După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

Se afișează postările cu eticheta Lidia Posteucă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Lidia Posteucă. Afișați toate postările

joi, 16 aprilie 2020

Lidia Posteucă 🔴 Săptămâna mare… altfel!

Cum ar fi arătat săptămâna mare în condiții obișnuite?
Cum ne-am fi pregătit pentru sărbătoarea Paștelui, cea mai mare sărbătoare creștină?
Să încercăm un exercițiu de imaginație sau, mai bine zis, de aducere aminte.
Am fi alergat. Ar fi fost o săptămână de alergare. Alergare după împlinirea unor obiceiuri și tradiții ale căror miresme au tot mai puțin a face cu cele ale morții și învierii lui Isus Hristos.
Iată și o listă de „obiective” după care am fi alergat dintr-o parte în alta, pe-afară, dacă nu am fi fost consemnați la domiciliu prin ordonanțe.
Am fi alergat după bani. Ne-am fi străduit să ne convingem angajatorii și șefii că ne merităm mărirea de salariu, prima de Paște și alte bonusuri.
Am fi alergat după oferte speciale. Ne-am fi îmbulzit prin malluri căutând ultimele colecții de îmbrăcăminte sau de decorațiuni interioare, atât de necesare înnoirii cu caracter aproape obligatoriu, de Paște. Cum atfel? Doar nu ne puteam afișa la biserică tot cu costumul, rochia sau pantofii de anul trecut.
Am fi alergat după cumpărături. Da, am fi dat iama prin piețe și supermarketuri încărcându-ne frenetic sacoșele, peste măsura trebuințelor noastre, ca și când ar fi urmat o mare foamete, nu o sărbătoare sfântă.
Am fi alergat după miel. Categoric! Cum am fi putut sărbători Paștele fară miel…? Cine a mai pomenit masă pascală fără tradiționalele preparate din carne de miel?
Am fi alergat la curățenie. Fără doar și poate! Ne-am fi dat peste cap, să o scoatem la capăt cu curățenia, răscolind fiecare colțișor al casei, fiecare geam, fiecare ușă, dereticând tot ce poate să izbească ochiul musafirilor.
Am fi alergat pentru imagine. Nu ar fi fost sărbătoarea completă dacă nu ne-am fi asigurat că îi vom impresiona pe toți prietenii din offline și online cu ultimele achiziții vestimentare, cu bogăția mesei de Paște și cu alte cadouri aduse, cum s-ar zice, de „iepuraș”.
Am fi alergat să îndeplinim tot felul de formalități lipsite de fond, reducând sărbătoarea Învierii Domnului la un banal context de socializare, golind-o de conținut și de sens.
Istoviți, după atâta amar de alergătură, cine ar mai fi avut dispoziția și energia să se așeze la picioarele Învățătorului, să-I asculte pildele, să stea cu El în părtășie la Cina cea de taină, să vegheze, să se roage, să Îl urmeze pe drumul crucii, să fie martor al sacrificiului Mielului, să se căiască pentru fărădelegi, să alerge, ca Petru și Ioan, la mormântul gol… și să-L recunoască pe Mântuitorul?
V-ați adus aminte? V-ați regăsit?
Eu, da.

E adevărat că până la un punct, toate își au locul lor. Totuși, dacă în toiul pregătirilor ratăm tocmai întâlnirea cu Hristos cel Înviat, atunci care mai e rostul pregătirii pentru acest praznic? E o întrebare la care putem reflecta în aceste zile de staționare, în regim de forță majoră. Ar fi de dorit ca tot reflectând așa, închiși în casele noastre, să începem să descifrăm înțelesuri noi cu privire la implicațiile săptămânii patimilor, cu mult mai bogate în conținut și mai dătătoare de sens decât am crezut noi.
Distanțarea socială poate însemna în aceste vremuri nu doar o pază bună pentru trup, ci și un mijloc de reducere la tăcere a zgomotului oricăror influențe care distorsionează ecoul jertfei lui Hristos.