Păzitorii frontierei dintre împărăția evanghelică, de o parte, și cea ortodoxă, catolică sau greco-catolică, de cealaltă parte, au tras semnalul de alarmă mai totdeauna. Și bine fac, deoarece e periculos din cale afară focul străin adus înaintea Domnului, după cum au făcut fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, “lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit.” (Levitic, 10:1-2)
Oare putem vorbi de un foc străin adus de un pastor evanghelic (V.P.), într-o fatidică zi de vineri – neagră – la Timișoara, în urma unei predici ținute într-o biserică greco-catolică, la sfârșitul unei slujbe cu o remarcabilă participare și apreciere din partea enoriașilor, când, întorcându-se spre altar își face cruce. Un gest cam repezit, în fugă, oarecum discret dar plin de încărcătură emoțională. Dar cu impact la public și apoi puternic mediatizat în mediu “bisericii tradiționale”
Reacția și apoi sentința pronunțată de unii confrați de breaslă a fost pe măsură. Mai întâi, stupefacția; mai pe urmă, când lucrurile s-au decantat în întregime, a venit și rezoluția promptă și fără echivoc : V.P. a trădat uzitând în sanctuarul greco-catolic de un semn care nu ne aparține și care nu ne reprezintă pe evanghelici, într-un cuvânt A ADUS FOC STRĂIN!
Continuarea: AICI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.