Sorin Cigher 🔴 Vaccinați sau nevaccinați... se va muri

 Am convingerea că o parte mare dintre privitori, vor citi doar titlul și apoi vor judeca! Dezinteresul e mare, dar folcloriștii vor emite prejudecăți. Vă rog citiți până la capăt și apoi trageți concluziile!

Cred cu tărie că, peste 100 de ani, doar dacă lumea va mai fi suportată de Dumnezeu, majoritatea vom fi morți. Aproape toți cei care citiți aceste rânduri, împreună cu mine...nu vom mai fi aici pe aceste meleaguri. Fiți convinși de aceasta! Vaccinați sau nevaccinați, mândri sau smeriți, înțelepți sau lipsiți de pricepere, bogați sau săraci, școliți sau neșcoliți, cei de la oraș, cât și cei de la sat...cu toții ne îndreptăm spre ceea ce este scris: ,,Oamenilor le este rânduit să moară o singură data...iar dupa aceea, vine judecata...”

Sigur, ne dorim prelungirea vieții și nu dorim să grăbim plecarea, ne place aici, dar ea este inevitabilă! Când, cum, unde vom fi atunci când plecăm...nu știm! Ce putem face este să fim pregătiți cu bagajele la ușă, că nu știm momentul în care ne sună ceasul și...vaccinați sau nevaccinați trebue să plecăm!

Nu s-a inventat nici un vaccin care să ne asigure traiul mai bun și o viață lungă, este doar o iluzie de o clipă. Cred și respect știința, aceasta vine de la Dumnezeu! Dumnezeu a capacitat oameni care să ne ușureze viața, munca și chiar să avem un strop de sănătate mai bună, felicitări tuturor celor care s-au pus în slujba semenului!

Mă frământă o problemă: De ce omul se preocupă așa de mult de viața efemeră, de timpul scurt pe care îl are, pentru că oricum trebuie să plece într-o zi, iar de ceea este important nu este interesat? Cum de investește, stă la coadă, își face programare din timp, plătește oricât, se asigură că totul decurge bine pentru a-și lua medicamentele, vaccinurile salvatoare, iar la veșnicie nu se gândește? De ce omul nu crede că există ceva mai mult decât pământul? Este și veșniciei! Nu trebuie să faci parte din nici o sectă sau să fii habotnic pentru ca să ai convingerea aceasta! Trebuie doar să îți deschizi ochii și să privești în jur, trebuie să privești în istorie și să înveți de la ea, privește în sus și își poți face socotelile... Gândește-te la ceea ce a spus Apostol Pavel: ,,Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea, suntem cei mai nenorociți dintre oameni...”

Apreciez si sunt încântat că se ridică tot mai mulți oameni cu capul pe umeri, raționali, slujitori sau nu, oameni care văd realitatea, lipsiți de habotnicia religioasă...și spun Adevărul, care deranjează! Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toți aceia care gandesc și vorbesc, mă rog pentru aceia care vorbesc fără să gândească!

Sorin Cigher 🔴 Realişti sau conspiraţionişti?

 Am toată convingerea că Mântuitorul a fost realist şi echipa pe care şi-a format-o a fost pregătită tot în termenii realităţii. De atunci, se propagă un mesaj al realităţii şi nu al misticismului, al conspiraţiei, al presupunerii, al datului cu zarul. Realistul nu crede în horoscop şi nici în vrăjitorii! Cred că manifestările noastre derivă dintr-o informare fundamentală, fiindcă suntem rezultatul informaţiilor pe care le-am asimilat. Un om realist este cu picioarele pe pământ, dornic să se informeze şi să aprofundeze cunoaşterea, nu este credul, dar crede într-un Adevăr absolut. Conspiraţionistul are o teamă şi se precipită, împrăştie veninul otrăvitor, pentru că la baza  unui astfel de tip stă necredinţa. Priveşte tot timpul la nori şi se orientează în funcţie de curenţii de ,,aer,, care vin dintr-o parte sau din alta. Niciodată nu are o direcţie şi nici nu poate oferi una. Un conspiraţionist are un scenariu care niciodată nu se va întâmpla. Un scenarist de felul acesta nu crede în Cuvântul lui Dumnezeu şi nici nu-i pasă de el.

Mă tot minunez, când văd în rândul creştinilor, o sperietură de moarte, în care totul este sumbru, parcă Domnul lor a rămas tot în mormânt şi nu este viu. Se comportă ca având un domn străin de tot ce se petrece în lume. Când vorbim de un om realist, ne gândim la omul care rămâne cu picioarele pe pământ, nu se teme de nimic, are o credinţă în Cel ce este viu! Este îngrijorător faptul că acest curent de pesimism circulă printre băncile bisericilor. Mai trist, urcă şi pe la amvoane. Oare biserica nu trebuie să fie realistă? Nu trebuie să predice o Evanghelie a speranţei? Nu-L predică pe Hristosul cel viu? Nu pe El Îl aşteptăm noi? Conspiraţionistul aşteaptă, cu teamă, sfârşitul şi, la fiecare etapă a vieţii, din orice mişcare şi modificare pe scară largă, vede apocalipsa. Etichetează pe oricine ca antihrist şi semnul fiarei este văzut ca venind din orice nu înțelege. Se teme, devine anxios, transmite frică, îşi adună adepţi de teapa lui şi... uite aşa, conspiraţiile îşi fac locul în sufletele oamenilor naivi; mulţi sunt duşi în rătăcire. Nu aş vrea să am parte de o Evanghelie transmisă de conspiraţionişti, nu aş vrea să cred o astfel de Evanghelie sumbră. Evanghelia Domnului Isus Hristos este una reală, plină de nădejde, de dragoste, de optimism. Evanghelia ne vorbeşte desrpre o destinaţie finală. Aici suntem chiriaşi, suntem trecători, nu avem de stat mult pe acest pământ, locuinţa definitivă este în altă parte! Un conspiraţionist ar dori să prelungească orice, dacă se poate, să nu vină apocalipsa, să nu vină sfârşitul şi..., uite aşa, se dau de gol că iubesc pământul mai mult decât cerul! Unde este înţelegerea reală a pasajului ,,...dacă trăim pentru Domnul trăim, dacă murim pentru Domnul murim?” Oare nu este doar un simplu slogan pentru cei care se ascund în văgăuni, în buncăre... de teama apocalipsei? Ce făceau primii creştini? Erau convinşi că viaţa lor este în pericol, dar cântau, se rugau şi mergeau în arenele pline de animale salbatice, înfometate, fără nicio ezitare. Ei nu erau conspiraţionişti, erau realişti! Nu este aici totul, ci dincolo este locul pe care şi-l doreau. Au apărut erezii care i-au derutat pe unii şi duhul conspiraţionist s-a perpetuat până la noi, din nefericire. Am toată convingerea că un conspiraţionist este la limita dintre erezie şi realitate, dacă nu este chiar eretic!

Sorin Cigher 🔴 Dezinformarea-i păguboasă...

Vi s-a întâmplat să fiți informați greșit, iar apoi să constatați că ați fost duși în eroare? Se întâmplă să spunem multe, dar să știm așa de puțin. Uneori, avem impresia că știm totul și că noi deținem cunoaşterea absolută, iar dacă cineva ne spune contrariul, să-l ferească Cel de sus..., că nu mai scapă neciufulit. 

V-ați întrebat de ce Domnul Isus a stat un timp lung cu câțiva oameni, să-i instruiască și să-i echipeze pentru ceea ce urma să vină? Nu puteau să facă niște cursuri online și de scurtă durată? Domnul a fost interesat ca fiecare om să aibă informația corectă, nu un fel de ,,hrană, gata procesată”. El i-a învățat să meargă direct la sursă! Ne-a lăsat o carte vie, care este temelia tuturor principiilor și a valorilor noastre! Dacă, în mod personal, ne informăm din această Carte, sigur vom depista toate mizeriile și falsurile pe care le debitează  unii, chiar și de la amvoanele bisericilor sau din alte locuri. 

Mântuitorul ne-a spus: „Băgați de seamă să nu vă înșele careva...!” Așadar, am fost avertizați că înșelători sunt mulți și cei care pretind că dețin adevărul s-au înmulțit...ca ciupercile după ploaie. Când aflăm adevărul, după ce am fost duși în eroare, suflăm peste tot, uneori stingem și lumânarea care mai pâlpâie! 

Nicolae Steinhardt spunea: Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti! Nu cred că trebuie să ascultăm și să acceptăm, ci trebuie să ascultăm și să verificăm! „Cercetați!” a fost îndemnul Domnului Isus. Nu vă mai alimentați cu mâncare procesată, semipreparată, riscați să vă îmbolnăviți! Alimentați-vă sănătos! Nu vă luați după toți ,,specialiștii de carton” care vă duc în eroare. Dacă aveți probleme cu mașina, întrebați un mecanic; dacă apar probleme la calculator, întrebați un specialist în IT; dacă aveți dureri în corp, întrebați-vă medicul... și lista poate continua. Nu amestecați lucrurile! Nu vă luați după toți care își bagă nasul peste tot și știu de toate! 

Aceasta e paguba cea mai mare și aici apare pierderea, că devenim o turmă manipulată de niște actori de duzină! Verificați orice informație! Nu luați de bun până când nu vine cineva, un specialist în domeniu, să confirme. Dacă nu sunteți convins că primul ar fi bun, întrebați mai mulți și apoi trageți concluziile! Propun ca acolo unde nu știm, să nu ne băgam, să ne vedem lungul nasului! Când facem un comentariu pe rețelele de socializare, suntem grozavi, fiindcă ne ascundem în spatele conturilor, false uneori, și comentăm, defăimăm, spunem ce vrem și ce nu știm din spatele tastaturii! 

Nu uita, Domnul Isus nu are cont de Facebook, dar sunt sigur că ne știe parola și ne citește comentariile! Asta dacă ești convins că El este viu!  Oare este încântat de comentariile noastre sau se rușinează din nou... și din nou de noi?

Sorin Cigher 🔴 Recomand vaccinul

Nu vă grăbiți să trageți concluziile! Nu am să vorbesc despre vaccinul care a apărut pe piață și care este întors pe toate fețele de toți „specialiștii” calificați peste noapte. Păreorologii de serviciu s-au înmulțit, au devenit tot mai supărători în spațiul public. Își dau cu părerea despre vaccin în piață, în autobuz, la locul de muncă, vorbesc la televizor, dezbat chiar și la amvoane, predicatori sau preoți tună și fulgeră, ca și cum ar fi reprezentanții profesioniștilor. Le recomand acestor învățători să lase explicațiile despre ceea nu nu știu și să predice Evanghelia Domnului Isus la care au fost chemați! Le recomand să renunțe la conexiunile ieftine și aplicațiile după visele unor adormiți și după urechea surdă a altora și să rămână fideli Evangheliei Domnului!

Nu voi vorbi despre vaccinul împotriva virusului pentru că nu mă pricep. Nu dau nicio explicație și nici nu voi da recomandări pro sau contra, fiindcă nu este treaba mea și nici treaba slujitorilor amvoanelor. Treaba noastră este alta... În domeniile care nu ne aparțin și în care nu ne pricepem, să îi lăsăm pe alții să-și dea cu părerea!

Recomand un alt tip de vaccin.  

Dacă s-ar inventa un vaccin împotriva habotniciei, l-aș recomanda cu toată libertatea și convingerea. Recomand vaccinul împotriva prostiei umane, fiindcă unii știu totul și vorbesc de toate numai ca să se afle în treabă... Recomand vaccinul împotriva paranoiei. Apar tot mai mulți  paranoici între noi,  care văd în orice apare nou venirea lui Antihrist. Tot ce este suspect este de la diavolul, conform concepției grupului de paranoici. Le recomand să se imunizeze cu vaccinul Evangheliei și să accepte realitatea prezentată de Hristos și nu de speculațiile bolnovicioase inventate. Mai grav, atunci când un slujitor al altarului este paranoic, este în detrimentul comunității și va deveni un factor de spaimă în întreaga comunitate. Ceea ce este scris trebuie să se întâmple. Nimic va fi lăsat pe dinafară! Nu putem opri și nu putem grăbi planul divin! Istoria este în mâinile Domnului, iar noi nu trebuie să-L facem de rușine pe Stăpânul pe care pretindem că-L cunoaște și că-L slujim. Prin agitațiile pe care le arătăm în fața unei lumi, care nu știe ce se întîmplă și este traumatizată, punem sare pe rană, în loc să prezentăm Evanghelia care  îl protejează pe om de teama zilei de mâine.

Recomand vaccinul împotriva fanatismului care este tot mai vizibil în aceste vremuri. Recomand  un vaccin împotriva legalismului religios, care creează ziduri. Hristos a venit să unească și nu să despartă. Recomand vaccinul împotriva bolii atotștiinței. Toți dau sfaturi și idei nebune! Nu au argumente care să stea la baza explicațiilor lor... Ar mai fi multe alte boli care ar necesita vaccinarea...

Dacă s-ar inventa aceste vaccinuri, le-aș recomanda cu inima largă, fără niciun regret. Asist la această gâlceavă pe toate căile media; văd că unii apucă pupitrul, microfonul și promovează ce le debitează mintea, fără niciun argument, fără nicio bază științifică, teologică etc.

Sorin Cigher 🔴 Sărbători fără spectacol

 

Anul acesta s-au anulat toate spectacolele de sărbători! Tristețe mare pentru toți aceia care s-au avut pe ei înșiși în centrul sărbătorii. Poate aşa trebuie să fie sărbătorile, o reflectare atentă asupra semnificației sărbătorii și revenirea la o motivație corectă. A lăsa artificiile și improvizațiile de sărbători ajută la regăsirea semnificației pierdute de-a lungul timpului.

Comercianţii o simt pe pielea lor, organizatorii de spectacole trăiesc dezamăgirea, străzile vor fi mai puţin populate, obiceiurile păgâne se vor limita, artificiile vor fi mai restrânse, aşa că ne restrângem în case şi poate vom înţelege mult mai bine ce înseamnă adevăratele sărbători cu familia. Cei care au transformat multă vreme sărbătorile în evenimente bănoase, anul acesta vor resimți adânc în buzunare lipsa petrecerilor...

  Pentru unii, spectacolele din biserici vor dispărea în acest an, ceea ce ar fi de preferat, un aspect benefic şi sănătos pentru credincioşi. O întoarcere la originile sărbătorii adevărate. Un credincios care are rădăcini biblice și nu trăiește la suprafață, care nu se învârte în jurul moșului, va înțelege că o sărbătoare cu Un sărbătorit contează!  

În locurile în care au  rămas doar formele, sărbătorile vor fi seci și atipice. Cei mai mulți vor fi stângaci de sărbători, pentru că li s-a luat obiectul fericirii. Poate trebuie să învățăm să sărbătorim cu adevărat, fără niciun artificiu, ci cu Persoana Mântuitorului  în mijlocul nostru. Cel mai important rămâne, El! Este un moment al introspecție, benefic pentru noi. Este posibil să ni se ia forma, dar conținutul niciodată. Dacă în centrul sărbătorilor L-am avut pe Mântuitorul, nimeni și nimic nu ne poate distruge bucuria adevăratului praznic. El însuși este bucurie! În jurul Lui s-au adunat ciobanii și au privit minunea cu emoție. Magii s-au întânit cu Pruncul  Isus și bucuria a depășit orice explicație științifică. Au fost gata să se închine în fața unui copil, străin, dar Acela nu era oricine! Și-au deschis inimile, apoi desagii, ca semn de recunoștință! Aceasta este o sărbătoare fără spectacol, dar spectaculoasă; să-L cauți pe Prunc, să I te închini și să-I aduci darurile (și nu împrumutate de la alții)!

Sărbătorile trebuie să fie fără spectacolul produs de bișnițarii profitori și comercianții  lacomi după suprataxarea din zi de sărbătoare.

Sărbătorile vor fi spectaculoase atunci când în centrul lor este Unul care uimește universul, atrage omenirea, iubește păcătosul și zguduie iadul. Cerul în sărbătoare ne oferă cea mai spectaculoasă imagine, îngerii sunt prezenți, oastea cerului cântă și universul participă la cel mai frumos eveniment de pe pământ: s-a născut Mântuitorul! Privind spre cerul în sărbătoare, vom fi scutiți de dezamăgirile de pe pământ!

Sorin Cigher 🔴 Cândva a fost altfel...

Privim cu zâmbetul (ascuns sub mască) la șifonarea exagerată a unor vedete care își cer niște drepturi inventate. În sinea lor, ei știu cine sunt și ce culoarea are pielea lor. Noi știm cine are dreptate, pentru că ne uităm în oglindă și privim la poze... și așa cum am fost creați este foarte bine! Au mai fost unii  care au încercat să-și schimbe pielea prin tot felul de operații, dar nu le-a mers și au devenit o imagine dizgrațioasă, mai mult, decât una plăcută.

 Unii, de profesie scandalagii, procesomani, vor să câștige orice din piatră seacă, dacă se poate. Mai nou, pentru că se încearcă o exagerare a ideologiei politicii corecte, vor să ne închidă gura și să fim taxați pentru orice cuvânt scos din contex. Să fim cenzurați pentru că ne exprimăm până și gândurile?

Se vehiculează și se ironizează, prin tot felul de exemple, gestul unui arbitru român de fotbal (sper că am voie să-l numesc român), care a folosit un cuvânt legat de ce a vazut în fața ochilor lui, adică un om de culoare, om negru (alt cuvânt nu am găsit, poate specialiștii vor să inventeze și să ne anunțe). Dacă a fost negru, putea să spună că este alb, galben sau roșu? Dacă așa a fost creat de Dumnezeu, putea să spună că este altceva?  De ce atâta exagerare? De ce se duc lucrurile la extremă? Până ieri nu era nicio problemă, dintr-o dată scandalul a ajuns să fie așa de mare, încât este un mijloc de ironizare în masă, toată lumea știe că arbitrul a avut dreptate, că acest om era de culoare și nu putea să spună altceva decât ce vede în față. Am ajuns penibili! Când în lume sunt alte probleme mult mai grave, noi ne legăm de afirmații aberante, care într-un final sunt așa cum le-am exprimat!

Știm foarte bine, Dumnezeu ne-a creat (doar pentru cine crede că Dumnezeu este Creatorul omenirii) egali, dar diferiți. El a ales să fim așa! Dacă Dumnezeu a stabilit să mă nasc în România, nu sunt jignit când îmi spun alte popoare că sunt român. Dacă m-am născut cu pielea albă, să mă simt șifonat când mă aflu în minoritate  pe continentul negru? Of, câtă ipocrizie și exagerare din partea unora... care urmăresc de fapt altceva! Nu aceasta este miza, este doar un motiv de scandal... pentru alte scopuri, mult mai subtile! Ținta nu este aceasta! Vor să-și vândă prdusele mai târziu, folosind-se acum de un om care este altfel la suprafață! Vedem că unii se folosesc de un incident pentru a extrapola și a-și promova o agendă obscură (nu am zis neagră să nu se supere nimeni).

Când am fost copil, ne jucam în sat fotbal, fie pe stradă, fie la școală. La marginea satului era o grupare etnică diferită (erau țigani, sper să nu se supere pe mine). Făceam echipe de fotbal, era senzația mare când ne împărțeam echipele: Românii, ungurii și țiganii! Nu era nici o problemă pentru noi atunci, poate era altfel. Nu ne supăram și nu ne dădeam în judecată, ne înțelegeam chiar dacă pierdeam. A fost altfel, ne acceptam și nu se simțea niciunul jignit. Aveam la școală și o secție maghiară, nu era nicio problemă, ne înțelegeam, nu era nicio discriminare și nu se ajungea prin tribunal dacă cineva era făcut țigan, ungur, neamț etc. Dacă așa ne-a lăsat Dumnezeu, de ce să ne simțim jigniți?  Nu vi se pare că este cusută cu ață albă? Se pare că alb am voie să spun, mai puțin ață neagră!?

Când am fost în Africa, acolo ne spuneau: Omul alb! Ei au crezut că toată lumea este formată din oameni negri, că albii sunt excepție; priveau la noi ca la circ, curioși de pielea noastră palidă. Nu ne-am simțit discriminați că ne-au spus albi, dacă așa am fost... Mai mult, ne amuzam de atitudinea lor față de noi!

În istoria biblică avem un astfel de incident rasial, dar s-a rezolvat imediat, și-au dat seama că nu-i bine să judeci înainte de vreme...  

Sorin Cigher 🔴 Deghizarea moșului de 6 decembrie

       

Când pleca mama de acasă, din sat la oraş, ne spunea mereu: dacă sunteţi cuminţi, când mă întorc, vă aduc bomboane! Aşteptarea era grea, timpul era prea lung, încercam să nu facem prostii pentru că oricum ne pâram unul pe altul... şi de teama pedepsei deveam cuminţi, cel puţin până se întorcea acasă...

De obicei, pe 6 decembrie toţi copiii sunt păcăliţi cu Moş Nicolae. Ghetele sunt pregătite, spălate, lustruite şi puse la geam. Noaptea este lungă şi copiii abia aştaptă să vină dimineaţa ca să vadă surpriza din pantofi. Este o iluzie, o minciună transmisă din generaţie în generaţie, anual, chiar şi la patru ani o data... mai nou. Mai cred și în moşul îmbrăcat colorat, cu barba albă şi aplecat de spate, cu sacul plin de cadouri, vocea groasă, care pătrunde în minţile neadormite, să răspundă solicitărilor notate în scrisorile inocente. Cineva manipulează inocenţa copiilor! În spatele zâmbetului fals al părintelui deghizat în moş se află dorinţa de a-i păcăli pe cei pe care îi poate conduce, sub bagheta autorităţii şi a manipulării, iar copiii să intre în rol, să manifeste curiozitate și bucurie, chiar dacă cei mai mulți recunosc falsitatea.

Pentru 6 decembrie, ziua alegerilor, mulţi s-au deghizat în moşii darnici cu sacii plini şi cu zâmbetele contrafăcute. Nu sunt zâmbetele lor, pentru că din 7 decembrie vom vedea adevărata lor faţă! Pregătirea aceasta a fost bine orchestrată, bine ticluită pentru ca toate promisiunile din sacul spart să fie cât mai credibile. Vocile sunt bine reglate ca să fie cât mai originali şi... uite aşa ne-am trezit încălţaţi pentru încă patru ani cu pantofii lustruiţi şi încărcaţi cu minciuni. Ca nişte copii naivi, credem tot ce ne spun, scriem, ştampilăm ca teleghidaţi, mergem pe mâinile lor pentru că, în poze, sacul e mare, zâmbetul e larg, iar promisiunile sunt irezistibile. Oare trebuie să credem în omul deghizat care pretinde că ne vrea binele? Chiar binele nostru este căutat în această vreme? Chiar aşa de creduli suntem că vine cineva cu sacul la noi şi ne pune darurile, grijuliu, în pantofii noştri? Mai degrabă rămânem fără pantofi, se pare că vor pantofii noștri și noi rămânem iar desculţi pentru încă patru ani, decât să rămânem cu ochii-n soare, crezând în noaptea miracolelor, iar dimineaţa, când ne trezim, să vedem realitatea înfrigurată.

Sorin Cigher 🔴 Una cu pământul...

 

Doar cinci minute au fost necesare pentru a se adeveri cuvintele: „din țărână ești și în țărână te vei întoarce!” Într-o singură săptămână am participat la două înmormântări. Lacrimi, durere, doliu, supărare, dezorientare, dar și speranță, toate în inimile celor apropiați care și-au condus la groapă pe cei dragi. Atunci când în liniștea de mormânt, în fața gropii este lăsat sicriul în care cel drag a fost așezat, când primii bulgări cad în gol și lovesc sicriul, parcă o săgeată intră în inima celui lăsat pe dinafară. Când pământul acoperă groapa, sunetul gol dispare și încet, încet omul devine una cu pământul. Am fost întristat când am văzut lacrimile familiei în fața morții, fiindcă despărțirea este dureroasă. Am fost mâhnit când am văzut că groparii, amețiți de aburii alcoolului, fără pic de inimă iau sicriul și dau cu el de pământ ca să intre bine, fără să le pese de ceva. Am fost și mai dezamăgit când am văzut că după mai multe lopeți aruncate în groapă, a venit excavatorul și a împins pământul în groapă, acoperind-o de tot. Familia a rămas încremenită, pentru că bolovanii au fost aruncați peste cel drag, fără pic de milă. S-a ridicat o movilă de pământ, s-au pus coroanele, s-a împlântat o cruce, toate cu atâta repezeală, de parcă acolo nu era un om. M-am uitat trist la toată scena, parcă eram pe un șantier în care se acoperă molozul să nu mai vadă nimeni nimic  și nu la un cimitir unde se înmormânta un om. Am realizat încă o dată că omul este prețuit câtă vreme este în viață, apoi... se așterne nemilos pământul și uitarea îi urmează.

                Mormântul este cea mai bună lecție a vieții. Moartea, care bate la ușa fiecăruia, este cel mai bun învățător care ne trezește la realitate! Cuvintele apostolului Pavel sunt impresionante, în fața unei gropi: „Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea... suntem cei mai nenorociți dintre oameni...”

                Există speranță în fața drumului fără întoarcere! Există promisiunea învierii! Există nădejdea unui Mântuitor care a fost pus într-un mormânt, dar nu a stat mult..., a înviat! Există credința că moartea nu are ultimul cuvânt, ci viața. Suntem trecători pe acest pământ, vom fi una cu pământul, și asta destul de repede..., dar avem ceva care va fi una cu El! Avem ceva din Dumnezeu care nu trebuie neglijat! Suntem trecători! Chiar dacă neprețuirea este dovedită, inclusiv la mormânt, acest lucru se vede în ultima vreme tot mai mult..., există Cineva care a pus un preț pe noi, El ne prețuiește și ne vrea cu El! El, Isus Hristos, dorește să petrecem veșnicia cu El! Da, acest lucru este posibil, nu este o glumă, nu este o poveste, nu este un mit, este o realitate cu care toți ne vom întâlni!

                Înainte de a fi una cu pământul, să căutăm să fim una cu El și apoi..., pământul se duce la locul lui, iar sufletul se întâlnește cu Cel care l-a dat, aceasta este o sărbătoare! Așadar, moartea este o sărbătoare! Întâlnirea cu El este evenimenul mult așteptat, aceasta ne încântă!

 

Cigher Sorin

Sorin Cigher 🔴 Focul nu iartă...

 

România a fost lovită din nou, un nou colectiv a înghiţit oameni nevinovaţi; focul dintr-un spital nu a iertat și a făcut victime. Suferința nu se poate exprima în cuvinte și nici în cântări. Cei plecați au scăpat de durere, dar prin multă durere, focul tristeţii din inimile noastre a rămas. Familiile își plâng morții, cei responsabili așteaptă să dea cu subsemnatul, unii se vor folosi de incident să-şi atingă scopul, iar cei mai mulți  vor uita de tot ce a fost, îşi vor continua viaţa cu indiferenţă.

Focul nu iartă nimic. În toată lumea au fost incendii cauzate de mâini criminale, de imprudență, iresponsabilitate, accidente etc. Au fost oameni care și-au pierdut totul! Focul a curățat totul în cale, inclusiv familii întregi. Da, câtă durere, câtă suferință în inimile celor care privesc în gol cu mâinile goale, inimile înghețate de suferință, cine le poate încălzi? Vor fi încălzite atunci când se va afla vinovatul și va plăti pentru tot ce a făcut? Cei mai mulți ard în inimă să afle vinovații, sunt curioşi, doar atât, însă cei apropiaţi nu se pot linişti. Alţii abia așteaptă să arate cu degetul spre cineva. Poate unii se gândesc: dacă eram noi..., nu se întâmpla așa ceva... și uite, unii cred că pot mai mult și știu mai bine decât alții, acest lucru se întâmplă  câteodată între noi.

Momentele de suferință pentru cei apropiați sunt de neegalat. Ne rugăm pentru cei rămași să fie puternici și să-și ducă necazul înainte. Au nevoie de mângâiere, de încurajare. Trebuie să dovedim solidaritate acum, când omul este la necaz. Organele competente să-și facă treaba, cei responsabili, iresponsabili să răspundă pentru ce nu au făcut. Nu suntem îndreptăţiţi să judecăm pe nimeni, nu cunoaştem din exterior ce s-a întâmplat în interior...

Încă o dată putem observa că focul în viață ne dă o lecție: nu este bine să te joci cu focul. Asta am învațat-o din copilărie. Cine nu învață de la alții va învăța pe pielea lui, se va arde!

Mântuitorul vorbește despre un alt foc care nu se va stinge! Acel foc din veșnicie, care este o realitate chiar și pentru ateii și negaționiștii care cred că totul este un mit, aceasta va fi o topire prea târzie a inimilor înghețate. Veșnicia bate la ușă!  Toate semnalele de pe pământ ne avertizează în perspectiva veșniciei. Pentru cine ia în serios cuvintele Domnului Isus Hristos și se gândește la veșnicie, nimic nu este întâmplător, ci toate sunt lecții de viață. Dar pentru cine ia în derâdere, rămâne să experimenteze pe propria piele, acest lucru dureros...

Sorin Cigher 🔴 Recomandările celor de sus… în așteptare

 

Asistăm, legați la mâini și la picioare, la gură, urechi și ochi, la explozia de infectări în țara noastră și mai ales la Sibiu, s-a dezlănțuit virusul, orașul ocupă un loc fruntaș în țară. Parcă toți au obosit și au capitulat, neputincioși. Se caută soluții, se implică toate structurile de conducere ale statului, ceea ce este de apreciat. Președintele, politicienii recomandă, sfătuiesc, îndeamnă medicii de pe prima linie la putere, curaj și încredere. Se pare că a obosit aparatul medical din țară, fiind mulți bolnavi. Poliția este implicată, profesorii sunt încurajați, armata este prezentă, muncitorii din toate breslele au primit ordin să respecte legile, care nu sunt rele. Au înțeles și le respectă, ele sunt date pentru a fi împlinite și nu comentate. Mobilizarea populației, în spirit de solidaritate, este dovedită. Masca este semnul solidarității, o vedem peste tot. Unii de voie sau de nevoie arată că le pasă și cred că tuturor trebuie să ne pese, gestul este frumos, când fiecare își face datoria, este mai ușor să depășim criza. 

A rămas un singur segment, neglijat, apostrofat, marginalizat, tratat cu ignoranță. Acest segment este hărțuit, ponegrit și tratat cu multă suspiciune. Se apelează doar la zile mari, la alegeri, la sărbători, la evenimente speciale în familie și în final, la înmormântări. Domeniul religios!  

Încă aștept ziua în care să aud că și această comunitate este invitată și că i se recomandă să își pornească motoarele la turație maximă, să își mobilizeze armata la un lucru simplu, dar cu efecte mari. Istoria a dovedit că este singura cu rezultate eficiente, nu dă rateuri și nici erori. Acest lucru nu înseamnă întoarcere în Evul Mediu, la fanatism, la habotnicie și nici că suntem înguști, ci o redescoperire a sursei binecuvântărilor reale. S-a demonstrat în istorie că la baza civilizației și a prosperității rămâne apartenența la divinitate și recunoașterea Creatorului nostru! Nu așteptăm ordin pe unitate, oricum suntem liberi și ne facem treaba, dar cred că în spirit de unitate, de solidaritate, de prețuire a segmentului religios, ar fi ideal să auzim de sus îndemnul la mobilizare! Ce poate face aripa religioasă? Ce ar fi necesar, acum când totul e cu susul în jos? Să auzim un mesaj unitar! DUMNEZEU, Creatorul este suveran, El ne poate scăpa de la dezastru! El ne-a responsibilizat și unealta pe care o avem la îndemână este rugăciunea. Fiecare om din țara aceasta să strige, pe limba lui către Dumnezeul care se poate îndura de România. Nu suntem infailibili, nu suntem zei, nu suntem veșnici aici pe pământ, nu avem ceva special la noi, dar avem o resursă impresionantă, rugăciunea, să o folosim.  Avem nevoie de mila Sa. Acest flagel național nu va fi oprit până nu ne vom smeri și vom recunoaște înfrângerea, iar într-un singur glas să ne rugăm unui Dumnezeu adevărat. De la Dumnezeu poate veni izbăvirea! Aș dori așa de mult, ca toți politicienii să nu aștepte doar alegerile și să se folosească de mașina de vot a bisericii, iar după alegeri să o sfideze, cum se întâmplă de obicei. Politicienii să-și dovedească umanitatea la început, dar și în timpul mandatului; și ei sunt simpli oameni cu multe slăbiciuni. Gestul de smerenie este necesar oricui! Să apeleze la același Creator care îi poate ridica pe unii și coborî pe alții. Unii care au fost în frunte, nu vor mai fi, nu se va mai auzi nimic de ei, iar alții care nu sunt cunoscuți, vor fi ridicați în fruntea țării.   

Sorin Cigher 🔴 Problemele noastre, în grija altora...

 Niciodată nu ne-am simțit atât de importanți ca acum, în preajma alegerilor, când apar așa de mulți interesați de viitorul nostru. Suntem prea băgați în seamă, toți își aduc aminte că existăm... O dată la patru ani cineva se interesează de noi; e bine, e rău, fiecare să-și răspundă în dreptul lui. Ce putem vedea este că se caută vinovații pentru tot răul care a fost (întotdeauna foștii sunt de vină pentru toate nenorocirile care s-au petrecut), se descoperă uimitoare ,,soluții” care au fost ascunse până acum, iar dintr-o dată ele apar de sub mâneca magică a iluzioniștilor. S-ar putea să fim impresionați de sloganuri, de mesaje lacrimogene, de promisiuni fără limite, de prezentarea unui viitor strălucit și să le urmăm, teleghidați de impostura și demagogia unora... Mă mir că au curajul să vină cu promisiuni mesianice și nu li se umple fața de rușine..., știind că nici ei nu cred în ceea ce promit!

Din când în când cineva își mai aduce aminte și de noi, că suntem așa de importanți, și luptele aprige între ei ne dau impresia că cineva se luptă pentru binele nostru. S-ar putea ca unii să creadă că cineva își sacrifică viața, familia, cariera doar ca nouă să ne meargă bine... Oare chiar trebuie să înghițim această minciună?

 Un creștin care citește Biblia trebuie să privească diferit lucrurile. Să nu mintă și să nu se lase mințit. Să cinstească și să fie cinstit. Să-i respecte pe toți cei înălțați în dregătorii, să se supună legilor și să fie primul care să dovedească ascultare, chiar dacă nu îi place cine este la cârmă. Nu suntem îndemnați să ascultăm condiționat de culoarea politică pe care o are liderul, ci suntem obligați datorită statutului pe care îl avem.

Sorin Cigher 🔴 Biserica și păcănelele

Cred că fiecare ,,prost” își pune întrebarea: de ce nu se deschide ușa bisericii? Când ne vom revedea în interior? Răspunsurile vin destul de greu, se lasă așteptate, iar noi răbdăm în tăcere. Când privim pe plan internațional, putem observa multe decizii contradictorii. În multe țări, mult mai prospere decât a noastră, s-au luat, cu prioritate, decizii ca bisericile să fie deschise și omul să fie liber să se închine, pentru că nevoia profundă a omului este nu singurătatea, izolarea, ci comuniunea! Așa l-a creat Dumnezeu- asta pentru cine crede că omul are un Creator...

Cred că, în perioada ce a trecut, românii, în cea mai mare parte, au respectat toate ordonanțele care au fost date. Trebuie știut că omul care merge la biserică este unul ascultător și civilizat, unul care respectă legea și promovează respectarea ei cu strictețe. Omul care face parte din biserică simte că îi lipsește aceasta, ar dori să se reîntoarcă, să-și privească semenii de aproape, s-a săturat de zoom; online-ul facilitează o întâlnire artificială, ori viața reală nu este artificială. Omul care merge la biserică nu este habotnic, fanatic și aerian, ci are simțul realității, își respectă conducătorii și nu generează conflicte.

Cred că o analiză obiectivă în sensul acesta ar trebui făcută cu mare atenție. Mă întristează faptul că biserica este lăsată pe ultimul loc... S-a dat drumul la ștrand, la plajă, la terase, la mall, iar acum, lucru care „interesează” întreaga țară, e dezlegare la păcănele. Jocurile de noroc sunt prioritate zero pentru români. Da, dacă nu a dat norocul peste ei în perioada carantinei, poate acum se vor simți norocoși, ieșind la păcănele sau la alte distracții păguboase. Cum de poate fi desconsiderată biserica în acest fel? Chiar așa de mult a decăzut lumea de astăzi? Pe scara de valori a țării noastre, să fie biserica plasată pe ultimul loc? Din grija prea mare pentru noi, din prea mult spirit protectiv, precum bunica ce își îmbrobodește nepotul până nu mai are aer..., suntem tratați ca second-hand-ul lumii. Cred că românul are demnitate! Cred că fiecare creștin trebuie apreciat și cu maximă atenție și prioritate trebuie să i se respecte drepturile de care beneficiază.

Biserica militează pentru păstrarea unor valori și principii drepte, curate, de bun simț. Biserica nu aduce câștig bugetului de stat, biserica este nonprofit, dar valorile sufletești sunt fără preț. Distracțiile se termină, vara trece și plajele se vor închide, păcănelele și jocurile de noroc sunt satisfacții de moment, false, cei mai mulți fiind dezamăgiți că nu au fost ei norocoșii, dar omul care merge la biserică nu poate fi dezamăgit și nici împovărat.

Sorin Cigher 🔴 Ziua lacrimilor...

Cu toate că am vrea să zâmbim, nu putem! Ne-am dori să avem vești bune, dar realitatea este alta. M-aș bucura să prezint o notă pozitivă a zilei, dar nu pot. Nu pot pentru că privesc în jur la tot ce se petrece și nu pot spune decât: Doamne, fie-ți milă de mine! Mă uit la știri și rezultatele răspândirii sunt alarmante. Mă uit la mesajele pe care le primesc, parcă am obosit să primesc doar cuvinte de mâhnire, amenințări cu acest virus, care face prăpăd peste tot. Văd tensiuni, parcă lumea se agită tot mai mult, nu-și mai găsește locul. Mesaje cu înțelesuri diferite pentru că oamenii nu știu să comunice, din frică, din lipsă de experiență, din confuzie... Lovituri care vin și dau în plin în noi. Interpretări greșite ale mesajelor lui Dumnezeu. În lumea religioasă este atâta confuzie. Specialiști care se pricep la toate, unii mai rău încurcă treburile decât să le clarifice. Tot felul de,,teologi profesioniști” care umplu capul cu informații pe care nici ei nu le înțeleg... Poporul are nevoie de o direcție clară, simplă și plină de curaj.

Este ziua lacrimilor pentru că sufletele noastre sunt întristate... De ce? Pentru că este duminică și trebuie să stăm tot acasă... [...] Este ziua lacrimilor pentru că nu ne putem vedea și nu putem să ne rugăm împreună, nu putem să cântăm și nu ne putem bucura de un timp al părtășiei. Este ziua lacrimilor pentru că, teoretic, azi, era planificat marșul pentru viață în multe locuri din țară.. Iată... suntem acasă, izolați, nu putem să depănăm bucuria unei zile pline de biruințe din stradă. Da, privim și plângem că suntem legați la mâini și la picioare! Nu știm ce va aduce ziua de mâine, până atunci, ne ștergem lacrimile, mergem la culcare și poate, dacă Dumnezeu ne va da o altă zi, ne vom bucura de ea și vom merge înainte!

Sorin Cigher 🔴 Încă așteptăm...

,,așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos. ”(Tit 2:13)

Nu cred că exită cineva care să  nu se gândească la momentul în care vom scăpa de carantină, izolare, restricții, amenințări, pericole etc. Suntem cu toții în așteptare. Pentru unii, această așteptare este extrem de grea, iar alții o depășesc cu ușurință, depinde de fiecare dintre noi. Cu toții așteptăm și am dori să vedem capătul acestei crize cât mai repede. Trebuie să mai avem răbdare. Nu vă pierdeți nici răbdarea și nici nădejdea. Omul dispune de o capacitate enorm de mare de a trece prin multe. A depășit multe crize, boli, războaie, calamități, suferință, înjosire, așa că această perioadă face parte din cursul vieții și al maturizării noastre. Este o lecție de călire a tuturor. Îmi aduc aminte din ziua când am fost înrolat în armată, am așteptat să vină ziua eliberării chiar din ziua încorporării. Am bifat pe calendar zilele care au trecut. Ziua liberării a fost ziua în care m-am simțit eliberat. Cred că vom răsufla ușurați atunci când vom isprăvi acest timp de așteptare. Ce ar trebui să facem în aceste vremuri de așteptare? Cum ar trebui să ne comportăm în timpul care ne sta în față? Suntem capacitați cu pricepere și avem înnăscută inventivitatea. Știm să facem lucruri noi, si sigur, putem crea ceva ca să nu ne plictisim.

Acum așteptăm cu familia. Este soțul, soția, sunt copiii cu noi tot timpul și găsim ceva frumos și ceva bun. Privim la acea zi în care poliția nu ne va mai opri pe stradă, nu vom mai fi nevoiți să arătăm declarația, să putem ieși la prieteni, să ne putem bucura în biserică, să organizăm evenimente  la care să participăm fără restricție. Gândiți-vă la acele momente ale revederii. Nu cred că ajută, acum, în aceste vremuri, lamentația. Nu avem niciun beneficiu dacă arătăm cu degetul spre alții. Trebuie să ne reconfigurăm strategiile și viața merge înainte! Încă aștepăm și curând vine și ziua fără restricții. Fiți încrezători și priviți înainte și în sus!

Mai există o așteptare, care este mult mai valoroasă decât eliberarea din casă. Există un moment în care ne vom întâlni cu Domnul Isus Hristos. El a plecat la cer, El va reveni și marea întâlnire va fi cu surprize! Unii chiar așteaptă această întâlnire, iar alții nu se gândesc deloc, pentru aceștia va fi o mare surpriză. El va veni, pentru că istoria își numără zilele, universul se pregătește să-și împacheteze lucrurile și va fi un nou început. Dacă noi suntem realiști și interesați de această întâlnire, vom face tot posibilul, tot ce ține de noi să pregătim bagajele la ușă, iar atunci când va reveni Domnul Isus, să fim gata. Atunci se va încheia așteptarea noastră și vom realiza că s-a meritat acest timp de așteptare!

Turnul Sfatului.ro: Mesaj către președintele Iohannis de la baptiștii din Sibiu: ”Chemați public poporul român la rugăciune!”

Pastorul bisericii baptiste Sion din Sibiu, Sorin Cigher, a transmis o scrisoare deschisă președintelui Klaus Iohannis prin care îl îndeamnă să se roage pentru țară. ”Așteptăm un semnal național, vrem și așteptăm din partea dumneavoastră să rostiți Numele Domnului peste acest popor. Vrem ca poporul român să fie binecuvântat și prin poziția dumneavostră de conducător al acestei națiuni, să transmiteți o chemare la rugăciune, singura soluție în aceste momente!”, susține pastorul în document.

Sorin Cigher îi cere președintelui ca pe lângă cele 30 de zile de stare de urgență să ceară poporului român 30 de zile de rugăciune. ”Indiferent de religie, indiferent de grupare politică, de la mic la mare, tot românul să strige către Dumnezeu! Dați tonul public și veți vedea rezultate mari! Sunteți responsabil de aceasta și oamenii vă vor urma exemplul. Așa cum ați decretat stare de urgență pentru 30 de zile, declarați o stare de urgență în ce privește mijlocirea în fața Creatorului nostru! Nu dorim ca mânia Lui să se reverse asupra națiunii noastre, ci vrem ca acest popor să rămână ocrotit și toate popoarele lumii să vadă că românii au un Dumnezeu viu și mare!”, scrie pastorul în scrisoare.

 Scrisoarea către președintele României 

Stimate domnule președinte,

Klaus Iohannis

Cu toții privim surprinși la avalanșa de nestăvilit a acestei pandemii și încercăm, printr-o implicare comună și o colaboare fără precedent, să diminuăm răspândirea ei.

Apreciem implicarea directă a dumneavoastă și interesul asiduu pe care îl arătați, dar și direcția pe care o trasați, ca lider al acestui popor. Vă asigurăm de  toată susținerea și toată colaborarea noastră în ce privește eradicarea ei, dar și de rugăciunile înalțate spre Dumnezeu.

Stimate domnule președinte, într-o zi ați afirmat că Biblia este cartea care v-a influențat viața și după care vă orientați deciziile. Acum este un moment crucial al acestei națiuni, iar dumneavoastră sunteți comandantul după care trebuie să meargă armata… Gândiți-vă că în istoria biblică, împărații care au fost martori ai atrocităților naționale și au realizat pericolul iminent, și-au întors privirea către Creator, îndemnați fiind și de  consilierii lor. Când împărații au făcut un gest mic înspre Dumnezeu, rezultatul a fost mare. Regii i-au chemat pe oameni să-și întoarcă fața spre El și Dumnezeu a binecuvântat acel popor.

Suntem în situația în care privim spre dumneavoastră și așteptăm un semnal național, vrem și așteptăm din partea dumneavoastră să rostiți Numele Domnului peste acest popor. Vrem ca poporul român să fie binecuvântat și prin poziția dumneavostră de conducător al acestei națiuni, să transmiteți o chemare la rugăciune, singura soluție în aceste momente!

Domnule președinte, nu este de glumit! Nu este timp de pierdut! Istoria se repetă, Dumnezeu rămâne Același. Aceeași soluție este la îndemâna noastră, acum când vedem că numărul îmbolnăvirilor crește alarmant, numărul morților crește și noi trebuie să facem ceva. Dacă avem soluția la îndemână, pe care, sunt convins că o știți, și nu o folosim, veți rămâne in istorie ca un președinte laș; dar dacă ne veți determina că singura soluție este Dumnezeu, veți fi amintit ca un conducător cu respect și cu frică de Dumnezeu!

Vă rog să chemați public poporul român la rugăciune! Indiferent de religie, indiferent de grupare politică, de la mic la mare, tot românul să strige către Dumnezeu! Dați tonul public și veți vedea rezultate mari! Sunteți responsabil de aceasta și oamenii vă vor urma exemplul. Așa cum ați decretat stare de urgență pentru 30 de zile, declarați o stare de urgență în ce privește mijlocirea în fața Creatorului nostru! Nu dorim ca mânia Lui să se reverse asupra națiunii noastre, ci vrem ca acest popor să rămână ocrotit și toate popoarele lumii să vadă că românii au un Dumnezeu viu și mare!

Domnule președinte, este momentul de smerenie în fața Lui Dumnezeu! Nu este loc de mândrie politică sau de altă natură! Smerenia a fost calitatea împăraților înțelepți și binecuvântați de Dumnezeu! Aplecați-vă în fața lui Dumnezeu și împreună cu dumneavoastră ne vom apleca și noi. Anunțați acest lucru de la pupitrul administrației prezidențiale și cerul va asista la curajul și credința dumneavoastră. Dumnezeu nu va rămâne indiferent la necazul nostru! Treceți peste orice protocol, depășiți orice barieră care ar putea să vă oprească, nu vă lăsați împiedecat de nimeni și de nimic, avem nevoie de Dumnezeu! Dacă nu apelăm la Singurul care are răspunsul la problema acestei atrocități, lucrurile se vor extinde, vom fi loviți adânc în sufletele noastre și vom asista cu neputință la nestăvilirea virusului și a morții. Vom îngropa pe mulți… Mânia lui Dumnezeu se va revărsa asupra noastră, dacă nu ne vom întoarce urgent cu fața spre El!

Sorin Cigher 🔴 Grăbit spre casă...

„mi-am sfârșit alergarea...”

Această zi a fost specială. Pentru noi, plină de amărăciune; pentru cer, plină de bucurie. Nu a așteptat să primească diagnosticul, nu a așteptat să i se facă externarea; în schimbul biletului de ieșire din spital, i-a fost eliberat certificatul de deces. Nu a mai așteptat vizitatori la spital, pentru că s-a grăbit spre casă. A vizitat pe mulți la spital de-a lungul vieții, dar de data aceasta nu a venit nimeni la el, pentru că se grăbea spre casă. A închis ochii aici, fără ca vreunul dintre noi să se aștepte. Nici copiii, nici soția, nici apropiații nu s-au așteptat să fie așa de grăbit. Am crezut că va prinde primăvara înflorită, sărbătoarea învierii Domnului, că va mai predica în locurile trecute în agendă... Însă s-au grăbit să-l ducă repede la groapă, fără priveghi, fără fanfară, fără mulțime, fără necrolog. El nu mai avea nevoie de nimic din toate acestea ce se făceau pe pământ. De multe ori a predicat la înmormântări, dar niciodată pentru cei din sicriu.

S-a grăbit cerul să-l primească în glorie. Gata cu alergăturile, cu programările, cu planificările, gata cu evanghelizările. Totul este la trecut pentru cel care rămâne în inimile noastre, un frate scump, evanghelist neobosit, Viorel Candreanu.

El s-a mutat acasă. Chiar dacă s-a grăbit, chiar dacă așa ni se pare nouă că nu era momentul acum, Dumnezeu are agenda Lui... Dumnezeu știe cel mai bine de ce s-a întâmplat acum! Destinația finală este cerul, pentru toți oamenii care au înțeles pentru ce trăiesc pe pământ! 

Acum că totul s-a întâmplat așa de repede, te-ai gândit că îți vine și ție rândul? La fel de repede te vei întâlni și tu cu veșnicia. Întrebările la care aș dori să meditezi sunt: Mă grăbesc spre casă? Știu care îmi este destinația? Mi-am asigurat veșnicia?

Nu uita! Viața este nesigură! Moartea este sigură! Vei pleca de aici atunci când nu te aștepți. Cel mai înțelept lucru, pentru noi toți, ar fi să ne asigurăm destinația! Să fim convinși că ne așteaptă Domnul la poarta veșniciei!

Sorin Cigher 🔴 Sărbătoare cu ușile închise...

Vestea bună vine și dacă ușile sunt încuiate. Chiar în carantină, El intră și fără mască de protecție sau mănuși.

Venirea Domnului Isus pe pământ a fost transmisă printr-un înger, a fost primită de Maria și acceptată, într-un final și de Iosif. Vestea că Fiul lui Dumnezeu va veni la noi, pe pământ, a produs mari emoții, dar în același timp și bucurii.

Cred că ne-am săturat de veștile rele. În fiecare zi primim vești rele, de peste tot. Nu ne plac veștile rele, dar ele fac parte din cursul vieții noastre. Suntem marcați de o veste care nu ne produce bucurie, dar acea veste rea ne ține treji și cu picioarele pe pământ.

Am să spun câteva cuvinte despre ce s-a întâmplat în urmă cu mulți ani. Lumea era îmbâcsită de mesaje de tristețe, de vești rele, care mai de care mai înspăimântătoare. Pe plan politic situația nu era bună deloc; confuzie, corupție, lupte. Pe plan spiritual, oamenii erau dezorientați; pe plan economic, lumea se confrunta cu multe lipsuri. Erau ,,băieții deștepți” care puneau mâna pe tot ce puteau și cei mai mulți, clasa de jos, sufereau. Da, așa a fost în istoria omenirii, unii o duceau bine, pentru că își construiau afacerile pe spinarea celor mai mulți.

În acest context, o familie, care era în cursul pregătirilor de nuntă, primește o veste nouă, cea mai bună care se putea primi vreodată, dar și riscantă. Mesajul a fost și în formă și în conținut, atipic. O fecioară este bulversată de mesajul primit, logodnicul ei este iritat și gata să renunțe la toate planurile făurite. Aveau să fie părinții biologici ai Domnului Isus. Da, ce veste minunată! Să se nască Isus în casa lor însemna că erau cei mai binecuvântați și fericiți de pe pământ! Să fie parte din planul măreț al lui Dumnezeu, însemna un mare har care se revărsa asupra lor... Au primit, au acceptat și au fost disponibili pentru oferta divină.

Acest copil care urma să se nască în familia lor nu era oricine. Era Fiul lui Dumnezeu care a venit să rezolve problema omenirii. Gata! S-a terminat cu veștile rele! De acum, Vestea bună schimbă istoria omenirii. Din acel moment, pentru omenire această veste bună însemna revigorare, speranță, perspective noi, chef de muncă, optimism, garanția unei vieți fericite.

Da, un Copil care este promis, care s-a născut și a venit pe pământ poate să producă atâta fericire, atâta siguranță! Tot păcatul omenirii este luat asupra Lui, iar omul poate fi liber de acum!

Dragilor, astăzi nu este diferit! Acest Fiu de Dumnezeu a venit să aducă Vestea cea mai bună! Poți fi iertat! Poți fi reînnoit! Poți fi fericit, cu adevărat fericit! Poți regăsi motivul trăirii pe acest pământ! Îți găsești sensul vieții tale! Îți este asigurată veșnicia! Pe lângă toate acestea, sunt multe alte motive de bucurie pe care le ai, atunci când accepți Vestea Bună!

Sorin Cigher 🔴 Fii sigur că nu ești singur...

„...nu mă tem de nici un rău, căci Tu ești cu mine...!”

Psalmul 23

Te rog să te oprești pentru câteva clipe și să te întrebi: cine sunt eu? Cine este El? Ce a promis El că va face pentru mine?

Cine ești? Ți-ai descoperit originile? Îți cunoști identitatea? Ești creat de propriile mâini ale lui Dumezeu. Nu ești oricine. Ești special, porți chipul Lui în tine. Când te duci la culcare, când te trezești, când pleci într-o parte și în alta... tu duci cu tine acest chip. Ai o valoare pe care El a stabilit-o pentru tine. Ești important în ochii Lui. Nu crede pe cel care te devalorizează, adevăratul preț L-a stabilit El și acesta este prețul corect. Ești un om valoros, problema este că nu ai ținut cont de aceasta și te-ai dus pe cont propriu, ai hotărât să te descurci singur. Ce ai făcut? Ți-ai făcut țăndări viața! I-ai întors spatele și L-ai supărat. Te-ai îndepărtat așa de mult de El, încât acum vezi o distanță așa de mare și ți se pare că este imposibil să te reapropii. Vestea Bună este că, în ciuda îndepărtării tale, El îți întinde brațele și te invită să te lași pe mâinile Lui. El este Cel care te-a creat așa de minunat. El este Cel care ți-a vorbit și tu nu ai vrut să-L auzi. El te-a chemat și atunci când ai fugit de El... El dorește să-ți fie ocrotitor. El vrea să te ducă unde nu poți ajunge singur niciodată. El vrea să te ducă unde nu ai visat vreodată. În cele mai grele momente ale vieții tale, El este acolo. Te vei bucura de tot ce este mai bun, te va duce unde este cel mai bine, îți va da tot ce ai nevoie. El este Domnul Isus Hristos care îți este adevăratul păstor. Apropie-te de El și niciodată nu vei regreta alegerea făcută.

Este un singur Domn în acest Univers care îți cunoaște fricile, emoțiile, bucuriile, necazurile, îngrijorările care vin peste tine acum. Pentru aceasta, știind cine ești, știind cum te comporți, a hotărât să nu te lase singur. El nu trece peste voința ta, nu te obligă, nu te foțează cu nimic. El te invită să îi permiți să călătorească împreună cu tine, chiar prin cele mai negre văi ale vieții. Cred că ar fi neînțelept din partea ta să mergi de unul singur, când ai la dispoziție cele mai sigure brațe de protecție.

Sorin Cigher 🔴 Când nimic nu mai e la fel... Cineva rămâne același!

Isus Hristos este același ieri și azi și în veci! (Evrei 13:8)

Poate te întrebi, în zilele acestea, dacă este ceva care mai seamănă cu ce știai odată. M-am trezit dimineață și nu mi-a venit să cred: început de primăvară cu zăpadă de 15 centimetri. Ningea ca de Crăciun... M-am bucurat de încântarea copiilor, dar am realizat că nu mai seamănă cu primăverile pe care le-am știut odată. 

Mergem pe străzi și nu suntem obișnuiți cu ele goale. Ne întâlnim unii cu alții, dar toți refuză să dea mâna, de frică, din pricina recomandărilor sau din protecție exagerată. Fiecare om pe care îl întâlnim este un suspect de contaminare..., un potențial purtător de virus și nu vrem să riscăm. Magazinele care erau pline de cumpărători au lacătul pus și un anunț mare: Suntem în carantină!

Vedem cu toții aceste mesaje și treptat, începem să ne obișnuim. Școlile sunt închise, bate vântul rece de Sibiu prin ele. Bisericile sunt goale. Am avut azi un sentiment de pustiu, de părăsire când am intrat în clădire. Vizitam bunicii odată..., bunicii își vizitau nepoții, copiii, dar acum..., nimic nu e ca înainte... Pe toate planurile, lucrurile s-au schimbat. Reconfigurarea este obligatorie pentru fiecare dintre noi, pentru a ne menține echilibrul și a nu ne pierde nădejdea.

Dacă pe plan pământesc, nimic nu mai seamănă, nimic nu este la fel, am să vă spun, pe scurt despre Cineva care rămâne Același. Când totul este supus schimbării, El rămâne neschimbat. Nu se schimbă în credincioșie, în dragoste, în bunătate, în sacrificiu. El a promis și se ține de Cuvânt. Cuvântul Lui este plin de putere. Cine și-a pus încrederea în El nu a fost dezamăgit niciodată. Când omul L-a căutat, El s-a ținut de promisiune și s-a lăsat găsit. Când cineva a apelat la El, cu încredere, El nu i-a întors spatele, ci l-a luat în brațe. Când un păcătos și-a mărturist păcatele, El a iertat totul. Dacă cineva a căzut, El s-a aplecat spre El și l-a ridicat. Atunci când s-a rănit cineva, El i-a legat rănile și l-a făcut bine! Acesta este Domnul Isus Hristos!

Experimentează-L! Încearcă să vezi cât de bun este! În această vreme schimbătoare, ai nevoie de cineva care nu se schimbă! În acest timp necunoscut, ai nevoie de Cineva care îți cunoaște viitorul. Viitorul tău poate fi în siguranță, doar atunci când ți l-ai predat în mâna Celui care este stăpân peste el.

Sorin Cigher 🔴 Ziua în care am plâns…

Este duminică. Cerul s-a  pregătit să plângă, plâng și eu alături de el. Am început să plâng nu pentru că mă simt amenințat, nu pentru ce urmează mâine sau pentru îngrijorarea accentuată de mass-media, ci plâng pentru situația prezentă. Am văzut predicatori care stau singuri în birou și predică. Plâng pentru bancile goale din biserică, pentru că am văzut o nuntă cu miri, părinți, predicator..., fiindcă mai mult de opt oameni nu au voie... Plâng că e o nuntă neobișnuită, care nu se va uita niciodată. Plâng pentru că la înmormântarea unui prieten drag, apropiat, nu există o slujbă normală. Parcă în mare grabă trebuie să-l coborâm în pământ. Plâng pentru că inimile celor mai mulți sunt zdrobite, dezorientate, lipsite de perspectiva învierii. Plâng pentru că sunt foarte mulți morți în pacatele lor și nu vor viața. Nu-L vor pe Hristos nici acum. Se gândesc doar la momentul în care vor scăpa de carantină, ca apoi să se întoarcă la felul vechi de trai. Plâng pentru că am văzut pe străzi (într-o altă țară, deocamdată) soldați fugind cu armele de foc, încărcate, trăgând focuri de avertisment după oamenii rătăciți, dezorientați, nenorociți...

Plâng pentru că oamenii sunt îngândurați și nu se gândesc la soluția viabilă, la Hristos, ci o așteaptă pe cea de jos. Plâng pentru că mulți nu iau în serios autoritățile, mulți fentează sistemul, calcă orice în picioare, în loc să profite de aceste zile să se conecteze cu Creatorul lor. Plâng pentru că soarele stă ascuns, refuzând să ne zâmbească. Pentru o clipă plâng. Plâng pentru că la ora asta, de obicei, mă pregăteam de slujbă; ceva nu e în regulă, s-a dat peste cap un mecanism și viața toată trebuie reconfigurată. Îmi este greu, pentru asta stau și plâng, pentru că părtășia comună a încetat (pentru o vreme). Nu îmi place, nu îmi convine, dar mă supun. Nu plâng pentru legile de austeritate, nu plâng pentru interdicțiile impuse, ci plâng pentru că îmi pun întrebări, îmi fac procese de conștiință. Ce n-am făcut bine? Ce am făcut rău? Ce aș fi putut face mai mult pentru Domnul, mai mult pentru frați și n-am făcut? 

Din fire, nu sunt plângăcios, nu plâng des, ci foarte rar..., dar azi, m-a cuprins o melancolie, încât am plâns, am lăsat inima să-și verse durerea. Apoi am fost cercetat de Cuvânt și am plâns de bucurie. Am plâns pentru că Dumnezeu și azi vorbește! Am plâns pentru că am văzut soluția! Încă avem promisiunile lui Dumnezeu! Plâng pentru că povara nu o duc singur! Plâng de bucurie că El a purtat-o!  I-am adus povara mea Lui și El se ocupă de ea!

Este vremea să plângem de bucurie că Domnul nostru este Viu! Este timpul să Îi oferim Lui poverile noastre, iar oful nostru va fi luat!