Ilie Bledea 🔴 Să cunoaștem mai bine ceea ce credem - Doctrinele fundamentale ale Scripturii

În aceste vremuri tulburi, ca și în orice vreme, avem tot mai mare nevoie de doctrine biblice solide cunoscute și crezute cu tărie. Ceea ce ne poate ține tari în vremuri de criză este crezul nostru, credința noastră. Este foarte important ca, din când în când, să ne punem întrebări de genul: Ce credem cu adevărat? Credem adevărul? Și, de ce credem ceea ce credem? Care sunt argumentele credinței noastre? Pe ce se bazează credința noastră?

În aceste vremuri ca și în trecut, o mare problemă în poporul Domnului este lipsa de cunoaștere (Osea 4:6), deși mulți vorbesc numai de practică, problema cea mai mare este cunoașterea. Poporul Domnului pe vremea lui Osea avea practică, însă practica închinarea la idolii și alte lucruri care îl dezgustau pe Dumnezeu, pentru că au lepădat cunoașterea.

Cunoașterea precisă și profundă a doctrinelor este importantă pentru că, noi trebuie să trăim corect în relație cu Dumnezeu, însă trebuie să fim gata întotdeauna să dăm socoteală de nădejdea care este în noi, cu blândețe și teamă...1 Petru 3:15. Cum putem fi gata să dăm socoteală, răspuns și să apărăm ceea ce credem, dacă nu știm?

Din păcate, în unele cazuri se poate spune că, avem de a face nu numai cu ignoranță, ci și cu indiferență în ce privește doctrinele Scripturii, sau în ce privește învățătura. Se aleargă după senzaționalism și sentimentalism, nu după cunoașterea Scripturii și a doctrinelor biblice.

De aceea, în acest articol aș vrea să subliniez importanța și necesitatea cunoașterii doctrinelor biblice.

Prin doctrine biblice mă refer la ceea ce spun MacArthur și Mayhue în cartea Doctrinele Bibliei: „Doctrinele biblice se referă la învățătura Scripturii, indiferent că este de natură proclamatoare, expozitivă sau categorială. Aceasta face ca toată Scriptura să fi e de natură doctrinară.”1 Acesta este un adevăr, pe care ar trebuie să îl înțeleagă toți creștinii. Biblia este o carte doctrinară, teologică, chiar dacă este scrisă în diferite genuri și forme literare. Este foarte important să înțelegem valoarea doctrinei sănătoase biblice, pentru viața, trăirea și slujirea creștină. În acest sens, selectez aici câteva motive, consemnate de John MacArthur și Richard Mayhue, în cartea „Doctrinele Bibliei”:

Seri de evanghelizare la Biserica Baptistă Covăsânț, județul Arad

Ilie Bledea 🔴 De ce s-a pierdut simplitatea sărbătorii Întrupării Mântuitorului?

Putem observa cu ușurință că, în ultimii ani, sărbătorile legate de Întruparea Domnului Isus au devenit tot mai complexe și pompoase. Putem spune fără rețineri că, sunt mai mult culturale și comerciale, decât creștine. Această stare de facto, și-a pus foarte mult amprenta și asupra bisericii.

Cel mai măreț act de smerenie și simplitate din istoria omenirii, Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Dumnezeu Fiul, oare cum ar trebui sărbătorit? Apostolul Pavel în Filipeni 2:5-8, ne indică foarte clar aceasta! Ar trebui să sărbătorim smerenia Lui, într-un spirit de smerenie, simplitate, uimire, meditare, adorare a Lui! Într-un spirit de Imitatio Hristi, real și profund, spiritual și eclesial.

Din păcate asta nu se prea mai întâmplă, decât în comunități eclesiale izolate și demodate, în lumina culturii și a spiritului veacului.

Dimpotrivă, avem sărbători cu tot mai multă pompă! Concerte, după concerte, în lumini de spectacol și decoruri de senzație, cu ținute de gală și recitaluri impecabile, care stârnesc aplauze și înălțare de sine, însă lipsite de puterea și frumusețea smereniei Hristice (Nu vreau să se înțeleagă că, sunt împotriva corurilor și a cântărilor înălțătoare cu tema Întrupării, ce vreau să semnalez este că s-a ajuns la o extrema nesănătoasă. Acestea au devenit centrul, chiar în dauna Celui pe care pretind că îl cinstesc). De ce s-a ajuns aici? Vreau să încerc identificarea câtorva cauze.

1. Pentru că s-a iubit și se iubește mai mult slava lumii, decât slava lui Dumnezeu! Ioan 5:44; 12:43.

Când iubești slava lumii, cauți să atragi lumea și lumea nu poate fi atrasă decât cu metodele ei, cu valorile ei. Lumea nu poate fi atrasă decât prin spectacol și senzație, nu prin smerenie și simplitate. Uităm ușor înțeleapta vorbă, „sic transit gloria mundi” și mai ales ce spune Scriptura: „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia...” (Romani 12:2). Aceasta ne duce spre a doua cauză:

2. Pentru că s-a ignorat și continuă să se ignore Scriptura, Cuvântul lui Dumnezeu!

Când vezi tot ce se întâmplă, cu tot fastul, auzi pe Domnul care spune prin Isaia; „cine vă cere astfel de lucruri?” (Isaia 1:12-13) Cu siguranță, Domnul în Cuvântul Lui nu ne cere asta, ci ne cere sfințire, smerenie, supunere, închinare, etc.

Uitații-vă în toate manifestările pompoase, câtă Scriptură este? Câtă predicare explicită și directă a Cuvântului? Nu mă refer la o poveste a crăciunului, spusă de un narator cu voce plăcută, ca să nu supere pe nimeni, ci mă refer la predicare reală a Scripturii. În sărbătoarea Cuvântului Întrupat, unde mai este Cuvântul predicat? Avem mesaje scurte și drăguțe, urări călduroase, nu predici, pentru că predicile nu sunt în ton cu sărbătoarea, așa cum place firii. Apoi, putem spune și:

3. Pentru că s-a căutat și se caută impresionarea cu imaginea exterioară, nu cu puterea evlaviei interioare! 2 Timotei 3:5

Vrem să dăm bine în poză, vrem să arătăm atractiv pentru lume și nu ne mai preocupă puterea evlaviei. Spiritual suntem tot mai săraci și goi, dar încercăm să compensăm sau să ascundem asta cu imaginea exterioară, cu programe organizate superb. Suntem ca Biserica din Laodiceea, ne credem buni, pentru că ne evaluăm numai în ce privește starea materială, aparenta, și poziția în societate, și nu lăsăm pe Cel ce are ochii ca para focului să ne evalueze El! Într-o astfel de biserică, Hristos este afară, la ușă, bate, mai dă o șansă bisericii să se trezească! Oare nu este la fel în bisericile de astăzi, chiar în timp ce spun că îl sărbătoresc pe EL? Oare nu cumva este El afară? Asta mă duce la ultima cauză, pe care vreau să o identific:

4. Pentru că interesul suprem este ego-ul nostru, nu Hristos! Filipeni 1:21

Nu mai putem spune ca Pavel: „Pentru mine a trăi este Hristos.” Nu mai avem vieti Hristocentrice, ci egocentrice! În centrul atenției și intereselor noastre suntem noi, plăcerile noastre, ideile noastre. Fiecare am vrea să fim capul bisericii, și am uitat că Biserica este a lui Hristos și El este Singurul Cap și Domn al bisericii!

Conferința SF3 2018 la Biserica Sfânta Treime Zalău

Conferință GTY Europa la Biserica Baptistă Harul Arad

Conferința biblică - Cum Își zidește Hristos biserica Lui - la Biserica Baptistă Jibou

Mai multe detalii: AICI

Ilie Bledea la Biserica Baptistă Bethel Graz, Austria

Chemare la Reformare Spirituală în Biserica Baptistă Betel din Făget

În urmă cu 500 de ani, Dumnezeu în suveranitatea şi providenţa Lui a ridicat câţiva oamneni în Europa, prin care a reformat viaţa spirituală a Bisericii şi a schimbat istoria omenirii. Cei mai cunoscuţi dintre aceşti oameni ai lui Dumnezeu, numiţi şi reformatori sunt: Martin Luther în Germania, John Calvin şi Ulrich Zwingli în Elveţia, şi John Knox în Scoţia şi Marea Britanie.

Reformatorii au avut câteva strigăte profunde şi puternice care răsună peste veacuri. Strigătele acestea sunt: Sola Scriptura, Sola Fide, Sola Graţia, Solus Christus şi Soli Deo Gloria! Aceasta a fost teologia şi temelia a ceea ce noi cunoaştem ca Reforma Protestantă din secolul al XVI-lea.

De asemenea, reformatorii au spus „Ecklesia reformata, semper reformanda!” Adică, Biserica Reformată trebuie să se reformeze în continuu.

Reformarea spirituală continuă a bisericii poate avea loc numai în măsura în care ne întoarcem la adevărurile fundamentale redescoperite de reformatori, adevăruri instituite şi proclamate de Domnul Isus şi de apostoli.

 În dorinţa şi rugăciunea de avea parte de o reformare spirituală, Biserica Baptistă Betel din Făget, a iniţiat o perioadă de 5 săptămâni, în care biserica va fi chemată la reformare spirituală, prin Cuvântul Domnului. Aceste ocazii sunt pentru biserică în mod prioritar, sunt bineveniţi şi prietenii şi invitaţii din afară, însă ele sunt ocazii de chemare a bisericii locale la reformare spirituală.

Ilie Bledea 🔴 Despre cârtire

„Poporul a cârtit în gura mare împotriva Domnului, zicând că-i merge rău. Când a auzit, Domnul S-a mâniat. S-a aprins între ei focul Domnului şi a mistuit o parte din marginea taberei.” (Numeri 11:1)

În Noul Testament, apostolul Pavel ne spune: „ Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii dintre ei, care au fost nimiciţi de Nimicitorul.” (1Coritneni 10:10)

Cârtirea mare problemă, mare pacoste în poporul Domnului!

Suntem în perioada în care sărbătorim „ziua mulţumirii” în biserici. Însă, tot avem probleme cu cârtirea. Pentru ca să ne asigurăm că este aşa, să începem cu începutul.

• Definiţia cârtirii

Ce este cârtirea? DEX-ul spune că a cârti înseamnă a-şi exprima mereun nemulţumirea prin murmurare sau critici, a protesta, sau a se plânge mereu.

Şi etimologic şi teologic cârtirea este exprimarea nemulţumirii faţă de cineva, sau ceva.

• Determinarea cârtirii

De unde vine cârtirea? Ce îi determină pe oameni să cârtească?

– Nemulţumirea inimii cu ceea ce ai, ceea ce eşti, sau ceea ce ţi se întâmplă

– Necunoaşterea lui Dumnezeu, a Cuvântului şi a planului Său

– Neaceptarea suveranităţii lui Dumnezeu peste toate lucrurile

– Nesupunerea faţă de principiile lui Dumnezeu, de ex: principiul autorităţii delegate

Distincţia între cârtire şi critică construnctivă

Unii îşi justifică cârtirea cu critica constructivă. Critica constructivă este necesară şi benefică, cârtirea este păcat şi este dăunătoare. Prin urmare se cere să facem o distincţie între cele două. Iată câteva repere pentru a face această distincţie.

• Cârtirea vine din nemulţumire, critica construnctivă din dorinţa de corectitudine şi dreptate.
• Cârtirea vine din necunoaşterea lui Dumnezeu şi a planului Său, critica constructivă vine din cunoaşterea lui Dumnezeu, a Cuvântului şi din dorinţa de-a apăra adevărul.
• Cârtirea vine din sentimente, critica constructivă vine din raţiune în lumina Cuvântului.
• Cârtirea vine din neaceptare a suveranităţii lui Dumnezeu, critica constructivă vine din supunere faţă de autoritatea lui Dumnezeu şi din dorinţa de-a îndrepta semenul care a greşit

Prin urmare, păziţi-vă de cârtire! Cârtirea este nimicitoare! Învăţaţi să criticaţi constructiv în dragoste! 

Ilie Bledea 🔴 Dezvoltarea discernământului

"Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească." (Filipeni 4:8)

Mi-am oprit astăzi atenţia asupra acestui verset, si m-am gândit să scriu câteva rânduri de încurajare la discernământ spiritual.

Discernământul este capacitatea minţii de a separa lucrurile, de a diferenţia între lucrurile pe care le auzi şi a le cunoaşte esenţa şi provenienţa.

De notat, este că în original expresia tradusă la noi cu "să vă însufleţească" de la sfârşitul versetului este:la acestea să vă gândiţi, sau să raţionaţi, să meditaţi. Cu siguranţă, lucrurile la care ne gândim, medităm şi raţionăm ne însufleţesc. Prin urmare, nu vreau nicidecum să sugerez că nu e bună traducerea Corinilescu.

Cum putem să avem şi să ne dezvoltăm discernământul? Prin a pune, în mintea noastră câteva întrebări la tot ce auzim şi citim, în afară de citirea Scripturii şi de auzirea citării corecte a Scripturii. În afară de această execepţie, la orice auzim, fie explicaţie din Scriptură, fie argumentaţie, fie îndemn, aplicaţie, trebuie să ne punem următoarele întrebări:

1. Este adevărat? Este cu totul adevărat, sau doar parţial?

2. Este onorabil? Este vrednic de respect, sau apreciere ceea ce aud? (Atenţie aici şi la like-uri pe facebook)

3. Este drept? Este în conformitate cu dreptatea, cu standardul dreptăţii?

4. Este curat, sau integru? Mă conduce şi încurajează la curăţie, sfinţenie?

5. Este vrednic de iubire? Merită să îndrăgesc şi să iubesc ceea ce aud?

6. Este acceptabil şi admirabil ceea ce aud? Vrednic de acceptare şi admiraţie?

7. Este determinant la trăire în fapte bune spre slava lui Dumnezeu?

Un nou pastor la Biserica Baptistă Betel din Sânnicolau Mare

„Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa! Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci! (Evrei 13:7-8)

Dumnică, 18 septembrie, , Biserica Baptistă „Betel” din Sânnicolau Mare, a sărbătorit în închinare înaintea lui Dumnezeu, instalarea în slujba de păstor a fratelui Daniel Scurt. Cu această ocazie, alături de biserica locală au participat  credincioşi baptişti din Arad, Timişoara, Lugoj, Făget, Variaş, Gottlob, Nerău, Valcani, într-o atmosfera de bucurie şi reverenţă înaintea lui Dumnezeu.

Au cântat spre slava Domnului Grupul Speranţa de la Biserica Baptistă „Speranţa” din Arad, împreună cu fraţii Camil & Dorin Mara, Evanghelia fiind propovăduită de fraţii păstori: Samuel Tuţac (Betel, Timişoara, preşedinte al Comunităţii Baptiste de Timişoara), Laurenţiu Timiş (Eclesia, Timişoara & Variaş) şi Ilie Bledea (Betel, Făget), păstori care au mijlocit într-o rugăciune specială, cu punerea mâinilor, pentru noul păstor, pentru familia şi lucrarea acestuia.

Noul păstor al bisericii, fratele Daniel Scurt este căsătorit cu Anca şi au împreună trei copii: Timotei, David şi Andrei. Înainte de slujirea la Sânnicolau Mare, fratele Daniel a slujit ca misionar ordinat al Comunităţii Baptiste de Timişoara la Valcani şi Igriş, şi ca păstor la Variaş.

Fratele Daniel, preia slujirea de păstorire a bisericii din Sânnicolau Mare, în urma plecării în veşnicie a fratelui Iosif Almăjan, care a păstorit biserica timp de 17 ani, până în luna aprilie a acestui an.

Domnul să dea har, putere şi propăşire în lucrare fratelui Daniel şi bisericii din Sânnicolau Mare!

Ilie Bledea

Pastor Ilie Bledea – Pentru ne-protestanți.....

În ce privește situația familiei Bodnariu, chiar între evanghelici, s-au delimitat două tabere. Prima, care susține familia Bodnariu spiritual și social, prin toate demersurile posibile și normale, și a doua, care propune alte forme de susținere, sau îndeamnă spre a fi mai moderați și echilibrați. 

Eu am ales să fac parte din prima, și pe lângă rugăciune am participat la protestul organizat la Timișoara, în 9 ianurarie 2016. Aș fi vrut să particip și la Arad, dar din anumite motive nu s-a putut. 

Sincer, îmi pare rău de cei care nu se implică. Îmi pare rău că nu tac, măcar de ar tăcea....

Am avut îndemnul, de când am fost la Timișoara, să scriu câteva rânduri pentru ei. Câteva rânduri pe care le consider clarificări pentru cei în confuzie. Mă adresez evanghelicilor, care nu se implică pozitiv în cazul Bodnariu și al celorlalte familii, care trec prin această dramă. 

1. Protestele nu sunt în numele niciunei biserici locale.

Nu sunt asumate de nicio biserică. Ele au fost inițiate de fr. Daniel Bodnariul (fratele lui Marius Bodnariu) și fr. Cristian Ionescu (pastor penticostal din Chicago, USA), așa cum se poate vedea în toate comunicatele referitoare la proteste. Nu este un demers al unei biserici, însă bisericile au solidarizat și este foarte bine. Este bine că, bisericile au solidarizat primele, alături de comunitățile creștine teritoriale și alte organizații creștine. Prin urmare, cei ce susține că bisericile nu trebuie să facă proteste, confundă lucrurile. Nu este protestul unei biserici, ci al unor oameni din familie, care au inițiat și organizat aceste proteste și ne-au chemat să ne alăturăm pentru a-i ajuta. Și, chiar de ar fi protestul unei biserici, tot ar trebui să ne alăturăm.