Este, sigur că este!
Bineînțeles, nu așteptăm de la Barnevernet (serviciile de protecție a copiilor din Norvegia) sau de la autoritățile norvegiene să recunoască și să publice acest lucru!
Și totuși, în ultimele câteva zile, un oarecare număr de jurnaliști și demnitari – norvegieni, români și nu numai – au încercat să conteste că ar fi fost vorba de persecuție religioasă. De unde citire? Din documentele acuzării, prezentate de… Barnevernet!
Normal că Barnevernet nu va recunoaște niciodată că este un caz inițiat și motivat în baza unor reclamații care includ îngrijorarea cu privire la radicalismul creștin și îndoctrinarea copiilor din familia Bodnariu.
Aici are loc spiritul de discernământ al profesiei: unde așezăm centrul de greutate al credibilității? Unor părinți cu înaltă educație, principii morale solide, valori familiale iudeo-creștine și recunoaștere în comunitatea din care fac parte sau cu Barnevernet, o instituție de stat secretică, cu autoritate nelimitată, cu resurse nelimitate, după care atârnă o sumedenie de tinichele, dintre care unele le vom adăuga noi cât de curând!…
Un adevărat jurnalist care dorește echilibru în prezentarea știrilor va informa cu privire la declarația oficială de acuzare, dar va da cel puțin tot atâta greutate mărturiei familiei! După care, fiecare să-și argumenteze cazul: ce zici Barnevernet despre faptul că agenții tăi au sfătuit imediat familia Bodnariu să nu angajeze avocați, fie ei și plătiți de guvern și mai mult aserviți ție decât lor; ce zici Barnevernet despre faptul că reprezentanții tăi au sfătuit-o pe Ruth să semneze o declarație falsă de abuz marital împotriva lui Marius, ca să-l bage în pușcărie, cu promisiunea că ea va primi copiii, sau că aceeași ofertă i s-a făcut lui Marius; ce zici Barnevernet de faptul că în ciuda LEGILOR, așa cum sunt ele de aiurea, le-ați călcat și pe acelea și nu ați permis mamei în primele zile acces la bebelușul de trei luni; ce zici Barnevernet de faptul că după ce ați trecut prin aparatul de raze un copil în vârstă de trei luni și ați cerut mamei semnătură să îi faceți anestezie totală (ceea ce, ca o mamă responsabilă și iubitoare a refuzat!) și n-ați găsit nici cea mai mică urmă de abuz, nici la berbeluș și nici la ceilalți copii, totuși îi tratați pe acești părinți ca pe niște criminali și nu le permiteți nici măcar să comunice telefonic cu fetele mai mari; ce zici Barnevernet de faptul că deși fetele (avem și noi sursele noastre) au scris scrisori părinților, le-ați înmânat doar una care arăta foarte ”oficială”, iar agenții tăi reci și nesimțitori, Barnevernet, îi terorizau pe soții Bodnariu, spunându-le că la copii nu le pasă și nu întreabă de ei; ce zici Barnevernet de faptul că unii dintre agenții tăi în poziții de autoritate sunt acuzați și se pare că au fost și încarcerați în trecut pe motiv de a fi condus în stare de ebrietate: ce spune asta despre caracterul și credibilitatea angajaților tăi; ce zici Norvegia despre Barnevernet?
Cum (va) răspunde Barnevernet sau Norvegia? Mecanic, plafonat, detașat și, oh, cât de… moderat (Atenție! În două sensuri!)
Am auzit multe aberații zilele trecute: ”Ce caută în Norvegia?”, ”Dacă astea sunt legile acolo, la astea trebuie să se supună!”, ”Eh, și asta este persecuție? Le-au luat doar copiii nu și capul de pe umeri?”
Tot așa li s-ar putea spune unora că ”de ce (mai) sunt în România, sau oriunde altundeva”, este absurdă această abordare! Pe urmă, treaba cu legile ar fi nostimă dacă nu ar fi enervantă: păi legile apar și dispar, se schimbă tot timpul de nu mai ții pas cu ele, și apoi, ce să facem să fugim de colo, colo, după cum se schimbă lumea? Ruth și Marius sunt în Norvegia pentru că Ruth este de origină norvegiană, pentru că acolo are părinți, acolo a crescut iar Marius s-a adaptat și s-a realizat în acea țară! După părerile unora, în timpul comuniștilor trebuia toată lumea să tacă, ce se băgau ei în treburile altei țări…
Iar cât privește chestiunea cu persecuția, cum i-am răspuns unui anume domn norvegian, pârât jurnalist, sigur Ruth și Marius ar fi preferat să li se ia capul, mai degrabă decât copiii! Dar asta nu pot înțelege cei care cu dezinvoltură rup copiii de părinți și mai și cred că au făcut cine știe ce ispravă! Nu, nu suntem în favoarea abuzului care pune în pericol viața, integritatea morală și împinge la extremă disciplinarea copiilor, dar a separa o familie trebuie să fie doar în cazuri extreme, ca o acțiune de ultim resort și numai după ce toate celelalte variante de reeducare și avertizare au fost epuizate! Altfel, legile norvegiene (și nu numai) vor produce mai multe abuzuri, traume și distrugere decât își propune să evite!
Așa că, Norvegia, astea îți sunt legile? Trebuie să le schimbi și să te întorci la rădăcinile tale creștine, pentru că toleranța ta a devenit insuportabil de intolerantă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.