E lumea în
care oamenii acționează, pentru că fericirea nu constă în a avea sau a fi, ci
în a acționa. Noi trebuie să măturăm gunoiul, noi trebuie să fim sare și
lumină, noi trebuie să facem binele din orice fărâmă de timp pe care o mai avem
la dispoziție.
E lumea cu
oameni optimiști, iar optimistul e cel ce se uită după ochii tăi, pe când
pesimistul se uită după șireturile tale. Am fost acuzați mereu, noi creștinii,
că suntem prea optimiști în privința universului și prea pesimiști în ochii
lumii, dar lucrul acesta e fals.
Pascal de la
care a pornit ideea asta, spunea că nu există fericire în această viață decât
ca speranță a unei alte vieți. Dar asta sună exact cum o viață întreagă ai bea
apă din pahare de plastic, lăsând neatinse paharele de cristal din care îți
propui să bei când se va ivi o ocazie specială, care poate nu va mai veni
niciodată.
Cerul începe
de pe pământ…
Stăm, vorba
lui Chesterton, cu sabia pe umărul celuilalt. De acolo putem să-l facem cavaler
sau să-i tăiem capul. Faceți-i cavaleri…
Faceți-i să
se simtă importanți și buni într-o lume în care frângerea aripilor celuilalt e
sport mondial.
Va trebui să
ne bucurăm cât mai mult cu putință, dorind cât mai puțin cu putință. Atunci ne
vom bucura de orice lucru ce ni se întâmplă, indiferent cât de nesemnificativ
va fi…
O lume în
care să trăiești ca un copil.
O lume în care să nu contabilizezi reușitele și nereușitele.
Mama lui
Dürer a născut 18 copii din care 15 au murit. Unul din cei trei rămași în viață
a făcut lumea mai frumoasă prin gravurile lui alb negru. Gravuri pe care e o
împietate să le colorezi. Pentru că viața e frumoasă și în alb și negru.
O lume mai bună
construită de oameni mărginiți și răi, dar atinși de un Dumnezeu ce în mod
intenționat a lăsat o grămadă de lucruri neterminate, tocmai pentru a le
termina noi.
O lume mai bună,
printre altele…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.