După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

Se afișează postările cu eticheta Ivona Boitan. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Ivona Boitan. Afișați toate postările

vineri, 28 iunie 2019

Ivona Boitan: „Acest caz nu mai este doar despre Sorina, este despre noi toți, cum privim lumea și cum ne privește justiția română pe noi”

Acum un an urlau împotriva corupției, așa în principiu corupția nu e bună dar în particular, cum e cazul Sorina, atunci corupția e bună, e chiar de dorit, atunci e ok să călcăm legea, e ok ca niște bogătani să de 30 000 de euro, e ok să fie târât un copil pe caldarâm de procuror, e ok să fie ridicat cu mascații, e ok ca maternala, care a crescut șapte ani copilul să fie prostită să nu semneze actele de adopție fiindcă și așa nu-i ia nimeni copilul. Stai, că n-am terminat. E ok să dai cu piatra într-o femeie care a crescut șapte ani un copil că a făcut-o numai pentru bani.
Serios, dacă statul român plătește așa bine de ce nu luați cu toții copiii? De ce? 
Dar e ok să aprinzi luminița telefoanelor în Piața Victoriei și să strigi că jos corupțiii ca apoi să fratenizezi cu cel care are bani. Când am citit ce acuze i se aduc maternalei…că a avut fetița giardia, extraordinar, pneumonie, cine ar fi crezut și că a fost subnutrită?!!!! Într-o Românie în care pediatrii se luptă la baionetă cu obezitatea la copii, un copil care arată perfect a fost catalogat drept subnutrit. Asta e lumea în care trăim, ar trebui să existe o singură țară, numită Țara Standardelor Duble. Pentru unii mumă, pentru alții ciumă, ăsta e imnul. Vreți exemple, la nivel mondial? Cel mai recent: e ok să facă homosexualii parade în furou și cu mărul lui Adam la vedere dar dacă eu spun că-mi insultă simțul estetic sunt homofob. Iubim copiii, le vrem binele, dar îi smulgem din pântecele mamei, mai nou și fără acordul ei- dacă mama nu are IQ de Mensa. Spunem că e ok să-ți iubești țara dacă e America atunci desigur de 4 th of July ne luăm stegulețe americane și dăm cu bombe de artificii în Herăstrău dar dacă iubești România ești naționalist și xenofob, deși trăim în țara în care există un mare partid doar pe criterii etnice, atât de mare încât primește voturi chiar și acolo unde n-a pășit picior de ungur ever. Aștia suntem. De acum înainte acest caz nu mai este doar despre Sorina, este despre noi toți, cum privim lumea și cum ne privește justiția romînă pe noi. Dacă fata asta nu ajunge înapoi la maternala care s-o înfieze cu acte în regulă suntem glugă de coceni. 

duminică, 9 iunie 2019

Ivona Boitan 🔴 Urmăresc cu neputință maximă cazul Smicală. Mi-e că în curând ne va zice Dumnezeu ”Gata, diez nu mai rezist”...


Urmăresc cu neputință maximă cazul Smicală. Ceea ce văd este un stat, adică o entitate juridică care se bagă între niște oameni care se iubesc și doresc să fie împreună. Copiii vor să fie cu mama și mama își dorește să fie cu copiii, Staul însă nu e de acord. Și se pare că nimeni nu poate face nimic. Justiția a decis că cei doi copii trebuie să rămână în plasament până fac 18 ani. Văd în asta un exemplu cât se poate de clar, de dureros al falimentului ideii de stat laic. Statul laic este doar o formă a diavolului. Are putere și dezbină, toate acțiunile statului laic sunt făcute să dezbine. Asta este ceea ce face statul laic. Dă decizii care nu țin cont decât de lucrurile cuantificabile, ca la piață. O balanță spițerească ce pare corectă dar care ca-n bancul acela spune ”felicitări, e băiat! are 3, 300 kg, rămâne? ” Și nu ai dreptul să răspunzi tu ca mamă, Statul răspunde în locul tău. ”E prea mult 3,300 tăiați un picior și dati-i-l mamei la 3 kg fix, ea atât poate duce. ”

Avem atâția metri de copil și atâția de mamă, când metri de copil vor ajunge la x ei se pot întoarce la mamă. Sau dacă preferați exemplul cu kilograme, faceți translarea. Indiferent ce ar fi greșit mama, sau copiii, sau tatăl, indiferent ce ar fi făcut, dacă acum ei doresc să fie împreună, și tânjesc să fie împreună este absolut diavolesc să-i desparți. 

Acestea sunt societățile evoluate, așa va fi și a noastră în curând. Și totul pleacă de la drepturi. Drepturile copilului. Dreptul copilului de a fi rupt de părinți atunci când statul decide că părinții nu mai corespund. Drepturile femeilor asupra corpului lor. Dreptul femeilor de a-și numi copilul mănunchi de celule ce trebuie extirpate cu aceeași implicare morală ca-n liposucție. Drepturile adolescenților de a-și alege sexul. Adolescenții, marii confuzi ai omenirii sunt încurajați să-și schimbe sexul și o pot face în multe țări fără acordul părinților. 

Partea proastă cu drepturile este că ele nu se termină niciodată. Sunt ca niște celule canceroase ce se multiplică la nesfîârșit. Dacă nu sunt oprite. Cum mai dormim noi noaptea știind că un Alfie a fost ucis deși ar fi avut o șansă la viață și a fost ucis doar fiindcă anumite legi spuneau că așa trebuie să fie. Cum trăim știind că sunt mame despărțite de copii și copii mutilați sufletește de aceste despărțiri? Cum acceptăm lumea asta în care statul decide că un copil nenăscut de nouă luni poate fi avortat și dacă cumva supraviețuiește trebuie lăsat să moară? Nu știu cum putem trăi cu asta. Prima variantă este că nu reușim să trăim, mai ales dacă suntem adolescenți și atunci statul generos ne asistă lîn moarte, sau ne eutanasiază de la caz la caz. Sau, varianta 2, hai să-i zicem fericită. Ne obișnuim cu nebunia, cu răutatea, le luăm în doze mici , ne obișnuim cu ele. Reversul e că devenim imuni la bine, la normal, la natural. 

Trebuie să te lupți să fii respectat ca român în țara ta. Trebuie să te lupți ca heteosexual să nu-ți fie copiii corupți de mici de imaginile grotești ale homosexualității. Pentru toate trebuie luptat. Nu avem dreptul să obosim. Să luăm exemplu de la această femeie. Ea nu luptă doar pentru copiii ei. Ea luptă ca să ne arate nouă cum se duce o luptă. Mi se pare extraordinar că în acest iad pe care-l străbate, în această vale a plângerii și a morții ea și-a păstrat credința. Absolut admirabil! Aș vrea doar să ne dăm seama că ceea ce trăiesc ei acum va fi cam ceea ce vom trăi cu toții. Nu neapărat ne vor fi luați copiii, dar vom fi puși în situația în care dreptatea, logica, bunul simț, iubirea....nu vor mai avea nici un cuvânt de spus. Sus să avem inimile. Pentru că mi-e că în curând ne va zice Dumnezeu ” Gata, diez nu mai rezist”
Ivona Boitan