După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

Se afișează postările cu eticheta Iaon Bunaciu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Iaon Bunaciu. Afișați toate postările

duminică, 7 ianuarie 2018

Marius C. Cimpoae 🔴 OMAGIU adus pastorului și profesorului Ioan Bunaciu la 93 de ani de la nașterea sa

Ioan Bunaciu, pastor și profesor universitar, născut la 7 ianuarie 1925 în comuna Gurba, județul Arad, este una dintre personalitățile baptiștilor din România, cu o contribuție deosebită în formarea personalului de cult, într-o perioadă în care educația teologică era restricționată și controlată de Stat prin Departamentul Cultelor. A reușit, în vremuri de restriște, în ciuda opoziției mai mult sau mai putin fățișe venită din partea regimului comunist, să mențină deschise, alături de alți înaintași baptiști, porțile instituției de învățământ teologic baptist a cărui director a fost timp de 18 ani (1970-1988).
A absolvit Institutul de Științe Economice și Planificare (ISEP) în anul 1949. Între 1947-1950 studiază la Seminarul Teologic Baptist din București. În 1956 a obținut licența în teologie la Institutul Teologic Reformat din Cluj (1951-1956), iar în 1974 doctoratul la același institut.
Începând cu anii ’50, prof. dr. Ioan Bunaciu a slujit ca pastor în bisericile baptiste din Lugoj, Cluj-Mănăştur şi Providenţa-Ferentari din Bucureşti. Pe lângă funcția de pastor, de-a lungul timpului a îndeplinit mai multe funcții, dintre care amintim: secretar al Comunității Baptiste Cluj, director al Seminarului Teologic Baptist din București (1970-1988), profesor la Seminarul Teologic Baptist din București (1955-1990). A continuat activitatea academică și după revoluție ca profesor universitar în cadrul Institutului Teologic Bapist de grad universitar, precum și în cadrul Facultății de Teologie Baptistă din Universitatea București. În cei peste 50 de ani de profesorat a scris mai multe lucrări de referinţă pentru pastorii bisericilor baptiste din România. A scris 19 cărţi de doctrină şi istorie baptistă, dintre care amintim: Propovăduirea în Bisericile Creștine Baptiste (1976), Istoria Noului Testament (1976), Istoria răspîndirii credinței creștine baptiste în România (1981), Bisericile Baptiste din România între 1944-1990 (2002), Istoria bisericilor baptiste din România (2006), Crâmpeie de istorie din propovăduirea Evangheliei în Bisericile Baptiste din România 1874-1984 (2011).
În cartea sa, Umblând pe ape printre stânci, Ioan Bunaciu prezintă viaţa acestuia în cei 40 de ani de slujire cu Evanghelia în România comunistă ca „o umblare pe ape printre stânci fără să mă ciocnesc cu ele şi cu o sosire bună în portul din care plec spre veşnicie.”[1] Tot în această carte, Ioan Bunaciu vorbește despre principiile pe care el le-a aplicat în relația cu autoritățile comuniste. În timp ce pastori precum Iosif Țon, susțineau o rezolvare a problemelor bisericilor prin confruntare, prin memorii, proteste, apeluri la diferite organizații internaționale, Ioan Bunaciu s-a situat întotdeauna pe poziția unui negociator. În opinia lui, poziția protestatară a fost motivată fie de tinerețea și lipsa de experiență a acestora, fie din dorința de emigrare. Cu toate acestea, a trăit într-o atmosferă de teamă și insecuritate, presiunile Securității fiind din ce în ce mai mari: „mi-am pregătit chiar un geamantan mic cu haine groase şi mă aşteptam să fiu ridicat în fiecare noapte de Securitate, mai ales că în Cluj fuseseră ridicaţi în diverse nopţi pastori reformaţi, preoţi catolici şi ortodocşi.”[2] A fost tracasat, bătut, anchetat, amenințat cu ani grei de temniță. Din dorința de a scăpa de presiunile Securității, s-a internat în Clinica de Boli Mintale din Cluj. De fapt, internarea a fost o consecinţă directă a surmenajului psihic la care fusese supus pe parcursul anchetei şi după aceea. După trei luni petrecute în spital, concediu şi întreruperea anului şcolar reuşeşte să scape din ghearele Securităţii care nu l-a mai căutat în intervalul 1955-1961.