Parlamentul European; Comisia Europeană; Bruxelles… Ce
fel de gânduri le străbat mințile creștinilor când aud aceste cuvinte?
Birocrație și costuri mari? Legislație inutilă care contravine libertății
religioase, de conștiință și de credință?
Uneori
mă întreb ce s-a întâmplat la Bruxelles în ultimele decenii. Ce s-a ales de
mentalitatea creștină care a fost atât de instrumentală în formarea Proiectului
European? Unde este adevărata problemă? Poate că problema nu este în conceptul
Uniunii Europene. Poate că problema este a succesorilor părinților fondatori ai
Uniunii. Și cum vor putea politicienii creștini să își facă credința mai
vizibilă în politica europeană?
Împreună
cu Peter van Dalen (membru al Parlamentului European din partea ChristianUnion),
am avut privilegiul de a organiza o conferință în Parlamentul European cu
privire la „Impactul gândirii creștine în Proiectul European: Trecut, Prezent
și Viitor”.
Evenimentul
s-a concentrat pe întrebarea de ce poziție ar trebui să luăm în calitate de
creștini în vremuri de confuzie economică și socială. De asemenea, am avut
ocazia să îi auzim pe experți vorbind despre părinții fondatori creștini
europeni precum Robert Schuman, Konrad Adenauer, Alcide de Gasperi și părinții
fondatori necreștini precum Jean Monnet și Paul-Henri Spaak. Ambele grupuri au
fost de acord că valorile creștine au jucat un rol semnificativ în punerea
bazelor Proiectului European.
Pentru
Robert Schumann (numit și părintele Uniunii Europene), valorile creștine au
stat la baza atât a convingerilor lui personale, cât și a idealurilor europene.
De exemplu, Schuman a fost deschis față de opinia lui că reconstrucția Europei
a fost posibilă doar într-o Europă care este „adânc înrădăcinată în valorile
creștine”.
Konrad
Adenauer, de asemenea, a văzut acest lucru ca pe o obligație creștină și nu
doar ca pe un obiectiv economic.
Credința
lor a fost demonstrată și de faptul că acești trei bărbați (Schuman, Adenauer
și De Gasperi) au participat la o întâlnire de rugăciune într-o mănăstire benedictină
înainte de a pleca la Paris pentru semnarea tratatului care a înființat
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului.
Schuman
și-a bazat valorile pe gândirea socială catolică, în care Dragostea lui
Dumnezeu pentru omenire se bazează pe Imago Dei, adevărul biblic că toți suntem
creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Prin urmare, accentul nu este
pus pe individ sau pe lupta de clasă, ci pe reconciliere și solidaritate.
Valorile europene precum egalitatea, demnitatea umană, solidaritatea și toleranța
își au originea în acest principiu.