După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

Se afișează postările cu eticheta Karol Szocs. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Karol Szocs. Afișați toate postările

marți, 24 septembrie 2019

Scurtă vizită în Malawi

Vizita în Malawi a fost una scurtă și necesară, acum când familia Marianciuc se pregătește să se întoarcă definitiv în țară. Într-o scrisoare recentă, familia Marianciuc consemna: Scriem aceste rânduri cu mari emoții, dar cu pace în inimă știind că Domnul este în controlul vieților noastre. În ultima perioadă ne-am gândit mult la timpul când va trebui să ne retragem de pe câmpul de misiune din Malawi. Sunt mai mulți factori care ne-au influențat să luăm această decizie, dar noi credem că Domnul a hotărât să fie așa. Bineînțeles că o astfel de hotărâre, după 13 ani de slujire în Malawi, nu este ușor de luat, nu înseamnă ceea ce am numi noi o simplă schimbare de domiciliu, ci o schimbare de macaz, care implică decizii importante de luat și responsabilități de predat.
     
Una dintre lucrările pe care familia Marianciuc le-a inițiat și le-a sprijinit, prin susținerea fraților și surorilor din România și din diaspora, a fost și Grădinița creștină din Kachioka. Marți, 17 septembrie am avut ocazia să vizităm acest proiect. Este vorba despre patru clase de grădiniță, care însumează în total aproape 150 de copii. Acești copii provin, în general, din familii cu posibilități materiale reduse, acesta fiind și unul dintre criteriile după care se face selecția la începutul fiecărui an școlar. De aceea, copiilor li se oferă o masă din orez pe zi, cât și o educație creștină adecvată. Aici lucrează cinci educatori malaweni (doi frați și trei surori), iar părinții copiilor, prin rotație, ajută la pregătirea și servirea mesei. Tot marți ne-am întâlnit cu frații din comitetul de prezbiteri al bisericii locale din Kachioka, care ne-a împărtășit din nevoile actuale ale bisericii lor locale. I-am întrebat dacă cred că se vor descurca și fără ajutorul familiei Marianciuc (știind că familia Marianciuc se va întoarce definitiv în România). Răspunsul lor nu m-a surprins, întrucât nici un bărbat nu ar recunoaște că nu se descurcă, însă au ținut să precizeze că și-ar dori ca, dacă este posibil acest lucru, o altă familie din România să vină și să-i ajute în lucrare.
     
Miercuri, 18 sept., am avut ocazia să participăm la o seară de studiu biblic și rugăciune la Biserica Harul din Nsanama. Satul Nsanama este la aprox. 5 km distanță de Zomba. Au participat aproximativ 25-30 de frați și surori. Domnul ne-a pus pe inimă să vorbim despre credincioșia în viața de familie, la locul de muncă și în slujire, care a urmat de un timp de întrebări și răspunsuri.

     Una dintre nevoile majore pe care le-am constatat în lucrarea de misiune din Malawi este nevoia acută de ucenicizare. Despre creștinismul din Africa se spune că ar fi mare de mărimea unui ocean, însă adânc de câțiva centimetri. Dacă în anii 1900 creștinii reprezentau doar 9% din populația întregului continent, în anul 2000 aprox. 46% din africani se declarau creștini. Cu toate acestea însă, datorită ratei analfabetismului extins și a lipsei de posibilități de instruire, creștinismul african a rămas deseori superficial și instabil. În acest context, cât de reală este afirmația Domnului Isus: Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile... și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. (Mt. 28:19, 20)! 

Rugați-vă:

joi, 16 mai 2019

Echipa de misiune pe termen scurt - Peru

Pace,  

        Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru călătoria pe care tocmai am făcut-o în Peru! A fost un timp binecuvântat pentru noi din toate punctele de vedere. Am avut ocazia să vedem o parte din lucrarea pe care familia Acatrinei și familia Nagy o desfășoară acolo. Împreună cu ei am vizitat câteva comunități de nativi aflate în junglă.

          Ca să ajungem în prima comunitate, am plecat cu barca pe râu dimineața devreme, la ora 4:00, iar după patru ore am ajuns cu bine la destinație. Indigenii creștini din C. ne-au făcut o primire călduroasă pe malul râului, lucru pe care nu îl fac pentru străini și, în special, nu pentru cei albi. Din anumite motive, ei îi consideră pe albi ca fiind persoane periculoase și, în mod obișnuit, îi întâmpină cu arcul și săgeata. Mai mult decât atât, indigenii ne-au permis să dormim peste noapte în satul lor. Am avut trei întâlniri cu adunarea de acolo, unde frații au vestit Cuvântul lui Dumnezeu, iar fetele au organizat jocuri pentru copii, lecții biblice și un atelier de croitorie cu femeile din sat. A fost un timp binecuvântat de părtășie, unde am putut să cunoaștem câte ceva din cultura oamenilor din tribul Ashaninka.
          La a doua călătorie pe râu am vizitat o familie cu un trecut mai tumultuos. Mama a fost vraci, iar unul dintre băieți avea multe tâlhării la activ. Acum au o plantație de cacao cu ajutorul căreia își câștigă existența. Și aici ne-am bucurat de părtășia cu frații și surorile, care au venit din sat ca să ne fie alături. Fratele Vali le-a vestit Evanghelia iar nativii au pus întrebări legate de viața de creștin.

          Dupa ce ne-am întors din a doua călătorie am mai vizitat încă o comunitate de creștini din tribul Ashaninka, comunitate aflată la o jumătate de oră de Atalaya, orășelul din junglă unde am fost cazați.
Ne-am bucurat de părtășia cu creștinii de acolo în cele două întâlniri pe care le-am avut împreună. Într-o altă zi, noi, fetele, am avut atelier de croitorie unde am facut prosoape împreună cu femeile de acolo, la atelier participând  atât surori cât și femei și copii din sat.
          Duminică seara am fost la biserica Alianța Misionară Creștină din Atalaya, unde fratele Vali a fost rugat să vorbească din Cuvânt.
          Cu o zi înainte de întoarcerea noastră în țară, frații Valentin Hrihorciuc și Karol Szocs s-au întâlnit cu bordul de misiune al Asociației Segadorez unde au discutat despre încheierea unui parteneriat între cele două asociații misionare.
          Deși timpul nostru în Peru a fost scurt, ne-am bucurat să fim acolo și să observăm provocările cu care se confruntă cele două familii de misionari români. Am plecat din România cu dorința de a le cunoaște mai bine lucrarea, de a-i sprijini și a-i încuraja, dar am plecat de acolo noi înșine îmbărbătați și cu o mai mare dorință de a ne implica în lucrare.