După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

Se afișează postările cu eticheta Mina Ianovici. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Mina Ianovici. Afișați toate postările

joi, 26 decembrie 2019

Mina & Florin Ianovici 🔴 Iubirea mea...



IUBIREA MEA...
Iubirea mea cu iz transcedental,
Privesc la tine acum şi peste veacuri,
Dar într-un punct, de-a dreptul cardinal,
Mă podideşte plânsul şi n-am lacrimi.
Îţi văd uzura vremilor trecute,
Privind spre Dumnezeu fără să ceri.
Ai vrea să dai, că vremurile-s scurte
Şi vei vedea ce ţi-o fi dat să iei.

miercuri, 25 decembrie 2019

Florin și Mina Ianovici 🔴 Urări pentru voi

Nașterea Domnului Isus Hristos, Mântuitorul nostru, să vă umple inimile de bucurie.

Slava lui Dumnezeu să vă înconjoare și să lumineze în casa voastră.

Pacea lui Dumnezeu să domnească între voi, oamenii plăcuți Lui.

Să alergați spre El și să vă închinați Lui. Nu uitați să adăugați fapta credinței: aurul, smirna și tămâia.

Păstrați mereu în inimă cuvintele Sale și spuneți tuturor că ce s-a vestit în Biblie este adevărat.

Vă îmbrățișăm cu drag și vă mulțumim pentru urările dvs!
Nașterea lui Hristos, să ne fie de folos!
Florin și Mina Ianovici

luni, 5 februarie 2018

Mina Ianovici 🔴 Poveste de viaţă...

"Viaţă şi Lumină" - vieţi, multe, foarte multe vieţi şi atâta lumină câtă a decis fiecare să aibă.
Orfelinatul - un loc pe care toţi s-au străduit să îl dezbrace de atributele unui orfelinat. Copiii care au trecut pe aici se împart în două categorii: cei care s-au îndreptat spre şansele vieţii şi cei care au ales capcanele ei. În general, nu au învăţat să îşi uimească profesorii, iar atunci când i-au uimit nu au făcut-o cu informaţiile lor şcolare. Dar au învăţat o meserie, s-au ţinut de ea, şi-au făcut o familie şi au căutat să aibă lucrurile banale, care pentru un motiv de neînţeles, lor păreau să le fie refuzate. Şi au reuşit. Alţii, însă......nu au reuşit. Toţi au avut şanse egale, dar şi capcane egale.
Mariana B are acum 35 de ani şi numai există nicio asemănare între ea şi copilul care în urmă cu 20 de ani s-a înverşunat să părasească fundaţia în căutarea fericirii, făcând exact invers decât a fost rugată, sfătuită, îndemnată, aproape obligată de angajaţii fundaţiei să facă. Şi aşa cum fac mereu cei de aici, când un copil pleacă "în căutarea libertăţii şi a fericirii" se tot duc după el ca să îl ajute să mai salveze din viaţa lui ce se poate salva. I-au închiriat o cameră într-o casă de pe aceeaşi stradă cu orfelinatul. Apoi, împreună cu Marius a început să se tot mute: la părinţii lui Marius, unde a fost rău, apoi la mama ei, unde săracia era prea mare, iar bătaia de la Marius... prea multă. Şi povestea de iubire "Noi doi împotriva tuturor" a devenit o poveste despre răutate, băutură, bătaie şi sărăcie cruntă.
Între timp a născut şi un copil. Apoi a urmat o altă fugă din locul căruia îi spunea acasă. Un copil - cu un copil - pleca în lume, fugea de nenorocirile trăite cu Marius. Şi cum există în viaţă greşeli din care e mai greu să te smulgi, în fuga asta a dat de alt "prinţ salvator": N M Alexandru. De data asta s-a căsătorit "cu acte". Dar în ţară nu aveau din ce trăi şi au plecat în Spania. Acolo bătăi, scandaluri "fără acte", sau nu chiar. Pentru că el a bătut-o atât de tare încât a băgat-o în comă. A intervenit poliţia, care a făcut acte, i-au arestat şi a făcut ceva închisoare. Mai ales că a bătut-o şi pe poliţista care a intervenit. Dar nu a stat mult la închisoare, pentru că Mariana şi-a retras plângerea. Avea împreună cu el o fetiţă. Şi după arestarea lui Alexandru amândouă erau muritoare de foame, iar foamea creşte rezistenţa la bătaie. Puţinii bani din casă erau câştigaţi de el. Lucra la o fermă unde făcea absolut toate treburile. Înţelegând cum e viaţa ei, Mariana ar fi vrut să rămână cu el, acolo, la fermă şi să rabde bătăile, dar nu s-a putut," că el nu a mai vrut-o, a adus-o pe alta acasă", iar pe ea "a convins-o" să plece. I-a lăsat fetiţa lui, pentru că ea nu avea chiar nimic, iar el avea totuşi ceva. S-a întors în România. S-a angajat la o fabrică de mezeluri, care a dat faliment. Şi-a căutat de lucru în altă parte, s-a angajat la o firmă de salubritate, care a dat şi ea faliment. Aproape că te bucuri că nu s-a mai angajat în altă parte, că şi aşa sunt destule falimente în România.

luni, 25 decembrie 2017

Florin și Mina Ianovici 🔴 Urare

Vă aduc o veste bună care va fi o mare bucurie:
Nașterea Domnului Isus e sărbătoarea când cei smeriți sunt înălțați, e sărbătoarea când cei flămânzi sunt săturați, e sărbătoarea coborârii slavei cerești peste cei simpli, e sărbătoarea care tulbură pe cei puternici și mândri, dar umple de bucurie și nădejde pe cei umili. Dacă nu crezi, întreab-o pe Maria întreabă-i pe păstorii de la Betleem.
Nașterea Domnului Isus Hristos aduce pe cei de departe, aproape și risipește gândurile celor plini de ei înșiși. Dacă nu crezi, întreabă magii.
Nașterea Domnului Isus Hristos arată sărăcia celor bogați, neștiința celor care se pretind învățați, dar aduce mângăiere celor care, departe de ochiii lumii, așteaptă în tăcere măntuirea Sa. Dacă nu crezi întreabă pe Simeon și Ana.

miercuri, 1 noiembrie 2017

Florin Ianovici 🔴 Mulțumesc lui Dumnezeu pentru omul de lângă mine, tovarășul de viață, de jug, omul care îmi ține mâna la bine și la greu...

Împreună

Mai înainte de toate să îl ai pe Dumnezeu în inimă. Când inima merge înainte, viața o urmeză. Cu o singură condiție: inima ta să îi aparțină Lui.
Mai apoi să ai un om care să te țină de mână. Viața e un drum plin de suișuri și coborâșuri și ai nevoie de o mână care să te sprijinească. Dar și atunci când drumul e lin și frumos ai nevoie de o mână. Ca să împărtășești.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru Domnul Isus Hristos, Împăratul inimii noastre.
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru omul de lângă mine, tovarășul de viață, de jug, omul care îmi ține mâna la bine și la greu.
Astăzi Mina mi-a dăruit o poezie.

IUBIREA MEA....
Iubirea mea cu iz transcedental
Privesc la tine acum şi peste veacuri, 
Dar într-un punct de-a dreptul cardinal,
Mă podideşte plânsul şi n-am lacrimi.

Îţi văd uzura vremilor trecute
Privind spre Dumnezeu fără să ceri.
Ai vrea să dai, că timpurile-s scurte
Şi vei vedea ce ţi-o fi dat să iei.

Iubirea mea, a început sfârşitul.
Pământul ne învârteşte mult prea tare.
Când luăm în braţe orice bucurie, 
La scurtă vreme arde şi ne doare.

luni, 30 octombrie 2017

Mina Ianovici — ANDREI 🔴 Tatăl lui a cumpărat un teren lângă casă. Vrea să facă o biserică Renovatio pentru surzi, o casă de rugăciune pentru cei care îl laudă pe Dumnezeu altfel decât noi, o şansă spirituală pentru cei cărora viaţa, aşa cum o înţelegem cei mai mulţi, le-a trântit uşa în nas. Andrei speră ca ceea ce are el de oferit să poată oferi în această biserică...

Duminică (22 Octombrie 2017, Nota Red.), la Biserica Renovatio a fost botez nou testamental. S-au botezat douăzeci de oameni, fiecare cu povestea lui, fiecare împins spre Dumnezeu de câte ceva, fiecare aşteptând o izbăvire, un nou început, susţinerea divină, mântuirea. Printre ei un tânăr de 22 de ani, Andrei, în scaunul cu rotile. Toţi care se botezau erau fericiţi, dar mai fericit decât toţi era Andrei. Ridica mâinile să îl laude pe Dumnezeu, pentru că de vorbit nu putea să vorbească...de, viaţa nu a fost atât de darnică în privinţa lui: nu aude şi nu poate vorbi ca noi. S-a născut cu surditate, iar la 14 ani a fost diagnosticat cu distrofie musculară. A fugit cât a putut de scaunul cu rotile. Prefera să se chinuie să meargă, decât să accepte scaunul.
În urmă cu trei ani îl scosese tatăl lui la o plimbare. La un moment dat nu a mai reuşit să rămână în picioare, oricât s-ar fi chinuit. Tatăl său l-a luat pe braţe, la dus la maşină, unde avea de ceva vreme un scaun cu rotile pregătit pentru acest moment inevitabil. L-a pus în scaunul cu rotile şi acolo a rămas.
L-am întrebat pe tatăl lui dacă el şi soţia lui reuşesc să mai aibă bucurii. Mi-a spus aşa: "Când Andrei este fericit, suntem şi noi mai fericiţi, când el este trist, suntem şi noi trişti. Evident că există o tristeţe permanentă." 
Dragii mei, noi, cei cu două mâini, două picioare....bune, care vedem, auzim, vorbim şi care suntem nemulţumiţi......şi care credem că ar fi fost drept să nu trecem prin necazurile prin care am trecut sau prin care trecem, ce ziceţi de Andrei, de mama lui, de tatăl lui?

luni, 23 octombrie 2017

Mina Ianovici 🔴 După 17 ani în care am fost juristă la Cultul Penticostal, a trebuit să plec, ajutată substanţial, aşa cum a fost ajutat şi Florin şi nu îmi pare rău...

Ştie Dumnezeu ce să facă.....

Toată viaţa am aspirat să cresc spiritual. Înainte de a mă împrieteni cu Florin, la 22 de ani, începusem să mă gândesc a doua oară în viaţă, că poate pentru mine ar fi o variantă să intru în mediul monahal, să mă pun deoparte pentru Dumnezeu. 
Dar mi-a fost teamă să mă dau pe mâna unui sistem religios care îmi va spune ce să fac şi ce să gândesc, care nu îmi va permite o altă opinie şi îmi era teamă că mai târziu voi regreta că nu am o familie, pentru că nevoile şi gândurile oamenilor se schimbă. 
În mănăstire nu faci ce vrei şi nici măcar nu crezi ce vrei, iar regulile sistemului pe care îl adopţi trebuie urmate până la capăt.

Mă uitam la oameni, la lume şi nu era ce îmi doream. Dar l-am întâlnit pe Florin, în prima zi de facultate, la Drept. Citea Platon, Aristotel, Kant, Filocalia şi o mulţime de alte scrieri religioase, filozofice. Avea un duhovnic la o mănăstire izolată din Moldova, se întâlnea cu Părintele Galeriu o dată pe săptămână, la Schitul Darvari, împreună cu alţi colegi, ca să înveţe să îl înţeleagă şi să îl urmeze pe Dumnezeu.
Apoi ne-am căsătorit şi am început să căutăm împreună să creştem spiritual. Totdeauna am crezut că trebuie să avem o relaţie personală cu Dumnezeu, că trebuie să existe argumente palpabile ale acestei relaţii, nu un monolog. 
Mereu am crezut că noi trebuie să vrem ceea ce vrea Dumnezeu pentru noi, rugăciunea noastră să schimbe lucrurile rele, iar Dumnezeu să răspundă personal sufletelor noastre. Aşa am ajuns la Betel.

Între timp Florin a făcut Institutul Teologic Penticostal şi Facultatea de psihologie, la care am fost din nou colegi de grupă.
La 8 ani de la venirea la Betel i s-a propus să candideze la pastoraţie. Mi-a spus că mă lasă pe mine să decid dacă va candida sau nu , pentru că lucrul acesta ne va afecta pe mine şi pe copii, că timpul pentru noi şi aşa puţin, se va împuţina şi mai mult. 
Ştiam că aceasta e chemarea lui. Am fost de acord cu două condiţii:1. Să aibă grijă de amărâţi, de oamenii trişti, săraci, loviţi, să le fie alături. 2. Să nu îşi lase serviciul. În momentul în care sursa ta de venit, unica, provine din terenul religios greu mai poţi spune că mai ai libertate de credinţă. Ce faci când crezi că lucrurile ar trebui făcute altfel? Dacă nu poţi schimba nimic, ce faci? Ai puterea să renunţi când ştii că îi ruinezi pe cei dragi? Eu cred că de cele mai multe ori, nu.

joi, 12 octombrie 2017

Mina Ianovici 🔴 Iartă oamenii care îţi calcă sufletul, drepturile, rănile. E normal să fii rănit de cei din jur. E o lege a pământului...

CĂUTAŢI PACEA

Isaia 30:15. Caci asa vorbeste Domnul Dumnezeu, Sfantul lui Israel: "In liniste si odihna va fi mantuirea voastra, in seninatate si incredere va fi taria voastra." Dar n-ati voit! 16. Ci ati zis: "Nu! Ci vom fugi pe cai!" - De aceea veti si fugi! - "Vom calari pe cai iuti!" - De aceea cei ce va vor urmari vor fi si mai iuti!
Şi istoria se repetă, nu numai la nivel macrosocial, ci şi individual, la nivelul fiecăruia. Dumnezeu ne tot spune, noi ne uităm în jur şi ni se pare că e un pic altfel...adică invers. Alegem războiul în care credem că ne apărăm drepturile.
Dacă în viaţă nu ai pace în suflet, existenţa se transformă într-un zbucium. Când nu ai pace, nimic nu te mai poate bucura. Orice binecuvântare, orice lucru frumos aşezat peste zbucium îşi pierde frumuseţea.
Răul se vede clar, mult mai mare, exagerat, iar binele este o biată normalitate pe care e firesc să o ai. Viaţa fără pace sufletească e urâtă.
Trăim într-o lume modernă, în care a apărut profesia de psiholog. Omul nu mai face faţă vieţii, celorlalţi, lui însuşi. Viaţa e un zbucium. Suntem fragili, prea sensibili, incapabili de a ne bucura cu adevărat.( Bucuriile care trec repede, care sunt instabile, îmi par mai mult periculose decât implinitoare.)

CE SĂ FACI, CA SĂ AI PACE

1. Să te rogi suficient şi să fie o prioritate în cererile tale. Când te rogi, să ai grijă să se roage şi sufletul împreună cu mintea. La Dumnezeu nu merg lozincile.

2. Să nu o cauţi în exterior, prin rezolvarea unor probleme dinafară. Să o cauţi în inima ta, să o aştepţi, să o obţii prin mila lui Dumnezeu şi strădania ta permanentă. Nu poţi scoate din inima ta ceva ce nu există. Şi dacă lucrul acesta îţi iese, ce faci după ce cade cortina? Pacea e o virtute. O calitate uriaşă a unui om. Iar lipsa păcii, e în mod evident, inversul. Un om fără pace îşi distruge şi lui bucuria vieţii, dar îi condamnă într-un mod nedrept şi pe cei din jurul lui.

3. Să respecţi principiile lui Dumnezeu în toate situaţiile. Ce nu îţi dă voie Domnul să faci, nu faci, că nu eşti tu mai deştept decât El. Întotdeauna Dumnezeu are dreptate. Chiar şi atunci când nouă ni se pare altfel.

4. Te retragi din orice lucru incorect, tensionant, care poate devia urât.

5. Când eşti tratat urât, când ţi se vorbeşte urât şi eşti forţat să asculţi, fă următorul lucru: consideră că trăim într-o lume dezechilibrată în care din când în când toţi trebuie să facem treabă de psiholog, psihiatru. Acela este unul dintre acele momente. 
Omul din faţa ta e un fel de pacient pe care cauţi să îl linişteşti şi în acelaşi timp să te şi protejezi. Nimic din ce spune nu trebuie să te afecteze. Dacă psihiatrii ar fi deranjaţi de ceea ce le spun pacienţii, ar pleca şi s-ar angaja la REBU. Nu fi nici tu deranjat. E o chestiune de exerciţiu. Tu eşti cum eşti, nu cum îţi spune un înfuriat că eşti. La supărare omul nu spune adevărul, spune ce crede el într-o stare de surescitare, într-o stare alterată de coştiinţă.
Dacă cel care a ridicat tonul la tine e din familie, e un om care te iubeşte, ajută-l, consolează-l, alină rănile sufletului său. Când suntem răi, avem cea mai mare nevoie de ajutor. Atunci e încercată iubirea celuilalt. Dacă nu e un apropiat, fugi mâncând pământul. Domnul să aibă milă de el.

sâmbătă, 24 decembrie 2016

Mina Ianovici – Ce simt eu

Sărbătorile acestea au prins familia mea cu bucurii la care nu ne aşteptam, dar şi cu umbre care ne-au pus în uimire. Pe cât de mult mi-a plăcut în viaţă traiul liniar, fără evenimente deosebite, pe atât de mult nu am avut parte de el.
Am înţeles, însă, că Dumnezeu aşează omul în faţa încercărilor în care poate birui, care îl cresc spiritual, cu condiţia să le abordeze corect, cu rugăciune şi post.
Am înţeles că nu există sisteme ale lui Dumnezeu în integralitatea lor, ci oameni ai lui Dumnezeu, de cele mai multe ori neştiuţi, loviţi de semeni şi  de viaţă, comentaţi, acuzaţi, lăudaţi (aceasta din urmă mi se pare mai rea decât restul), etc.
Am mai înţeles că lucrurile sunt bune aşa cum sunt ele, cum sunt lăsate de Dumnezeu, sau îngăduite de El să se întâmple.
   
 Florin,
Ştii că toată viaţa te-am iubit enorm, am plâns cu tine, am râs cu tine (asta mai puţin, e drept, nu prea faci casă bună cu veselia), ţi-am fost alături tot timpul, am fost şi sunt una cu tine.
Să mă ierţi că m-am bucurat că Dumnezeu a îngăduit ca eu şi copiii noştri să nu te mai împărţim cu nimeni câteva luni. Mi-a părut rău pentru tine, dar mi-a părut bine pentru noi. Şi m-am gândit că s-o fi uitat Dumnezeu cu milă şi spre mine şi copii când a îngăduit asta.
Mi-am crescut copiii mai mult singură, explicându-le că tatăl lor lipseşte pentru că alţii au probleme mai mari decât noi şi că el trebuie să tragă oamenii spre Dumnezeu, pentru că aceasta este voia Domnului şi mai trebuie să meargă şi la serviciu, ca să putem avea ce ne trebuie.
Din păcate , echilibrul între muncă şi viaţa de familie e o glumă pe care o poate crede numai cineva care nu ştie cum merg lucrurile. Facem bine ceva doar dacă ii dedicăm tot ce avem, iar uneori, mai mult decât avem. Investind jumătăţi de măsură, culegem jumătăţi de măsură.
Când m-am îndrăgostit de tine, m-a atras tristeţea aceea profundă, inteligentă, care izvora dintr-o înţelegere dureroasă a vieţii şi a omului. Ai avut şi ai o viaţă care te-a pus în imposibilitate să scapi de ea. Înţelegi mai multe despre viaţă, te întristezi mai mult, eu te plac mai mult....hai, că nu e rău!
Eşti pomul meu lovit de pietre, sprijinul meu, darul lui Dumnezeu pentru mine.
Să nu îţi pară rău de nimic! La un moment dat, omul trebuie să se oprească din vorbit şi doar să observe, pentru ca atunci când va reîncepe să vorbească, să aibă ce spune.

Tuturor, sărbători frumoase cu Domnul!

Mina Ianovici

joi, 22 decembrie 2016

Andreea Marin a împlinit 42 de ani: "Fac pasul spre o nouă vârstă bucurându-mi sufletul cu cartea minunată semnată de Mina Ianovici. Autoarea mi-a trimis cartea în dar, iar eu ştiu că nu puteam primi ceva mai potrivit pentru acest moment al vieţii mele. Hrană pentru spirit şi suflet, căci de alte daruri nu am trebuinţă... "

Andreea Marin împlineşte joi (22 decembrie) 42 de ani. Deşi ziua ei din acesta an o prinde în plin divorţ de medicul Tuncay Ozturk, "Zâna" dă dovadă de optimism şi nu se lasă doborâtă de schimbările prin care trece.

Dovadă o stau mesajele de pe contul său de socializare, în care Andreea are mereu gânduri bune şi încearcă să vadă partea frumoasă a vieţii. Acum, de ziua ei, vedeta a scris câteva cuvinte despre o carte care a impresionat-o şi pe care autoarea i-a trimis-o în dar. Cadoul s-a dovedit a fi cum nu se poate de potrivit şi i-a dat un nou imbold Andreei. Mai mult, bruneta a recunoscut că dragostea fetiţiei ei, Violeta, este tot ce îi trebuie, dar şi oamenii buni din jurul ei. 

"Candva, am postat aceste versuri gasite intamplator, fara sa stiu autorul, incercand fara succes sa il aflu. Astazi adorm si fac pasul spre o noua varsta bucurandu-mi sufletul cu cartea minunata semnata de Mina Ianovici , pe care tot un inger trebuie sa ma fi ajutat sa o gasesc. Autoarea mi-a trimis cartea in dar, iar eu stiu ca nu puteam primi ceva mai potrivit pentru acest moment al vietii mele. Hrana pentru spirit si suflet, caci de alte daruri nu am trebuinta. Am dragostea piticutei ce-mi doarme in brate, am credinta si, in jur, langa mine la nevoie, oameni frumosi si buni... Cautati versurile acestei autoare de o profunzime si sensibilitate iesite din comun, spun asta cu mana pe inima. Somn lin, vis senin, ingerii sa va vegheze si sa va fie aproape!", a scris Andreea pe un site de socializare.