sâmbătă, 21 iulie 2018

Obligă decizia CCR în cazul Coman-Hamilton la recunoașterea 'căsătoriilor' între persoane de același sex încheiate în alte state?

Răspunsul scurt: NU
Răspunsul ceva mai elaborat: Decizia CCR în cazul Coman-Hamilton nu face altceva decât să arate că toate actualele prevederi din Codul Civil despre parteneriatele de același sex încheiate în afara țării sunt constituționale, atât timp cât ele nu aduc atingere (mai exact formulat, cât timp nu sunt interpretate în acest sens) dreptului la rezidență. Toate, însemnând inclusiv articolele care NU recunosc parteneriatele civile. Astfel formulată, decizia CCR nu face altceva decât să se conformeze Curții de Justiție a Uniunii Europene care, interpelată tocmai de către CCR, a arătat că statele naționale sunt suverane în modul în care definesc și recunosc Căsătoria și parteneriatele, chiar dacă statele nu trebuie să aducă atingere unor drepturi precum cel al liberei circulații și de rezidență asociat cuplurilor de același sex. Este foarte importantă și maniera în care sunt formulate aceste drepturi minimale acordate la nivel european cuplurilor de același sex căsătorite, dar voi reveni la acest argument la finalul textului.

Văd, în schimb și în ciuda evidenței juridice, cum unii s-au apucat să scrie că hotărârea CCR în cazul Coman-Hamilton, care a venit ieri, ar trebui să oblige instanțele românești să recunoască soții de același sex „căsătoriți” în alte state ale UE. Acest lucru este FALS – în realitate, rămâne în picioare dispoziţia Codului Civil (art. 277 alin. 2) referitoare la NERECUNOAȘTEREA „căsătoriilor" între persoane de acelaşi sex încheiate în alte state, cu excepția dreptului partenerului la viza de reşedinţă.

Reiau mai jos un mic citat din comunicatul ACCEPT, ca să vedem cum pune problema o organizație de propagandă pură și dură.

„Hotărârea Coman face parte din dreptul european la acest moment. Este clar că termenul „soț” din dreptul european privind libertatea de circulație include cuplurile de același sex, și este imediat aplicabilă în toate statele membre ale Uniunii Europene. Pentru a implementa această decizie în practică, instituțiile și instanțele românești trebuie să refuze aplicarea legislației naționale care contravine legislației europene. ILGA-Europe se bucură să vadă familiile din comunitatea LGBTI protejate în întreaga Uniune Europeană în contextul exercitării dreptului lor la liberă circulație – egalitatea nu poate fi negociată,” a declarat Evelyne Paradis, Directoare Executivă a ILGA-Europe.

ILGA este „internaționala LGBT” din care face parte ACCEPT.

Trei observații legat de acest comunicat:

a) Vedem cum ILGA / ACCEPT și alte organizații de lobby LGBTQ au eșuat pe calea juridică, iar acum se concentrează pe calea propagandei și pe calea presiunilor politice. Inclusiv prin prezentarea deformată – și oarecum disperată – a deciziei CCR și a presupuselor sale implicații pentru sistemul juridic românesc.
b) Escaladarea la CCR și la CJUE a fost inutilă, în condițiile în care dreptul nostru intern acoperea deja acest drept de şedere prin art. 2 pct. 7 din OUG 102/2005, aşa cum legislaţia noastră asigură acces egal la piaţa muncii, la servicii medicale şi la educaţie indiferent de sexul, rasa, religia sau orientarea sexuală a unei persoane. Așadar, putem presupune o declanșare și o escaladare artificială a speței, tocmai în vederea presiunilor și a lobby-ului juridic și politic; am scris pe larg despre asta aici.
c) Din ILGA a făcut parte, până foarte de curând, și NAMBLA, North American Man/Boy Love Association, o asociație asumat pedofilă care pledează pentru „normalizarea sexului intergenerațional” după modelul „normalizării" homosexualității; am scris pe larg despre asta aici.

Clarificarea în Constituția României a definiției Căsătoriei ca fiind uniunea liber consimțită dintre un bărbat și o femeie este singura cale de securizare a definiției firești a Căsătoriei. Dacă nu o vor face aceia care susțin definiția firească a Căsătoriei, o vor face cu siguranță organizații precum ILGA, în sens contrar.

În sfârșit, câteva rânduri despre maniera în care CCR a aplicat intern liniile trasate de CJUE. Abordarea Curții Constituționale a fost una minimalistă și de tip negativ: nu a afirmat nimic, ci a doar clarificat anumite limite ale dreptului național. Asta este o veste și mai proastă pentru activiștii LGBTQ. Este absolut clar că pentru instituția care garantează constituționalitatea legilor în România afirmarea Căsătoriei este echivalentă cu afirmarea normalității.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.