✉ Scrisoare misionară: Familia Pașcalău, Etiopia 🔴 Mărturisim că Dumnezeu e atotputernic

„Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?” I-a spus Domnul Isus lui Petru, care a pornit la porunca Lui pe ape, dar s-a temut văzând valurile și furtuna. 

Dragii noștri, de multe ori și noi eram gata să ne scufundăm, dar am strigat la Domnul să ne scape, și-n bunătatea Lui și-a-ntins mâna și ne-a ridicat. De aceea astăzi, ne închinăm și-L mărturisim ca Dumnezeu atotputernic! Vă mulțumim din inimă că ne sprijiniți și ne purtați în rugăciuni! Și pentru a fi încurajați că rugăciunile au ajuns la Tronul de Har, vă anunțăm cu bucurie că Noul Testament în limba șekkacio a ajuns pe pământ etiopian!

Sărbătoarea dedicării Noului Testament în limba șekkacio

Din Korea de Sud, 5000 de testamente în limba șekkacio au ajuns în portul Djibuti, de unde sunt transportate în Maașa, orașul de reședință al zonei Șekka. Nădăjduim ca în curând să aibă loc sărbătoarea dedicarii Noului Testament. Dacă azi, în lumea postmodernă, acest eveniment ar părea o promovare și lansare de carte, pentru poporul șekkacio înseamnă primirea Luminii și a Pâinii Vieții. Să ne rugăm pentru o colaborare strânsă între liderii bisericilor și toți cei implicați în proiectul de traducere, pentru a se hotărî cu privire la data evenimentului și a tuturor pregătirilor necesare.

Proiectul de traducere a Bibliei în limba kistane

După o vară bogată și cu multe călătorii, întors în Etiopia, m-am bucurat să mă întâlnesc cu echipa kistane, cu care am avut un atelier de pregătire pentru stabilirea cuvintelor cheie. Această etapă a procesului de traducere este deosebit de importantă, pentru că termenii sau expresiile echivalente în limba kistane pentru cuvinte precum: Dumnezeu atotputernic, har, mântuire, neprihănire… sunt stabilite împreună cu membri ai comunității, și pentru a asigura o consecvență în traducere, trebuie aleși corect. Să ne rugăm pentru călăuzirea Duhului Sfânt în această etapă, pentru ca membrii echipei să poată aplica înțelept ceea ce au învățat când vor lucra cu liderii bisericilor locale. 

Proiectul de traducere a Bibliei în limbajul semnelor tanzanian

În luna octombrie, cu ajutorul Domnului, am ajuns în Tanzania pentru a lucra din nou cu echipa de surzi. Sub supravegherea unui consultant senior, am verificat cartea Iona și povestiri biblice pe înțelesul copiilor și a celor care nu au nici o cunoaștere despre textul Scripturii. Până în luna martie când voi merge din nou în Tanzania, echipa îmi va trimite porțiuni video pe care le vor înregistra, pentru a le verifica și eu. Sunt recunoscător Domnului care ne-a purtat de grijă în această perioadă, chiar dacă cu inima strânsă mi-am lăsat familia în Etiopia în mijlocul evenimentelor de instabilitate.

Proiectul de traducere a Bibliei în limbajul semnelor etiopian

Pe lângă înaintarea lucrării de traducere, avem vești deosebite din partea echipei de surzi: Lewawit, cea care se ocupă cu editarea video, a fost binecuvântată cu un al treilea băiat; Măclit, care este interpret între limbajul semnelor etiopian și limba amharică, s-a căsătorit și am avut bucuria să fim parte la nuntă; Abel, liderul echipei, a început școala teologică și totodată face și o muncă de cercetare într-o zonă musulmană din țară, unde a fost surprins să descopere un număr mare de surzi, dar și interesul acestora pentru textele biblice traduse în format video. Să ne rugăm pentru toți membrii echipei, care pe lângă munca de traducere au și alte îndatoriri în familie și comunitate.

Biserici pentru surzi

Un salut din partea familiei Pașcalău 🔴 10 ani Wycliffe România

O scurtă prezentare a slujirii familiei Pașcalău în traducerea Biblei din Etiopia și un salut cu ocazia aniversării de 10 ani a Asociației Wycliffe România

✉ Scrisoare misionară: Familia Pașcalău, Etiopia 🔴 Mulțumirea și gloria sunt ale Domnului

Plini de bucurie și recunoștință, ținem în mână primul exemplar al Noului Testament în limba shekkacho (Kes Tesfaie, Kes Tadele, Uănghelaui Tăgâbaru și eu, cel mai fericit).

Să ne rugăm să fie înlăturată orice piedică și cât de curând transportul testamentelor tipărite în Coreea de Sud să ajungă în mâinile celor care au nevoie de el.

Proiectul de traducere a Bibliei în limbajul semnelor tanzanian

În luna martie, împreună cu un consultant senior, am fost în Tanzania pentru a lucra cu echipa de surzi, ca parte a programului de pregătire pentru a deveni consultant. Lucrurile au mers peste așteptări de bine, pentru că în scurt timp am ajuns să înțeleg și să mă fac înțeles în limbajul semnelor tanzanian. Am lucrat împreună pe cartea Rut, iar în urma verificării s-au dovedit necesare unele corecturi.

După plecarea mea echipa a reînregistrat porțiunile în format video și materialul corectat mi l-au trimis în Etiopia, dar din cauza slabei conecții la internet nu am putut descărca videourile. Nu mică mi-a fost frustrarea, dar acest gen de neajunsuri fac parte din lucrare. Sunt totuși încrezător, pentru că în luna septembrie voi merge din nou în Tanzania și mă voi întâlni cu echipa, și cu ajutorul Domnului nădăjduiesc să avem din nou o colaborare binecuvântată, când vom verifica o altă carte din Biblie.

Proiectul de traducere a Bibliei în limbajul semnelor etiopian

La începutul lunii aprilie am continuat atelierul de pregătire pentru comitetul de revizuire și, cu bucurie vă anunțăm că s-au adăugat patru membri surzi din cadrul Bisericii Ortodoxe. Nădăjduim ca dintre reprezentanții trimiși de către Biserica Ortodoxă unul dintre ei să se alăture echipei de traducere. În cadrul atelierului s-a discutat despre realizarea dicționarului video și s-a luat decizia ca persoanele care vor face semnele să fie dintre membri comitelui de revizuire. Se dorește ca fețele lor să apară în prezentare, pentru ca dicționarul să fie acceptat de către toate denominațiile. Am reușit să întocmim lista cuvintelor cheie, care dorim să fie prezentate în dicționar și s-au început înregistrările, urmând ca sub coordonarea echipei de traducere să se continue înregistrările și pe perioada când eu voi fi în România.

Tot în cadrul atelierului de pregătire majoritatea reprezentanților și-au exprimat dorința ca traducerea să se facă pe cărți ale Biblei și nu doar pe povestiri biblice cronologice, cum s-a făcut până acum. Comunitățile de surzi stabilite în biserci consideră că este mult mai autentică pentru ei traducerea unei cărți din Biblie. Primele cărți care s-au dorit să fie traduse sunt Rut și Iona, fiind cărți mai scurte. În urma realizării lor vom dobândi experiență și ne vom apropia cu mai mult curaj de cărțile NT, din care prima va fi Evanghelia după Ioan.

Liderul echipei de traducere este Abel (27 de ani), pentru care vă cer sprijin în rugăciune

✉ Scrisoare misionară: Familia Pașcalău, Etiopia

Sărbătorind Cuvântul lui Dumnezeu

Dragii noștri frați în Isus Hristos,

care-L iubiți pe Domnul și-I așteptați venirea, primiți salutul nostru de Pace si Bucurie! 

Prima parte a anului s-a dus… vremurile parcă s-au scurtat și sunt tulburi, dar nouă ne rămâne închinarea înaintea unui Dumnezeu Minunat și bogat în îndurare!

În Etiopia suntem în așteptarea tipăririi și dedicării Noului Testament în limba șekkacio. Acest moment a fost întârziat din diferite motive, dar cel mai important a fost, și continuă să fie, starea de urgență declarată în țară. De aceea, în mod deosebit, vă cerem unitate în rugăciune!

Atelier de pregătire pentru Comitetul de Revizuire a traducerii Bibliei în limbajul semnelor etiopian

O etapă a procesului de traducere este verificarea traducerii de către Comitetul de Revizuire. O cerință, în întocmirea acestui comitet, este să fie alcătuit din reprezentanți din cât mai multe denominații. Fiind o colaborare nouă pentru biserici, am realizat nevoia de pregătire a comitetului prin ateliere de lucru. Scopul fiind atât punerea de acord pentru cuvintele cheie care vor fi folosite în traducere, cât și mobilizarea tuturor denominațiilor pentru realizarea traducerii Bibliei în limbajul semnelor etiopian.

În acest scop, am cerut bisericilor protestante să trimită câte doi reprezentanți surzi din fiecare denominație. De asemenea, am dorit și implicarea Bicericii Ortodoxe și Bisericii Catolice din Etiopia, rugându-i să participe cu reprezentanți surzi. Așteptările ne-au fost răsplătite și am avut reprezentanți surzi din biserici protestante și reprezentanți auzitori din bisericile ortodoxă și catolică. S-a dovedit un început bun, dar așa cum se întâmplă de obicei, participanții auzitori au monopolizat discuțiile în primele două zile.

Prezentându-le diferențele culturale dintre surzi și auzitori, au înțeles cât de important este ca traducerea Bibliei să se facă de către surzi și pentru surzi. Reprezentanții ortodocși încurajându-mă la sfârșit prin  mărturia lor, că au putut vedea dragoste frățească între noi, prin răbdarea ce am avut-o cu ei, și au înțeles că scopul nostru este să facem de cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu pentru surzii din Etiopia și, dacă scopul este traducerea Bibliei și nu discutarea doctrinelor, acest parteneriat poate continua.

S-a dovedit necesar să stabilim și câteva cerințe ce țin de realizarea înregistrărilor video. Pentru că în tradiția Bisericii Ortodoxe din Etiopia la închinare se merge acoperit cu un șal de bumbac alb, au fost multe discuții despre cum trebuie să fie îmbrăcată persoana care face semnele.

S-a acceptat renunțarea la șal, deoarece îngreunează mișcarea mâinilor, iar culoarea alba scade calitate înregistrarii. În final, s-a ajuns la un consens cu privire la culoarea hainelor tradiționale și lungimea mânecilor. În acest moment consider că Domnul mi-a dat trecere înaintea lor. Să ne rugăm ca la începutul lunii aprilie, când ne vom reîntâlni, Domnul să ne dea lumină și să putem înainta cu pregătirea.

Traducerea în limbajul semnelor este o lucrare la început, ce trebuie abordată din perspectiva unei culturi specifice surzilor

✉ Scrisoare misionară: Familia Pașcalău, Etiopia

ZILE DE SĂRBĂTOARE

Nu de multe ori ne-am pus straie de sărbătoare de când suntem pe câmpul de misiune, dar în ultimele două luni am avut parte de zile deosebite împreună cu colegi și prieteni din Etiopia. Am fost părtași la nuntă, la botez, la o zi dedicată mulțumirii în cadrul organizației de misiune, la o zi de sărbătoare internațională la școala unde merg copiii noștri și la o zi de sărbătoare națională organizată de Ambasada României în Etiopia.

Prin toate evenimentele pământești prin care trecem, știm că suntem mireasa Domnului Isus Cristos, și că va veni o zi, când o mare gloată din orice neam… și de orice limbă, îmbrăcată în haine albe va sta în picioare înaintea Scaunului de Domnie și înaintea Mielului (Apocalipsa 7:9).

SĂRBĂTOAREA NUNȚII, ÎN MIJLOCUL POPORULUI ȘEKKACIO

Prima nuntă la care am participat în Etiopia a fost în toamna anului 2011, pe când locuiam la Mașa. Vicepreședintele Sinodului din zona Ilubabor, ne-a făcut onoarea să ne invite la nunta lui. Ca să ajungem la locul unde era nunta ne-am pornit de dimineață și am călătorit patru ore cu mașina (85 km). Primul popas l-am făcut la Sinod, ca să ne întâlnim cu mirele. Văzând mulțimea de oameni răsfirată pe bănci și pe iarbă, noi am crezut că am ajuns la nuntă. Ne-au servit imediat cu mâncare și ne-au poftit în casa unde se afla mirele. După un timp de părtășie ne-am îndreptat cântând,  împreună cu tot alaiul, înspre casa miresei.

Când am ajuns acolo erau așa de mulți oameni încât am așteptat o vreme în stradă, până să reușim să înaintăm și să ne așezăm sub banani la umbră. Ne uitam uimiți în jur la valul alb de oameni înfășurați cu eșarfe tradiționale, la panglicile de hârtie albă care atârnau printre banani, la iarba verde care era aruncată din belșug peste pământul pietros și la coliba întunecată din care a ieșit o mireasă nespus de frumos gătită, însoțită de domnișoare de onoare îmbrăcate în alb.

Și, chiar dacă stăteam pe lemne, ne-am bucurat de o masă bogată, de ceremonia cafelei, și de multe, multe cântări în care era preamărit Dumnezeu. Eram convinși că suntem în toiul nunții, dar nu, de acolo ne-am dus la biserică, unde a avut loc cununia religioasă. Când am ieșit din biserică era deja trecut de ora patru, și pentru că noi aveam un drum lung de făcut, iar la șase se făcea întuneric, am salutat mirii și am mers spre casă.

✉ Scrisoare misionară: Mirela Pașcalău, Etiopia

Suntem, oare, la începutul unui Nou An? Cu ocazia acestor sărbători, am realizat încă o dată, cât de adevărate sunt promisiunile Domnului pentru cei ce renunță la multe, pentru că iată, noi am avut parte de Sărbătoarea Crăciunului de trei ori: în decembrie, unindu-ne cu români din Etiopia; în ianuarie, împreună cu frații etiopieni; și … într-un târziu, când au ajuns la noi felicitările de acasă, inima ni s-a umplut din nou de bucurie.

Ca și misionari, trebuie să recunoaștem că suntem într-o postură foarte vulnerabilă, datorită tuturor experimentărilor noi la care suntem expuși, și a oamenilor din diferite culturi cu care venim în contact. Atunci când ești dezrădăcinat din pământul copilăriei tale și dus departe de casă, de ceea ce îți este familiar, poți vedea în ce îți erau înfipte rădăcinile și din ce anume îți trăgeai seva pentru viață și … te poți cunoaște pe tine însuți.

Toate aceste provocări de pe câmpul de misiune te smeresc, și te obligă să mergi la Tronul de Har, și să accepți ajutorul celorlalți din Trupul lui Cristos… înveți să comunici, înveți să aștepți, de fapt… înveți să trăiești – să trăiești cu Dumnezeu! Să vezi că oamenii sunt oameni, oriunde ar fi ei, și că, atât de frumos a creat Dumnezeu omul, și atât de perfect este planul de mântuire, încât, nu poți să spui decât că ești… sau nu ești pe cale.

Dar iată, câteva dintre deosebirile culturale pe care le-am observat la oamenii printre care trăim acum:  Dacă noi suntem bazați pe a face, pe a fi eficienți, mulți dintre ei nici nu se gândesc la acestea, pentru că a discuta și a se relaționa la ceilalți este totul. Nu stau de vorbă cu omul care se grăbește, ci îl disprețuiesc și îl consideră un străin. În fiecare seară se strâng la biserică, pentru că, chiar și închinarea, ei trebuie să o facă împreună cu ceilalți. Nu se adreseaza unui alt semen cu „Iartă-mă!” și “Mulțumesc!”. Dacă greșesc, caută să-și îndrepte greșeala compensând printr-un ajutor pe care-l fac din proprie inițiativă. Pentru a mulțumi, nu fac nimic, ci faptul că sunt prietenii tăi este răsplata ta – pentru că, în prezența ta, ei îi mulțumesc numai lui Dumnezeu. Chiar și când le-am dat un pahar cu apă, mai întâi s-au rugat. Nu-și permit să mănânce singuri, ci întotdeauna invită un vecin sau pe cineva cu care să împartă mâncarea.

Se feresc să mănânce crudități! Mănâncă doar unele fructe cu coaja groasă, precum banane, portocale, dar și din acestea mănâncă foarte rar. Beau foarte puțină apă! După ce au mâncat, de obicei beau un pahar cu cafea sau ceai. Dacă cineva îți cere un pahar de apă, ca să-i devii prieten, trebuie să îi oferi un pahar de cafea, și aceasta presupune un adevarat ritual, pentru care trebuie să ai răbdare. Carnea și legumele sunt tăiate foarte mărunt și fierte timp îndelungat. Înainte de a mânca, se spală pe mâini și își clătesc gura cu apă. Mănăncă numai cu mâna dreaptă și nu folosesc tacâmuri. Mănâncă mai mulți bărbați din aceeași farfurie mare, în care trebuie să rămână ceva, ca dovadă că s-au săturat. Femeile și copiii mănâcă la urmă, ceea ce a rămas pe farfurie. După ce au mâncat, se clătesc pe mâini și în gură. Pe parcursul zilei, își curăță dinții prin frecarea cu o bucățică de lemn fibroasă.