Covidul ne-a făcut să realizăm cât de importantă este suflarea gurii noastre. Că suflând peste oameni îi putem infecta, dar iată niște microbi poate mai periculoși decât Covidul.
Suflăm descurajare și frică când le vorbim oamenilor doar despre eșecurile noastre, fără a le mai spune că în toate Hristos ne-a făcut victorioși și că eșecurile sunt drumuri spre victorii miraculoase. Văicăreala noastră este distrugătoare pentru oameni care au nevoie de o încurajare. De aceea am ales să nu mă mai vait, pentru că nu vreau să pun nicio picătură din amărăciunea mea peste alții, ci doar pe umerii Celui care le poate duce pe toate, Hristos. Petru ne-a spus: “Și aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi (1 Petru 5:7).”
Suflăm dispreț peste inimile oamenilor când tot ce facem este să-i disprețuim pe cei din jur, predicam ieri despre Ieroboam, care a rămas cu mâna înțepenită, arătând spre proorocul Domnului, pe care și-a pus soldații să-l prindă. Unii au un handicap spiritual, au înțepenit cu degetul spre alții, spre păcatele, slăbiciunile, neajunsurile și prejudecățile despre alții, uitând cuvintele Mântuitorului: “De ce nu vezi bârna din ochiul tău...”
Suflăm iubire, dărnicie, smerenie, suflăm Duh Sfânt când deschidem gura pentru a vorbi despre Hristos și despre minunile Lui din viețile noastre. Tu ce vei sufla astăzi peste oameni, moarte și neputință sau viață și putere?
Cu prețuire,
P.S. Cana am primit-o de la un copil orfan, care din puținii lui bănuți a dorit să-mi facă o bucurie. Fă un gest de bunătate și suflă speranță peste alții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.