După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

marți, 10 noiembrie 2020

Tony Berbece 🔴 Nu suntem scutiți...

 

Nu suntem scutiți de lacrimi, prin ele Cerul și Dumnezeu se văd mai limpede, lacrimile ne curățesc ochii nu doar de praful fizic al lumii acesteia, ci și de praful păcatului, care ne vânează ochii pentru a nu ni se mai părea interesant Cerul în care Hristos ne așteaptă acasă. De câte ori am plâns pe pământul acesta de atâtea ori am zis: “Vreau Acasă!” Pentru că atunci când un om plânge sufletul trage spre casă, spre unde-i este bine. Mie mi-e bine cu inima la Dumnezeu, ție?

Nu suntem scutiți de suferință, C.S. Lewis spunea că prin suferință Dumnezeu strigă la noi. Da, pentru că de multe ori surzim spiritual, ceara lumii acesteia ne înfundă urechile, de la prea mult stat cu urechea în “curentul” lumii ajungem să nu mai fim sensibili la vocea bună a Duhului Sfânt. Ați observat că în suferință căutăm cu urechea doar vocea Domnului? Atunci suntem disperați după răspunsuri de sus, dar până atunci aproape că Duhul nu ne putea găsi urechile pentru a ne șopti călăuzirea luminii. Suferința ne scoate ceara din urechile spirituale.
Nu suntem scutiți de lipsuri, ne va lipsi mereu ceva. Isus le-a zis ucenicilor pe care i-a trimis în misiune să nu ia cu ei nici schimburi, nici traistă, nici alte lucruri, ci să se concentreze pe mers mult și la mulți, să ajungă cu Vestea Bună a salvării la cât mai mulți oameni, pentru că un “melc de crestin” ce-și cară toate averile în spate are picioarele prea grele pentru a merge în spitale la bolnavi, pentru a merge la săraci, la văduve și la orfani. Lipsurile ne aduc aminte că în patria noastră de sus se intră cu mâinile goale, cu mâinile ridicate pentru a le arăta Mântuitorului, să vadă că-s bătătorite de trudă și goale de pământ, că le-am păstrat libere pentru a ne agăța mereu de scara cerului. Bogăția e o binecuvântare, dar inima legată de ea și grija bogățiilor sunt blesteme.
Nu vom fi scutiți de lacrimi, suferință și lipsuri pentru ca inima noastră să nu se lege de patria aceasta, care nu-i a noastră. Cum spune o cântare spun și eu azi: “Țara mea e acolo sus, eu mă duc după Isus!”
Cu prețuire,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.