† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (7)

Citeşte şi:

† Viorel Iuga — Misiune în Cuba

† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (1)

† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (2)

† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (3)

† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (4)

† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (5)

† Viorel Iuga — Note de misiune în Cuba (6)

Duminică dimineaţa la ora 7.30 am servit micul dejun cu păstorul ce se ocupă de latura muzicală. Ei au 3 fete şi locuiesc la biserică. Ştie puţină engleză, aşa că am putut să ne înţelegem puţin. După ce am servit micul dejun am mers la închinarea din biserică.

 Aici, la „El Calvario” au 2 servicii. Primul începe la ora 9 şi al doilea la 11.30. Încep cu un bun venit, îi prezintă pe cei care sărbătoresc ceva în săptămâna respectivă şi apoi urmează un timp de laudă şi închinare. Urmează colecta şi apoi predica. Înainte de predică copii merg la grupele de studiu. După predică se împart pe clase de studiu biblic. De la 11.30 urmează al doilea serviciu, cu aceleaşi cântări, acelaşi mesaaj, dar cu alţi oamenii. 

La prânz am servit masa în familia păstorului. Am discutat despre lucrarea din Havana şi din Cuba de vest. Au multe oportunităţi şi multe provocări. Havana are acum aproape 3 milioane de locuitori. Mulţi fraţi şi cubanezi din partea de Est vin înspre Havana. Aici sunt fraţi buni, dar inima mea este legată parcă mai mult de cei din Est. Acolo sărăcia este mai mare, nevoile sunt mai multe, dar parcă şi inima lor este mai caldă pentru Cristos. Seara ne-am pregătit bagajele pentru plecarea înspre casă.

Luni dimineaţa devreme a venit şoferul şi ne-a dus la Varadero. Pentru că este staţiunea cu care se mândresc şi pentru că avionul nostru era doar seara, am vrut să o vedem. Pentru cubanezi, staţiunea este o lume total diferită, o lume în care cei mai mulţi nu pot intra. De fapt, până în urmă cu câţiva ani, cubanezii nici nu aveau voie să intre într-un hotel care era rezervat doar turiştilor. Am plecat spre staţiune şi ne-am bucurat de ceea ce am putut vedea pe drum. Este adevărat, pentru cubanezi este o altă lume, dar să nu vă imaginaţi că este chiar ceva super frumos. Nu am fost în hotel, dar pe plajă este destul de multă mizerie. Cred că aici era bine pentru ruşii care veneau de la căldură şi dacă aveau mâncare şi băutură nu îi prea interesa altceva. Sigur preţurile, foarte mari şi pentru noi. 

După masă, am plecat spre Havana şi înainte de a pleca la aeroport ne-am întâlnit cu Victor Gonzales care este responsabilul cu misiunea. Pentru că în perioada respectivă a fost plecat în Costa Rica am discutat puţin despre ceea ce am reuşit să facem şi ce intenţionăm să facem în Cuba. A fost tare bucuros, dar când a auzit că zburăm cu Cubana, ne-a spus că suntem oameni ai credinţei. 

Seara ne-am dus la aeroport. Lume multă, informaţii puţine, cozi lungi de tot şi multă gălăgie. Am stat la coada care se mişca foarte încet şi când am ajuns la ghişeu i-au spus resepectivului că noi avem locurile pe rândul 7. Este singurul rând unde îmi încap şi mie picioarele ca să stau cât de cât bine. El mi-a spus că nu avem pe rândul 7 deoarece am fost mutaţi pe alt rând. Cu toate că îmi făcusem rezervarea înainte, mă aşteptam la aşa ceva. În final, pentru că nu m-am lăsat bătut, ne-au dat 2 locuri pe rândul unde puteam să stau şi eu. 

Am predat deci bagajele, am plătit taxa de aeroport şi ne-am îndreptat spre poliţia de frontieră. Chiar dacă este vorba de familie, la ei nu se poate discuta decât cu o singură persoană. Am lăsat-o pe Didina prima şi poliţista de acolo s-a încurcat. Nu cred că a mai văzut în viaţa ei viză religioasă. A trimis-o pe Didina lângă mine şi a chemat-o pe şefa. Acolo şefii sunt mulţi şi importanţi. În final, după ce s-au lămurit despre ce este vorba, ne-au lăsat să trecem şi am mers spre avion. Sigur, am plecat cu întârziere, dar cu ajutorul Domnului după un drum lung, am ajuns la Madrid. 

Ne-a aşteptat o familie şi ne-au dus la locul de cazare. Apoi, seara ne-am dus la adunare şi după aceea la masă. Ne-am culcat după ora 12 noaptea şi ne-am trezit pe la 11 Am deoarece a sunat telefonul Didinei… Pentru că avionul spre casă zboară doar sâmbătă, vom petrece ceva timp cu fraţii de aici şi sperăm cu ajutorul Domnului sâmbătă seara să fim acasă…

Viorel Iuga