M-am întrebat de multe ori, -sigur, ca si
alții!- dacă este mai bine să TAC despre toate lucrurile în fața cărora tăcem,
să nu rănesc oamenii… Sau să ies în față, să rămân egal cu mine însumi de
fiecare dată…
Si, dacă ies în față atunci, mi-am spus, cum am
să le spun lucrurilor pe nume?! Am să bat câmpii ca un memorialist de duzină?!
Am să evit confruntarea ca un politician care se gudură pentru voturi si minte
precum respiră?!
Nu!
Trebuie, si în politica din România!, o nouă
abordare… Nu ai cum să lupți cu lichelele plafonate, cu corupții, cu armata
guristilor, dacă vei fi ca ei…
În viață, trebuie să le spui oamenilor si ceea
ce nu le convine… Ceea ce nu le place să audă, ceea ce îi deranjează, ceea ce
le creează anumite indispoziții. Trebuie să le spui toate acestea dacă, de ei,
îți pasă…
Deci, nu pot fi mort atâta timp cât respir si
am dubii, privindu-i pe cei care ne mint. Ne comandă!... Pleiada de politicieni
care ne prostesc, clanurile de nesimțiți, toți penalii din cauza cărora
suferim.
Nimeni dintre noi, însă, nu ar trebui să stea,
resemnat, în colțul lui… A spune Adevărul nu înseamnă atac la persoană, în
niciun caz! Este diabolic să taci!
… După atentatele de la Bruxelles, am simțit că
însusi ceva s-a rupt în inima noastră… Asa ceva nu este posibil! Trebuie să
punem un stop hotărât Răului! Acum! Cât nu e prea târziu! Pentru că nu mai
putem ignora lucrurile pe care le vede lumea întreagă…
… Lângă durerea noastră, însă, am văzut
Degringoladă. Bâjbâială politică. Si niste lideri complet pierduți, mergând
orbeste înainte, sfidând chiar si bunul-simț.
La nivelul instituțiilor statului, noi am
reacționat ca niste diletanți fără orizonturi.
În cel mai prost moment cu putință, când nici
nu ni se răciseră morții, seful statului nostru parafează la Istanbul
construirea unei moschei gigantice în centrul Bucurestiului! Atât el, cât si
Erdogan, au călcat în ziua aceea pe sentimentele a milioane de europeni. Ne-am
fi asteptat, cel puțin, măcar la decență în memoria morților!
… Trist, m-am uitat, după
aceea, prin ziare… Să văd cum reacționează cei în mâinile cărora am putea să ne
punem propriul destin la alegeri locale…
Doamna Firea, candidatul
PSD la primăria capitalei, arde de dorința de a “pune în practică dorințele
bucurestenilor”!
“Acuma este vorba, până la
urmă, şi de bugete, şi de priorităţi şi, dacă bucureştenii vor dori să se
construiască şi o moschee la Bucureşti, administraţia va trebui să facă ceea ce
cred aceştia.”, afirmă dânsa, cu seninătate.
Dumnezeule!, îmi spun. Cât
de abjectă poate politica fi!
Câtă minciună si câtă
manipulare poate, este în stare să producă, să livreze în cantități
incomensurabile politicianul acesta!... Închid ochii si-i văd pe bucuresteni
alergând contra cronometru, într-o cursă nebună, să construiască o
moschee-gigant tocmai la Bucuresti, într-o capitală crestină!
Cine i-o fi dat acest
sentiment doamnei, că asta ar fi dorința bucurestenilor?! Sau că, stiu eu,
cineva plânge că nu se construiesc moschei la noi, în Bucuresti…
Nu este, desigur, frumos
să-i spui unei doamne că minte, asa că mă adresez politicianului acesta sincer,
care îndoaie adevărul, îl strâmbă, îl rupe. Pentru că politicianul acesta mai
minte încă o dată, citez:
“… dacă bucureştenii vor
dori să se construiască şi o moschee la Bucureşti”
Nu, în numele adevărului
nu e nicidecum vorba de o “si o moschee”, cum se manipulează în discurs, ci
este vorba de construirea pentru o mână de oameni, a CELEI MAI MARI MOSCHEI!
Dar, dânsa mai afirmă:
“Mi se pare foarte
important ca atât polticienii care au funcţii guvernamentale, cât şi cei care
sunt reprezentanţi ai administraţiei publice locale să nu mai ia decizii după
cum cred ei înşişi şi familia lor eventual, ci doar după o consultare publică
foarte serioasă, după un referendum, chiar dacă nu neaparat din punct de vedere
legal, ci o consultare cât mai largă publică. Şi, dacă răspunsul va fi 'da', va
trebui să acţionăm în consecinţă.”
A lua atitudine când ți se
ridică părul de groază, când rămâi socat de ipocrizia politicienilor, repet, nu
este atac la persoană! Întreb, deci, acum… Cine a luat decizii fără să întrebe
poporul niciodată? Cine s-a aliat cu interlopii si cu clanurile? Cine a hotărât
de unul singur, după mintea lui, infantilă, să construiască pe mosia proprie,
chiar în Bucuresti, o moschee-gigant, faraonică?!... Cine?! Ghiciți?...
… Domnul Orban, candidatul
PNL la primăria capitalei, o scaldă si dumnealui cum poate, vorbeste despre
urbanistică, extraterestri, peisajele de pe Marte, expoziții, evitând de fapt
să spună Adevărul!...
A evita adevărul nu
înseamnă până la urmă decât a minți.
Adică, moscheea aceea
gigantică nu dă bine din punct de vedere URBANISTIC într-o zonă de expoziții,
spune dumnealui!
Mă întreb, însă,
îndoindu-mă de toate, chiar să fie Urbanistica singura problemă în cazul
construirii celei mai mari moschei din Europa Centrală?!
(Europa ține de la
Atlantic la Urali, asa că nu mă obosesc să-i învâț si geografie pe politicienii
nostri dotați.)
Dar, domnul Orban mai
spune un lucru, compromițându-se total… Apreciează drept corect faptul că
preşedintele României a lăsat la latitudinea autorităţilor locale să decidă în
privinţa construcţiei!!!!... Ce aberant!
Ce înseamnă, de fapt,
lucrul acesta?! Că nu vorbim aceeasi limbă etică în stat! Că seful statului îsi
poate declina oricând responsabilitatea, răspunderea morală, în primul
rând!!... Că fiecare, în politica românească, poate vorbi precum îl taie capul,
că nu există decât interese de clan aici si că o mână trebuie absolut să o
spele pe alta. În interesul suprem al partidului!
Interesele Țării?!...
Există? Uitați de ele!...
… Haideți atunci să
deschidem cărțile de istorie, domnilor politicieni români!... Să ne-aducem
iarăsi aminte că nu noi am invadat vreodată imperii! Nu noi am luat tribut de
la ei! Nu noi le-am călcat hotarele si le-am răpit copiii, să ni-i facem
soldați!...
Depinde, deci, pe ce se
bazează orice parteneriat…
De ce vrea Turcia să
ridice o mega-moschee tocmai aici, în centrul Europei, profitând de oamenii
nostri slabi de caracter? Care este sensul acestei investiții si al acestui
plan? Ridici un colos pentru două capre si o mână de suflete, fără să te
gândesti că aici sunt Porțile Crestinătății, că aici au fost decând lumea si
aici au pierit domnitorii nostri martiri sfârtecați?!
Si, cum ține Turcia seama
de sentimentele noastre, ale românilor?!
Cum țineți voi,
politicieni români seama de valorile noastre care ne definesc?!
Este vorba numai de bani
aici? Asa credeți voi? Că voi numai de bani pomeniți…
Putem dărâma biserici
într-o țară crestină fără să ținem seama nici de Dumnezeu?! Putem, eventual,
ridica o moschee-gigant pentru că asa vor vremelnicii nostri conducători?!
Nu are nimeni nimic cu
musulmanii români. Îi iubim. Sunt frații nostri. Dar si ei trebuie să înțeleagă
îngrijorarea noastră… Si, cred că oamenii chiar o înțeleg!... Nu crestinii
comit atentate, nu ei sunt Bombe cu Ceas la alții acasă, nu ei le aduc altora moarte…
Ne poate cineva garanta că
teroristii nu se vor aciua în cele din urmă, prin vreo moschee, chiar la noi
Acasă?
Nu!
Despre aceasta vorbim,
domnilor politicieni!… Despre Bombele cu Ceas, care ticăie…Bombele pe care
dumneavoastră nici nu le vedeți si nici nu le auziți… Niciodată!
George Alexander
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.