In data de Ianuarie 8, 2016 intre orele 9:30 am - 1:30 pm o sa fiu
in Washington, in fata Ambasadei Norvegiei, ocupand acel spatiu cu protestul
meu fizic impotriva abuzurilor BARNEVERNET si in favoarea familiei Marius si
Ruth Bodnariu.
N-am participat niciodata la adunari de adulare la adresa lui
Ceausescu, dar am participat la cateva proteste pe care in tineretea mea le-am
considerat radicale.
In Decembrie, 1989, soldat fiind in Timisoara, am folosit permisia
pe care am primit-o de sarbatori sa particip la revolutia din Timisoara. Atunci
la 19 ani nu am calculat riscul participarii mele la primele miscari populare
din prima zi a revoluitiei. In curajul meu nebun, nu m-a interesat ca puteam
ajunge la curtea martiala pentru tradare, ci visul nebunesc al unei Romanii
libere de cancerul ateismului, populismului, totalitarismului si servilismului
stupid.
In primavara lui 1990, am organizat protestul soldatilor romani in
Piata Sfatului din Brasov impotriva FSN-ului, din nou cu riscul si amenintarea
Curtii Martiale. Mai tarziu, in acei ani de adolescenta a democratiei romanesti
am fost de nenumarate ori in Piata Universitatii unde a avut loc “Golaniada”
regimului Iliescu.
In spiritul meu non-conformist, am protestat mai mereu fata de ceva
sau cineva.
A venit insa din nou momentul sa ies in strada.
In primul rand, pentru a ma indentifica cu familia Bodnariu ca
tata. Nu pot sa-mi imaginez ca copii nostri de 13 si 12 ani sa fie rapiti
miseleste de o agentie corupta si comunista care pretinde ca poate fi un tata
mai bun ca mine. Nu pot sa accept ca un agent brutal fara gen poate fi un tata
mai bun ca mine si o mama mai buna ca sotia mea. Cunosc familia Bodnariu de 25
de ani si nu pot sa accept ca aceasta struto-camila care este Barnevernet isi
permite sa distruga o familie, sa priveze acesti copii de copilarie si
parinti, da distruga legatura genetica a
acestor copii pe baza unor motive puerile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.