După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

Se afișează postările cu eticheta Eugen Tănăsescu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Eugen Tănăsescu. Afișați toate postările

luni, 25 martie 2019

Părintele Eugen Tănăsescu, scrisoare către Iohannis: Aștept să-mi risipiți bănuiala că ați devenit agentul neomarxismului. Nu e firesc ca, de la înălțimea funcției, să dați cu flit democrației. Nici să aruncați paltonul peste opțiunile românilor

Aștept de la Domnul Președinte scuze, clarificări sau confirmări. Recenta declarație a domniei sale referitoare la susținătorii Referendumului pentru Căsătorie jignește milioane de oameni din această țară, fie ei ortodocși, catolici, protestanți, musulmani sau necredincioși, scrie  părintele Eugen Tănăsescu, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului, în adevărul.ro.

Într-o scrisoare deschisă adresată președintelui României, în urma declației șefului statului privind „infatuații care au susținut Referendumul pentru familie”, părintele  Eugen Tănăsescu îi amintește lui Iohannis că are dreptul să nu îi placă inițiativele oamenilor religioși din această țară, să se opună lor  cu argumente, chiar dacă, la începutul mandatului, a venit cu o „strălucită inițiativă: voi vizita, treptat, cultele legal reprezentate în România, transmițând-le tuturor un mesaj de încurajare în slujirea oamenilor și în construcția unei societăți solidare și tolerante”.

„Unde-i mesajul de toleranță, Domnule Președinte? Unde-i încurajarea? Unde-i construcția societății tolerante și solidare? Sau vă gândeați că veți convinge cultele să accepte inițiativele LGBT? Poate fi și asta chiar parte a unei strategii, aveți și dreptul ăsta, să persuadați cultele”, se întreabă preotul Eugen Tănăsescu. 
 
Aștept respectuos, Domnule Președinte, să îmi risipiți bănuiala că ați devenit agentul neomarxismului care vrea să repete istoria trimiterii Bisericii în subsolul societății doar pentru vina de a crede, îi transmite semnatarul scrisorii președintelui României,  cerându-i, în același timp, să nu creeze „imaginea unui Președinte dictator, care, urmându-și propria părere, uită de democrație și dă cu flit opozanților sau celor ce nu-s pe placul dumnealui.”.

Acesta este textul integral al scrisorii:

Continuarea pe www.activenews.ro

miercuri, 13 iunie 2018

Etichetarea Bisericii ca „dușman” al homosexualilor e o strategie veche de manipulare și ascunde încercarea de a transforma toleranța creștinului în acceptare...

Scriptura afirmă fără echivoc: homosexualitatea este un păcat. Asta nu înseamnă că cine păcătuiește este pierdut. Dimpotrivă. Biserica detestă păcatul, dar îi iubește pe păcătoşi și îl salvează, prin îndreptarea lui.
Ce se întâmplă însă când păcatul este socotit virtute? Exact ce vedem pe străzi, la paradele Gay Pride: lauda publică a păcatului.
De fapt, parada respectivă face parte dintr-o strategie mai amplă: implementarea „societății deschise” în societățile democratice. Motivația e foarte simplă: globalizarea economiei duce la globalizarea piețelor, care nu poate funcționa fără globalizarea societății și a politicilor publice.
Cum însă nu se pot uniformiza toți membrii unei societăți (cum își propun toate dictaturile sau societățile „închise”), democrații liberali s-au gândit la o strategie inversă: permitem fiecăruia să fie ce vrea el, deoarece libertatea poate sluji mai mult economiei decât constrângerea. Omul care e lăsat liber să consume e un client mai bun decât cel ce postește și se înfrânează.
În acest fel, apare o nouă „evanghelie” a lumii: „evanghelia Open Society”, care, de ceva vreme, se străduie să înlocuiască Evanghelia lui Hristos. Esența acestei noi „propovăduiri” este simplă: imperfecțiunea umană este noul motor economic al lumii, de aceea trebuie încurajată și chiar susținută.
Așa apare nevoia de o nouă morală, de noi „moravuri publice”. Ținta se atinge prin împingerea drepturilor și libertăților individuale în capcana libertinismului. Căci „dreptul la păcat” este doar o capcană, nu o virtute.
Pentru aceasta, încă din secolul trecut au apărut tot felul de mișcări de „eliberare” (ideologică, politică, economică, sexuală etc.) a omului de sub regulile „constrângătoare” ale sfințeniei. Primul obstacol moral de care s-au lovit aceste mișcări de eliberare a fost Biserica.
Era firesc, deoarece relativizarea morală a intrat imediat în contradicție cu morala de tip creștin, fundamentul societății până la acel moment. Astfel, a început un război ideologic cu Biserica, mai întâi în democrațiile vestice, iar după căderea blocului comunist, și în estul Europei.
În cadrul mișcării de „eliberare” sexuală, o direcție aparte o constituie ridicarea homosexualității la rang de „normalitate”. Pentru a reuși, s-a recurs la cea mai veche strategie spirituală manipulatorie: inserarea ideii că păcatul nu e o pagubă spirituală, ci o virtute, un câștig, sau, cel puțin, un dat natural. Astfel, nu mai e cazul să te smerești pentru păcat, căci el nu mai există, ci chiar să fii mândru că ești…păcătos.
Consecința imediată a acestei atitudini este rescrierea moralei. Din moment ce consideri că ai cu ce te „mândri”, nu-ți mai pui problema „căderii” sau a imperfecțiunii. Astfel căzut în capcană, sufletul îl va pierde pe Dumnezeu, iar finalitatea va fi cruntă, după spusa psalmistului David: «Zis-a cel nebun întru inima sa: „Nu este Dumnezeu!”»(Ps. 52, 1)
Pentru a anihila ideea că homosexualitatea ar fi păcat, s-au introdus și două idei, mai recente:
  1. Dumnezeu îi iubește pe homosexuali, ba, mai mult, că Dumnezeu i-a făcut așa. Vrea să inducă ideea că homosexualii n-au nici o vină că-s așa, întrucât alegerea nu le aparține. Greu de înțeles de ce te-ai mai mândri în asemenea situație, dar și mai greu de înțeles situațiile de „transformare” din heterosexual în homosexual și invers. De care adepții LGBT nu scot un cuvânt.
  2. Homosexualii se iubesc cu adevărat. Vrea să inducă ideea că cine se opune este un insensibil, un homofob, un încuiat, un bigot. Argumentul poate fi crezut de cei lipsiți de cunoaștere duhovnicească. „Iubirea” LGBT nu este prima și nici singura formă de iubire răstălmăcită. Pe planetă există și iubirea de plăceri, iubirea de bani, iubirea de putere, iubirea egolatră de sine și multe alte iubiri-capcană. Nici măcar „erosul” nu este văzut în creștinism ca o virtute de sine, câtă vreme el trebuie transformat în „agape”, chiar în Taina Cununiei.