După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

Se afișează postările cu eticheta Alfie Evans. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Alfie Evans. Afișați toate postările

vineri, 11 mai 2018

Viorel Iuga 🔴 Alfie Evans m-a ajutat!

Unii spun că s-a făcut prea puţin, alţii că s-a investit prea mult, iar alţii susţin că a fost suficient. Nu mă voi exprima pe aspectele mediatizate, ci voi vorbi despre mine. Micuţul Alfie Evans, copilul britanic în vârstă de 23 de luni, cu care nu sunt rudă, pe care nu l-am întâlnit, căruia nu am putut să-i ofer ajutor, m-a ajutat: cazul şi moartea lui m-au ajutat să îmi reamintesc valoarea vieţii. Deşi privită diferit de semeni, viaţa individului, indiferent de vârstă, sex, categorie socială, stare de sănătate, pregătire etc. este preţioasă în ochii Domnului. Dumnezeu mă priveşte ca persoană şi mă iubeşte. Semenii mă privesc prin limitările şi prin interesele lor. 
Cazul Alfie Evans mi-a reamintit că nu trebuie să îmi pun încrederea în niciun sistem omenesc. Indiferent că vorbim de sistemul social, juridic, legislativ sau religios, nu pot fi sigur dacă voi fi ajutat, în ce condiţii voi fi ajutat şi în ce va consta ajutorul oferit. În cazul lui Alfie Evans, cei care au aflat motive să-l ajute să trăiască, au fost învinşi de cei care au găsit suficiente motive să-l ajute să moară. 
Mai mult, cazul Alfie mi-a reamintit că niciun sistem din lume nu trebuie lăsat să aibă puteri absolute. Suferinţa şi moartea lui Alfie mi-au întărit convingerea că trăim vremuri în care familia este lovită cu brutalitate, drepturile şi dorinţele părinţilor sunt ignorate, iar binele major al individului îl decid alţii, conform intereselor lor. Chiar dacă nu mai era nevoie, cazul Alfie mi-a reconfirmat că mass-media face ce i se dictează. Dacă se dictează tăcerea, media va asculta. Dacă se decide dezinformarea, minciuna, jurnaliştii şi reporterii vor executa. Dacă un anume caz trebuie mediatizat, va ajunge până la marginile pământului, indiferent care sunt costurile şi consecinţele.
În acelaşi timp, cazul Alfie m-a încurajat să apreciez, să mă bucur şi să fiu mulţumitor pentru identitatea spirituală: sunt copilul lui Dumnezeu. Aceasta îmi asigură iubirea Lui, îndrumarea Lui şi protecţia Lui. Cazul Alfie m-a încurajat să citesc mai mult şi să cred mai ferm Sfintele Scripturi, Adevărul Absolut. Trăind în orice împrejurare, cum îmi spune Creatorul, mă voi comporta cu iubire, cu respect şi cu demnitate în relaţiile cu toţi semenii. Cazul Alfie m-a ajutat să îmi verific şi să îmi reafirm credinţa şi convingerile. Tot el m-a ajutat să vă îndemn insistent, în funcţie de situaţie, să deveniţi Copiii lui Dumnezeu, să vă întăriţi relaţia cu Dumnezeu şi astfel să vă asiguraţi ajutorul divin în fiecare domeniu şi în fiecare situaţie. Având în vedere conjunctura în care trăim, vă îndemn să vă consolidaţi relaţia de familie, să vă consolidaţi convingerile biblice şi relaţia cu biserica. 

marți, 8 mai 2018

Alfie Evans un martir creștin, victimă a monstrului care a devenit democrația. Pentru că refuza să moară a fost, se pare, omorât – afirmă ziarul italian La Nuova Bussola Quotidiana

Am constatat șocat că imensa majoritate a românilor (100 % dintre cei cu care am discutat în utimele 2 zile, circa 25 de persoane) habar nu au despre povestea exemplară și extraordinară a micuțului Alfie, eroul care cu adevărat s-a jertfit pentru ca noi să începem să vedem, să înțelegem,  să ne opunem și să schimbăm această lume hidoasă a sângelui și a morții spre care suntem împinși. Și ne ajută să înțelegem în măsura în care cunoaștem chinurile la care a fost supus, modul în care acestea și execuția sa au fost decise și responsabilii pentru ele. Dar, pentru că, după cum spuneam, mulți nu știu detaliile anterioare ultimilor sale zile, înainte de a vă relata tratamentul bestial, inuman, din zilele în care acesta, deși trebuia să moară, se încăpățâna să trăiască, chinuri cum niciun cel mai odios criminal condamnat la moarte  nu a suferit vreodată din partea sistemului, iată coordonatele principale ale acestei povești (la final voi justifica și trimiterea către martirajul creștin):

Continuarea pe www.activenews.ro

vineri, 4 mai 2018

Vladimir Pustan 🔴 ALFIE

​
Alfie a fost deconectat de la aparate pe 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe. Lăsat să moară pentru ,,binele lui” cu ,,demnitate”, a mai trăit încă cinci zile, sfârșind până la urmă de foame și de sete.

​A fost omorât de doctori pentru că au spus ei că nu avea creier.

​Tot în săptămâna aceea neagră și tot în Marea Britanie, ceasurile din școli ce măsurau timpul până la pauză au fost scoase și înlocuite cu ceasuri digitale (ca acelea de pe telefon), întrucât elevii nu puteau citi ora pe un ceas analog. Ceasul analog e rotund și cu cifre de la 1 la 12. Când o limbă a ceasului e pe 3 și cealaltă e pe 5, atunci ceasul e 3 și 25 de minute. Dar ei nu pot înțelege asta.

​Alfie a fost omorât pentru că nu avea creier...
Vladimir Pustan

joi, 3 mai 2018

Pedeapsa cu moartea pentru Alfie Evans – tirania noii caste sacerdotale

Oficial, în Europa nu se execută pedeapsa cu moartea, dar asta nu este adevărat. O astfel de pedeapsă a fost pronunțată în cazul lui Alfie Evans, un copil lipsit de apărare, condamnat la moarte în numele Legii în Marea Britanie. Singura lui vina este că nu s-a născut sănătos.
Așa este în cazul judecătorului Anthony Hayden, care a pronunțat condamnarea la moarte a lui Alfie Evans. El este membru al BLAGG (The Bar Lesbian and Gay Group) – o organizație care asociază juriștii care fac lobby pentru comunitățile LGBTQ. El este, de asemenea, co-autor al unui manual intitulat „Copiii în familii de un singur sex”, care oferă consiliere homosexualilor, despre cum pot obține adopția de copii. La un moment dat, i s-a dus vestea pentru că a decis decăderea din drepturile părintești a unei mame care nu a vrut să-și crească fiul ca pe o fată. Este, de asemenea, cunoscut pentru sprijinul său deschis față de avort și eutanasie. Este greu de așteptat ca un om care lucrează activ pentru civilizația morții să se pronunțe de partea vieții.Cazul lui Alfie Evans focalizează ca o lupă una dintre principalele probleme politice ale lumii occidentale. Aceea că judecătorii de astăzi au devenit uzurpatori, care în loc să emită hotărâri cu privire la probleme juridice, s-au apucat să decidă cu privire la chestiuni de civilizație, politice, culturale, antropologice, filosofice, morale, și chiar religioase, și pentru că ei nu au în acest sens calificări corespunzătoare, fac asta complet arbitrar, doar pe baza proprii viziuni asupra lumii.
Prin urmare, se pune întrebarea fundamentală: ce competențe au judecătorii pentru a se exprima ca autorități incontestabile în materie de moralitate, axiologie sau religie? Pot ei să fie ultima instanță în astfel de domenii fundamentale? Îi califică pentru asta studiile de drept, în timpul cărora cunoștințele lor se concentrează pe învățarea codurilor, paragrafelor și procedurilor? Pot condamna oameni nevinovați la moarte pe această bază? Pot ei, doar pe baza propriilor lor păreri și, prin urmare, și a propriilor lor prejudecăți, fobii, manii și antipatii, să decidă asupra vieților unor oameni care nu au săvârșit nicio crimă?
Avem de a face cu un fenomen asupra căruia avertizau la vremea lor Montesquieu, Thomas Jefferson, Abraham Lincoln, și în timpurile mai recente, Ralph Dahrendorf și Antonin Scalia: tirania judecătorilor. Această nouă castă sacerdotală a primit astăzi drepturi extraordinare în lumea noastră. Judecătorii pot priva omul de libertate, îi pot lua proprietatea, îi pot face imposibilă exercitarea profesiei, îi pot interzice să-și crească copiii și pot chiar să-i ordone un comportament care este împotriva convingerilor sale. În același timp, ei nu poartă nici o responsabilitate și nici consecințele deciziilor lor. În fața verdictelor lor nu există recurs, nu avem mijloace de opoziție. Între timp, ei lasă tot mai puțin spațiu libertății umane, însușindu-și noi domenii care nu țin de competența lor. Deci, intervin în materie de moralitate și religie, dau hotărâri pentru a frânge conștiința umană, și chiar decid cu privire la probleme de viață și de moarte ale unor nevinovați lipsiți de apărare – ca în cazul lui Alfie Evans.

Micuțul Alfie a fost EXECUTAT? I s-au administrat 4 „medicamente” MISTERIOASE înainte de a MURI

Starea sănătății lui Alfie era stabilă, iar spitalul promisese că-l externează. Însă, cu două ore înainte de a muri, i s-au făcut 4 injecții bizare.

Alfie Evans a murit a murit la spitalul pediatric Alder Hey din Liverpool sâmbătă dimineața, la ora 2.30 AM. Potrivit ziarului italian La Nuova Bussola Quotidiana, o asistentă a intrat în rezerva micuțului, după ce tatăl său, Tom Evans, a fost chemat afară, și i s-au administrat patru medicamente.
O sursă apropiată familiei a declarat pentru LifeSiteNews că acestea au fost injecții administrate lui Alfie după ce Tom a fost convocat pentru o neobișnuită întrunire de miez de noapte cu conducerea spitalului.
Copilașul a murit la două ore după ce substanțele i-au fost administrate.

Este neclar de ce i s-au făcut injecțiile. Familia Evans nu a răspuns solicitărilor LifeSiteNews de a comenta informația.
Însă medici, consilieri ai reputatului site pro-viață citat, susțin că nu înțeleg de ce copilului trebuia să i se dea patru medicamente separate. Unul sau două ar fi fost explicabile ca o încercare de a seda micuțul sau de a-i administra analgezice, dacă ar fi suferit. Însă faptul că au fost nu mai puțin de patru li s-a părut acestor medici de-a dreptul bizar. Ei au recomandat să fie întocmit un raport de toxicologie de către experți independenți.
Continuarea pe www.evz.ro

Suporterii AS Roma, tribut emoționant adus pe stadion micului Alfie Evans în semifinala Ligii Campionilor: „Adio, micuțule Alfie, odihnește-te printre îngeri”

Miercuri seara, pe  stadionul„Olimpico", unde s-a disputat semifinala Ligii Campionilor între Liverpool - AS Roma, meciul a fost marcat de un moment emoționant, scrie ActiveNews.ro.

Suporterii italieni ai echipei AS Roma i-au adus un tribut micuțului Alfie Evans, care a murit, la sfârșitul săptămânii, după ce justiția și medicii spitalului de copii din Liverpool l-au condamnat la „moarte demnă”, refuzând să îi permită să fie adus de părinți în Italia, într-o ultimă încercare a acestora de a-i prelungi micuțului viața.

Suporterii italieni au desfășurat un banner uriaș în onoarea lui Alfie, care luna aceasta ar fi împlinit doi ani.

Pe banner se putea citea, în italiană, „Adio, micuțule Alfie, odihnește-te printre îngeri”.

miercuri, 2 mai 2018

Cazul Alfie și „umanismul”secolului XXI

O știre: „După ce Alfie a fost deconectat luni de la aparatele, care îi susțineau viața, s-a stins din viață în noaptea de vineri spre sâmbătă”. Ce se ascunde în spatele acestei știri? „Umanismul” secolului XXI. 

Alfie era un copil care era ținut în viață prin suport artificial. La un moment dat, spitalul și medicii au decis că e prea costisitor și inutil să-l trateze și au propus deconectarea. Părinții s-au opus și au apelat la justiție. Justiția britanică a respins solicitarea părinților lui Alfie, Kate James și Tom Evans, de a obliga spitalul să continue îngrijirile medicale și a hotărât ca Alfie trebuie să moară. Părinții au solicitat atunci externarea. Justiția a respins această solicitare. Părinții au primit susținerea guvernului italian, care i-a oferit cetățenia lui Alfie pentru a facilita transferul său la spitalul pentru copii Bambino Gesu din Roma, unde medicii catolici italieni doreau să continue gratis efortul de a-l salva. Dar Justiția le-a interzis să-l transfere. Astfel, Kate și Tom au epuizat toate instanțele britanice și deși au apelat chiar și la CEDO, nimeni nu i-a ascultat. S-a făcut dreptate. Alfie a murit. 

Cum au fost motivate deciziile?

Au fost invocate dreptul la o moarte demnă, interesul minorului și interesele societății. Din punct de vedere juridic este o pseudo-argumentație. Cu excepția țărilor care au legalizat euthanasia (și Marea Britanie nu se găsește printe acestea) nu există legislație, care să consacre un drept la moarte. Dimpotrivă, se protejează dreptul la viață. 

Cazul Nancy Cruzan, SUA. Nancy Cruzan se afla de șapte ani în stare vegetativă permanentă, după un accident de automobil suferit în 1983. Era menținută în viață prin alimentație artificială prin tub. În 1987, s-a cerut să i se scoată tubul de alimentare ca ea să poată muri. În 1988, Curtea Supremă a Statului Missouri a respins cererea pe baza interesului absolut al statului în menținerea vieții. În 1990 Curtea Supremă a SUA a susținut opinia celei din Missouri cu un vot de cinci la patru.

Dar să spunem că acceptam că există un drept la moarte. Cine îl exercită? Cine hotărăște când să mori? Medicii, judecătorii, administrația, legislația, individul, familia? Ce se întâmplă când persoana este în comă sau nu are discernământ? Întrebările acestea nu sunt noi și au fost puse în anii 1960, când tehnologia medicală a fost revoluționată astfel încât funcțiile vitale ale organismului uman au putut fi susținute artificial pentru perioade îndelungate de timp (dar cu costuri foarte mari). Răspunsul a fost dat din 1991. Cazul de referință (care a devenit izvor de drept) a fost cazul Helga Wanglie.

Continuarea pe www.activenews.ro

Europarlamentar român, text necruțător despre Occident după moartea micuțului Alfie Evans: Lucrurile trebuie spuse clar și apăsat. Consensul morții e cimentat deasupra Occidentului. La putere e noua civilizație a morții

Moartea micuțului Alfie Evans a înduioșat întreaga lume și a stârnit reacții dintre cele mai vehemente împotriva sistemului medical britanic. O reacție foarte dură a avut Traian Radu Ungureanu, ziarist și europarlamentar român din partea PNL, scrie ActiveNews.ro.

Într-un editorial găzduit de Adevărul, Traian Ungureanu scrie că „În Marea Britanie, Belgia, Olanda, Elveția, cine e prea tînăr sau prea bătrîn, prea obosit sau neputincios, e selectat și eliminat tocmai pentru că sistemul merge strună”.

TRU notează că în Occident, decizia vieții și a morții stă în mâna anumitor persoane care „știu cînd și ce trebuie făcut pentru ca rebutul să fie scutit de viață, în propriul interes. „In his best interest" - cum spune cea mai nobilă sentință capitală vreodată rostită printre oameni. Bine n-ați mai veni în civilizația occidentală a morții!”.

În Anglia, notează el, „întîrziații vieții, copii sau bătrîni, sînt omorîți legal, după o procedură aprobată de stat și acceptată de lumea educată”. În această categorie a intrat și Alfie Evans, după ce „O nouă decizie judecătorească a interzis tratamentul în Italia. De ce? Nici cele mai iscoditoare minți nu vor găsi alt răspuns decît: pentru că spitalul, judecătorii și noua civilizație a morții, la putere în Occident, vor să îl omoare. Nu! Insistă să îl omoare. Așa cum cere rațiunea odată eliberată de superstiția religioasă a vieții sacre. S-a spus că Tom, tatăl lui Alfie, e romano-catolic, așa cum se spune de cineva că e infirm, analfabet sau satanist. Cu milă, regret și dramul de înțelegere cuvenit retarzilor. În acest caz, ori sîntem toți retarzi catolici, ori sîntem barbari la zi.Lucrurile trebuie spuse clar și apăsat. Consensul morții e cimentat deasupra Occidentului”.

Traian Ungureanu trece în revistă câteva dintre caracteristicile lumii noi din Occident:

„sinuciderile asistate sînt o banalitate organizată industrial, în centre de excelență, cu servicii economy sau premium.   
natalitatea, adică voința de a fi și de a aduce în ființa pe cei îți urmează a încetinit pînă la repaus. Ca un dric purtat de o limuzină cu rezervorul gol. În spate, procesiunea e încolonată sub o placardă pe care scrie mare: de ce ne-am naște? Europa a căzut fatal sub așa numita rată de înlocuire - pragul care dă vieții un avantaj minim asupra morții.   

familia e borș, ghiveci și fundătură. O paradă de combinații surpriză între sexe de același sex, politică și satisfacția demolării. Hai să ne căsătorim! Am găsit o variantă nouă! Pe urmă, ne adoptăm copiii din cealaltă căsătorie, în care eram amîndoi două. Curaj! Presa, progresul și viitorul sînt cu noi! 

 sexul e opțional. Bărbat și femeie în același timp sau deloc sau altcumva, în funcție de ceva sau de altceva și de ocazia de a face scandal, pînă obții drepturi și legi speciale.   
în grădinițe și în școli, copiii sînt îndemnați să nu decidă pripit între fustiță și pantalonași. Să își asculte sinele și abia apoi să decidă ce sînt: fetiță sau băiețel, transexiță sau transexițel. 

marți, 1 mai 2018

Costel Ghioancă 🔴 "Criminali", în halate albe!

Alfie ar fi împlinit 2 ani pe 9 mai... Asta, dacă niște ”criminali în halate albe” în cârdășie cu un stat vrăjit de ideologia neo-marxismului, nu ar fi hotărât că trebuie să-i ia micuțului copil dreptul la viață.
Da, Alfie Evans, din Liverpool - Marea Britanie, a fost internat într-un spital fiindcă a fost diagnosticat cu o boală neurologică rară. După aproape un an și jumătate doctorii și judecătorii au decis că este ”în interesul copilului” să-l deconecteze de la aparate și să-l ucidă. În termeni spoiți cu un grețos fard ”științific”, asta se numește eutanasie. Pentru mine este, însă, crimă cu acte în regulă.

În anul 2002, Olanda a fost prima țară care a legalizat eutanasia. Descoperind parcă ”a opta minune a lumii”, rând pe rând, s-au alăturat în hora morții și alte țări precum: Belgia, Columbia, Luxemburg, Canada. Sinuciderea asistată este și ea legală în Elveția, Germania, Japonia și în mai multe state din SUA. În multe alte țări se poartă discuții intense pe tema asta, iar direcția este aceeași: crima legală!
Satan a vrut dintotdeauna să se joace de-a Dumnezeu. Acum îl ajută doctorii și reprezentanții statului. Ei știu ce este ”mai bine” pentru pacient, ei știu ”cât are dreptul să mai trăiască”, ei știu ”că nu are nicio șansă de vindecare”, ei ”cunosc viitorul” etc.
Părinții lui Alfie au luptat din răsputeri pentru el. Italia i-a oferit copilașului cetățenie și s-au oferit să-l trateze într-o clinică din peninsulă. Nimic nu a contat. ”Criminalii” au smuls copilul din brațele părinților și l-au deconectat de la aparate. Atotștiutorii au crezut că va muri imediat după deconectare. Copilul a mai trăit încă o săptămână, timp în care a respirat singur și nu a mai fost hrănit. L-au omorât prin înfometare, mai rău ca pe un câine.
Vin vremuri grele, familia este atacată din toate unghiurile posibile. Nu știu cât ne mai suportă Dumnezeu... Satanismul hitlerist nu s-a sfârșit, dimpotrivă, a renăscut. Nu știu exact ce ne va aduce viitorul, dar știu sigur 3 lucruri:

luni, 30 aprilie 2018

Civilizația care ucide: Un post-scriptum la cazul Alfie Evans

Nu ne-am învrednicit să scriem despre cazul lui Alfie Evans și ar putea părea tardiv că o facem acum, după ce copilul a murit.
Pentru el, într-adevăr, este prea târziu. Pentru noi însă, ca martori ai agoniei unuia dintre cei pe care Hristos i-a numit „frați ai Mei prea mici”, este momentul potrivit să re-afirmăm acele câteva adevăruri esențiale pe care le-am tot spus din prima clipă de existență a asociației noastre.
#AlfieEvans a fost omorât. Omorât de un sistem medical tiranic, care confundă viața omului cu proprietatea guvernului și sufletul cu funcțiile neuronale.
Ca și într-un alt caz foarte cunoscut, cel al americancei Terri Schiavo, linia de demarcație între cele două principale sisteme filosofice contemporane din Occident este clară ca lumina zilei. Abordarea secular-ateistă (mecanicistă) și cea creștină asupra bioeticii reflectă, în fapt, concepții antropologice (privind omul și originea sa) nu doar opuse, dar incompatibile.

vineri, 27 aprilie 2018

Cristian Ionescu 🔴 Statul suveran şi criminal

Sunt multe, prea multe de spus în cazul copilașului Alfie Evans ținut ostatec și lăsat să moară într-un spital din Marea Britanie, deși ar fi acceptat în Italia pentru îngrijire și tratament.
Orgoliul țării, deh!
Ceea ce mă frământă sunt două lucruri:
UNU. În articolul de mai jos este enunțat principiul în virtutea căruia Statu’ nu le dă voie să-și ia copilul și să-l ducă într-o altă țară, dar în acelaș timp îi întrerup orice demers medical de susținere a vieții: în cazul unei dispute între părinți și medici, drepturile copilului sunt primordiale! Cine stabilește aceste drepturi? Statu’!
Și DOI. Deși nu sunt din fire cowboy, încep să pricep de ce mulți americani consideră că cetățenii trebuie să fie o armată înarmată la nevoie, serviciile medicale NU trebuie să fie sub controlul Statului, iar copiii ar trebui crescuți sub autoritate parentală absolută!
Numai ce am fost la Auschwitz unde mi-am reamintit cât de suveran și cât de criminal poate deveni un stat, orice stat, dacă i se permite!

miercuri, 25 aprilie 2018

Judecătorul britanic care a decis că micuțul Alfie Evans trebuie „să moară cu demnitate” este un activist pro-homosexualitate

Anthony Hayden, judecătorul care a decis în cazul Alfie Evans, a căruia soartă  a sensibilizat o lume întreagă, este membru al Grupului lesbienelor și homosexualilor din Barou (BLAGG) și este coautor al cărții despre relațiile homosexuale și pertinența lor față de drepturile copiilor.

O postare de pe site-ul BLAGG - o asociație britanică care susține „lesbienele, homosexualii, bisexualii și persoanele transgender la toate nivelurile profesiei de avocat” - îl include pe Hayden drept membru, scrie LifeSiteNews, potrivit site-ului ActiveNews.ro.

Postarea, care pare să fi fost pusă în 2015, este intitulată „Membru al BLAGG numit la Înalta Curte, miercuri, 31 iulie 2013” și a rămas pe site până la data de 24 aprilie 2018.. Articolul face o descriere a modului în care Hayden a fost numit Judecător al Înaltei Curți.

În 2012, Hayden a fost co-autor al cărții „Copiii și familiile de sex: Un manual juridic”. 

În noiembrie 2017, Hayden a decis că o femeie aflată într-o stare de „minimă conștiență” ar trebui lăsată să moară de foame pentru că ar fi „în interesul ei”.
Potrivit The Telegraph, Hayden a primit între anii 2005-2006  peste 300.000 de lire sterline pentru asistență juridică civilă”.

În 2016, într-o aparentă pauză luată de la hotărârile judecătorești pro-homosexuale și pro-eutanasiere, Hayden a decis ca un copil să fie luat din custodia mamei sale și să fie încredințat tatălui pentru că femeia îi provoca  „un prejudiciu emoțional semnificativ”, prin faptul că era de acord ca băiatul să se pretindă fată.