Vocea pilotului a răsunat în avion: ,,sistemul de navigație s-a defectat. Nu știm unde suntem, nici unde zburăm, dar vă vom servi imediat, alune...”
Diavolul vrea să îți distragă atenția, distrându-ți firea până îți distruge sufletul.
Este lumea în derivă? S-a defectat sistemul de navigație a celor care conduc lumea? Au dispărut reperele morale, etice, fărâma de bunătate omenească, grăuntele acela de credință, de milă și bun simț pentru cel de lângă noi?
De ce? Pentru că diavolul vrea să îți ia ochii cu spectacolele sale ieftine, vrea să îți abată privirea de la Dumnezeu si să te facă abonat la nefericire si risipire.
În tot acest timp de diluare a atenție, Dumnezeu spune: Exod 21:3 ,,Fii cu ochii în patru înaintea Lui şi ascultă glasul Lui;…” Multe binecuvântări au fost ratate de noi pentru că nu am reușit să fim cu luare aminte la glasul lui Dumnezeu, la ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru noi.
Ne-am înmuiat în ascultarea de Dumnezeu fiindcă ne-am întărit în ascultarea de alte voci, mincinoase. Stăm avizi cu ochii pe știri bombă si apoi ne mirăm de ce explodează panica, anxietatea, deznădejdea.
Poporul lui Dumnezeu si-a pierdut puterea de a fi cu luare aminte la ceea ce contează, la ceea ce este cu adevărat important pentru viața noastră: "Evrei 12:2 Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu."
Sunt 3 strategii ale celui rău de a ne înșela așa încât să ne abată atenția de la Dumnezeu, să ne dea de lucru așa încât să cădem de oboseală, să umblăm năuci slăbiți, inconsecvenți, la un pas de prăbușire.
Prima strategie este cea descrisă mai sus: distracția.
Plăcerile vieții au inundat credincioșii ca o țeavă spartă în casă si riscăm ca fundația casei să se prăbușească de la atâta potop care se revarsă. Dacă nu vom cultiva plăcerile sfinte, dacă nu vom găsi plăcerea în legea lui Dumnezeu, dacă nu vom găsi plăcerea în tovărășia oamenilor sfinți, prăbușirea casei noastre este doar o chestiune de timp.
În multe predici se face deja jocul satanei pentru că Vestea Bună este înlocuită cu rigorism, cu manipulare emoțională, cu spaime si culpabilizarea celor ce ascultă, așa încât nu mai poate pătrunde lumina Soarelui Neprihănirii, nimeni nu mai are dorința să guste ca să vadă ce bun este Domnul.
Ni se predică o credință chircită, contorsionată în care bucuria apare ca o impietate, o abatere de la obligatoria tristețe a credincioșilor. Cum să nu aibă succes diavolul în a ne fura tinerii când el lucrează cu confeti, cu artificii, cu surle si trâmbițe, iar noi regizăm priveghiuri în loc să sărbătorim pe Cel ce este Viu?
Hristos este unic, măreț, copleșitor, de necuprins. Jertfa Sa este expresia unei iubiri de neegalat. Când vom fi pregătiți să îl dăruim pe El, tuturor, atunci si glasul credincioșilor se va alătura Tatălui ceresc: ,,Acestea este fiul Meu Preaiubit, în El îmi găsesc toată plăcerea”. Când vom spune si noi: ,,în El îmi găsesc toată plăcerea”, atunci diavolul va pierde puterea de a ne distrage prin distracții.
A doua strategie este suferința.
Mereu satana cere să fim cernuți, cere să se atingă de sănătatea noastră, de pâinea noastră, de liniștea căminului nostru.
Doborâți de necazuri, cu privirea în pământ, mulți credincioși umblă împovărați, măcinați de gânduri de renunțare, de întrebări la care cerul nu răspunde. Gârboviți peste măsură, trecem cu rușine prin fața oamenilor, purtând în suflet amărăciune si uneori resentimente, pentru că știm că nu suntem mai vinovați decât alții si totuși trăim atâtea necazuri de ni s-a acrit sufletul.
Diavolul știe că ochii împăienjeniți de lacrimi nu mai pot vedea cerul. Diavolul știe că sufetul adumbrit de tristețe nu mai poate săltă, nu se mai poate înălța. În multe predici se face deja jocul satanei atunci când binele, binecuvântarea este condiționată de performanța noastră duhovnicească, atunci când credința se reduce la o contabilitate sărăcăcioasă în care omul păcătos suferă, iar omul sfânt este fericit.
Hristos este unic, este uluitor, este copleșitor. El ne învață că suferința este expresia cea mai înaltă a dragostei. Cel ce ne iubește si-a dat viața ca preț de răscumpărare pentru noi. Hristos a iubit până la capăt pe ai Săi, chiar dacă capătul este Golgota, piroanele, cununa de spini, lancea romană.
Cel ce rămâne credincios lui Dumnezeu în necazuri si încercări este cel care dovedește cea mai mare dragoste față de Dumnezeu. Când diavolul te cerne, tu spune: eu nu dau înapoi, fiindcă iubesc până la capăt. Nu ești încercat pentru că nu ai dragoste, ci pentru că poți iubi ca El, până la capăt.
Diavolul vrea să ne bage frica în oase , să ne tulbure prin uriașii Covid, recesiune, globalizare, ideologii neomarxiste, prin dispreț, dușmănii si conflicte ciudate, neașteptate. Cât de tare tropăie uriașii, cât de înfricoșătoare sunt strigătele lor.
Diavolul știe că mărimea uriașilor va intimida pe credincioși, că va îngheța pasul spre Canaan si va aprinde focurile nemulțumirii, ale răzvrătiri. Mulți au făcut cale întoarsă de la binecuvântări pentru că au fost intimidați de vrăjmaș care a adus atâta care de fier care scrâșnesc amenințător și mulțimea inamicilor este câtă frunză si iarbă.
Iar noi facem jocul celui rău prin faptul că dăm calmante poporului în loc să îl înarmăm cu arme duhovnicești, să îl învățăm strategii biblice prin care să aibă biruința în fața celui rău. Oameni neîncercați sunt trimiși la amvon si de aceea poporul merge desculț, neechipat la luptă, de aceea auzim de atâtea înfrângeri în viețile credincioșilor. Lipsa de înțelepciune, de greutate duhovnicească a celor ce slujesc a ușurat planul diavolului de a ne ține în neștiință, în frică, fără să folosim armele luminii.
Când cel ce predică este interesat de like-uri, vizualizări, aplauze, când sistemul religios înghite viața din Hristos prin faptul că slujitorii țin cu dinții de amvon, de pozițiile lor în loc să pregătească poporul pentru luptă, atunci diavolul câștigă teren, iar credincioșii pierd binecuvântările promise.
Hristos este unic, uluitor, copleșitor. S-a rugat cu lacrimi si strigăte mari, a postit punându-Se deoparte pentru Dumnezeu, a folosit Scriptura împotriva celui rău, a cultivat părtășia si nu a fugit niciodată din fața celui rău, ci plin de curaj a folosit armele de atac si de apărare ale Duhului Sfânt. Când ochiul nostru se va umple de Hristos, atunci dușmanul nu va mai căpăta atenția noastră aducând panică, ci pacea lui Hristos ne va păzi inima.
Fiți cu ochii în patru.
Nu vă lăsați furați de strălucirea mincinoasă a plăcerilor păcătoase, ci lăsați-L pe Hristos să vă lumineze viața cu bucuria mântuirii.
Nu vă lăsați copleșiți de suferință ca unii care credeți că dragostea lui Dumnezeu v-a părăsit, ci dimpotrivă fiți încredințați că datorită dragostei fața de Dumnezeu sunteți încercați.
Nu vă lăsați intimidați de uriașii zilei, de dușmănia lumii, ci luați toată armătura Dumnezeu ca să faceți fața celui rău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.