Din ce se poate
observa în ieşirile publice ale taberei progresiste din politica românească,
susţinătoare a legii ce a introdus educaţia sexuală obligatorie în şcoli,
argumentul de bază este acela că există un număr semnificativ de mame
adolescente, iar ora de educaţie sexuală va diminua fenomenul sarcinilor la
adolescente şi al transmiterii bolilor sexuale.
La o minimă analiză
a acestui aşa-zis argument, câteva obiecţii îl demontează cu totul:
1. Cele mai multe
mame adolescente (14-20 ani) provin din rândul fetelor care au abandonat şcoala
din motive ce ţin de mediul social – sărăcie, familii dezorganizate – sau din
rândul tinerelor care au un alt model cultural – respectiv din comunităţile
rrome tradiţionale, unde măritişul are loc adesea la vârste fragede. În studiul
studiul Sarcinile şi căsătoria timpurie în „Cazul tinerelor roma” – raport
elaborat în cursul anilor 2000 pentru Centrul Educaţia 2000+ – se constata o
creştere a ponderii tinerelor roma măritate şi/sau însărcinate anterior vârstei
de 18 ani. Chestiunea e culturală, nu ţine de învăţământ.
E limpede că nu
lipsa orei de educaţie sexuală a fost motivul pentru care aceste fete au rămas
însărcinate şi nu ora de educaţie sexuală va rezolva ceva, câtă vreme aceste
segmente de populaţie oricum nu vor veni la şcoală şi nu vor asista la ora de
educaţie sexuală. Mai degrabă aducerea lor pur şi simplu la şcoală, chiar şi
fără educaţie sexuală, precum şi creşterea nivelului de trai ar rezolva mai
multe; ora de educaţie sexuală nu rezolvă, în schimb, nimic.
2. La 12-13 ani
copiii ştiu deja şi cum se fac copiii şi la ce folosesc prezervativele pe care
le văd prin toate magazinele şi farmaciile; dacă se întâmplă să rămână
însărcinate unele adolescente, asta nu se întâmplă pentru că nu le-ar fi predat
cineva la şcoală că urmarea actului sexual poate fi o sarcină. Ca o paranteză,
din studiul la care am făcut referire mai sus reiese că 80% dintre fetele roma
sunt informate cu privire la metodele contraceptive şi că 60% folosesc astfel
de metode – ceea ce înseamnă că adesea, în rândul lor, sarcinile timpurii sunt
asumate şi consimţite.
În tinereţe am avut
uneori contacte sexuale neprotejate. Am făcut-o nu pentru că nu aş fi învăţat
la şcoală că aşa se poate concepe un copil sau că astfel aş risca să contractez
vreo boală – ştiam oricum lucrurile astea – ci pentru că atunci când se ivea
prilejul eram prea înfierbântat pentru a mă opri. Nu pretinsa ignoranţă a
adolescenţilor e problema (toţi ştiu care sunt riscurile contactului sexual,
chiar dacă nu învaţă la şcoală!), ci hormonii şi cultura sexualizantă care îi
înconjoară şi-i stimulează.
3. Educaţia sexuală
şcolară nu diminuează, ci validează cultura sexualizantă a mediului actual – şi
sexualizează adolescenţii pentru că legitimează cu autoritatea şcolii
comportamente pe care altminteri ei le consideră instinctiv oarecum ruşinoase.
De asemenea, educaţia sexuală comprehensivă şcolară pune presiune şi pe cei
care nu şi-au început viaţa sexuală să o facă cât mai repede, pentru a fi în
rândul lumii. Stimularea sexualizării nu va rezolva
problema sarcinilor la adolescente sau a bolilor cu transmitere sexuală.
Acestea sunt de altfel şi concluziile unui studiu realizat în Marea Britanie în
anul 2017, care arată că în zonele unde au fost reduse fondurile pentru
programe de edcuaţie sexuală axate pe metode contraceptive rata sarcinilor la
adolescente a scăzut cu 42%.
Degeaba faci demonstraţii la catedră cum se rulează un prezervativ pe un
mulaj de penis. ”Pornografia ştiinţifică” din manual – la fel ca şi cea de pe
Internet – nu are cum să rezolve problema sarcinilor la adolescente. Degeaba îi
predai apoi copilului că nu e indicat să şi facă ceea ce vede la oră şi ceea
ce-i explici cum se face în siguranţă şi că ar fi bine să mai aştepte; el va
face ceea ce vede – şi tot va risca – iar nu ce îi spui.
4. Dacă miza ar fi doar aceea de a-i învăţa pe copii că prin contactul
sexual se poate ajunge la sarcină sau la boli cu transmitere sexuală, aceste
lucruri pot fi predate într-o singură oră; de fapt, lucrurile astea chiar sunt
deja predate în cadrul orelor de biologie (anatomie) sau dirigenţie, nu mai e
necesară o disciplină nouă.
Dar ceea ce nu ni se spune e că de fapt alte lucruri se urmăresc prin
introducerea acestei ore în şcoli: acceptarea şi promovarea homosexualităţii
sau transsexualismului ca fiind comportamente fireşti, încurajarea culturii
plăcerii etc. Însă pentru că astfel de lucruri nu pot fi rostite deocamdată
public, sunt băgate în faţă mamele adolescente.
5. În fine, toată lumea vede din statistici că din şcoală 40% ies
analfabeţi funcţional. V-aţi gândit cum ar putea fi unii profesori într-o
materie care necesită multă delicateţe, precum educaţia sexuală? Sau cum poţi
discuta lucruri delicate cu 30 de copii în clasă, fără să răneşti
sensibilitatea unora? De ce credeţi că în materia educaţiei sexuale şcoala va
fi un succes şi nu va face mai mult rău?
Cătălin Sturza
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.