Cât de tristă trebuie să fie totuși viața celor pentru care singura sursă de fericire este jointul sau drogul lor cel de toate zilele? Cât de deprimantă și morbidă trebuie să fie realitatea celor care își fac o obsesie din a promova consumul de droguri, petrecând ore și ore în șir pentru a-i înjura, intimida sau amenința pe cei care cred ceea ce știe toată omenirea civilizată, din toate timpurile: că drogurile ucid? Sunt întrebări pe care mi le pun după câteva zile de asalt asupra paginii mele din partea unor consumatori sau dealeri de droguri, care m-au invadat cu un torent de mesaje violente sau vulgar-abjecte: la adresa autorului paginii, a oricărei tradiții în general și a tradiției religioase în special și a tuturor celor care nu gândesc ca ei.
Fac o scurtă recapitulare, încheind deocamdată micul serial dedicat drogurilor. În plan psiho-somatic și medical, nu există droguri inofensive. Chiar și drogurile considerate „ușoare” au efecte negative permanente. Un raport de anul trecut al Centrului Internațional Antidrog (CIADO) ne arată că folosirea cannabisului „poate provoca pierderi ireversibile ale capacităţilor intelectuale.” Raportul CIADO mai arată că „impactul produs de cannabis asupra învăţării este major” şi că drogul „determină disfuncţii în relaţiile interpersonale vitale şi în alegerea unui stil de viaţă potrivit pentru dezvoltarea tinerilor ca oameni.”
Și pentru cei care nu cred ce spune CIADO (?!), un articol din Wall Street Journal mai jos, care ne spune că „marijuana este mai periculoasă decât credeți”. Articolul ne arată cum consumul de marijuana poate produce psihoză și duce la forme foarte grave de violență. Un raport al Centrului European de Monitorizare al Drogurilor și Dependenței de Droguri, consumul de droguri conduce la „violență sistemică”, violența fiind prevalentă în interiorul sistemului de dealeri și de consumatori.
În plan social, de asemenea nu există droguri inofensive. Un reportaj din The Guardian ne arată că „un procent considerabil din cannabisul din Marea Britanie este produs în fabrici de droguri controlate de mafie”, unde mâna de lucru este asigurată de sclavi. Mulți dintre acești sclavi, traficați din țări asiatice sau din Europa de Est, sunt tineri și copii. Ei lucrează în condiții inumane și sunt înfometați și bătuți. Un reportaj BBC ne arată cum acești tineri sunt supuși la torturi groaznice când plantele de cannabis nu supraviețuiesc. Aceeași situație o întâlnim și în „fabricile de droguri” din Europa, controlate în mare parte de mafia drogurilor.
Consumul și traficul de droguri generează violență și criminalitate în societățile care le tolerează. Conform unui raport al Guvernului Britanic, consumul de droguri este responsabil pentru marea majoritate a crimelor, incluzând 85% din furturile din magazine, 70-80% din spargerile de locuințe și 54% din jafuri.
Când am afirmat aceste lucruri, am fost acuzat că nu sunt „open mind”, că sunt „de partea greșită a istoriei” și că manifest „intoleranță”. Desigur, manifest intoleranță față de crima organizată, corupție și mafie. Și față de drogurile care ne distrug copiii și tinerii. Am mai fost acuzat de „ignoranță”, punându-mi-se în față tot felul de pseudostudii care arată presupusele beneficii ale drogurilor. O invazie de pseudostudii conform cărora drogurile nu doar că nu ar face nici un rău, ci ar fi soluția pentru toate bolile, ba chiar pentru tinerețea veșnică și nemurire. Ce continuă să mă uimească este cum toți acești „open minzi” habar nu au pe ce lume trăiesc și se poartă de parcă s-ar fi născut ieri.
De parcă nu am mai văzut astfel de campanii desfășurate de-a lungul istoriei. De pildă, în anii 60 și 70, industria tutunului a finanțat o maree de studii care „demonstrau” că țigările nu creează nici un fel de dependență, nu provoacă cancer de plămâni, ba chiar că tutunul nu are nici un fel de efecte adverse asupra sănătății. Iar în acest caz vorbim nu de tutun, ci de cannabis și de alte droguri; și nu de industria tutunului, ci vorbim de mafia drogurilor. Cu bani, se pot cumpăra oricâte astfel de pseudo-studii și pseudo-cercetători. Mai ales când interesul este o piață de câteva sute de miliarde de dolari. O analiză chiar pe site-ul Organizației Mondiale a Sănătății, la linkul de mai jos.
În România drogurile sunt promovate în școli și licee, în cartiere, au ajuns foarte accesibile inclusiv în orașele mici. Dealerii de droguri își extind pe zi ce trece piețele spre zone și categorii de populație la care, acum zece ani, nici nu ar fi visat să aibă acces. Ei devin, de asemenea, tot mai tupeiști și mai agresivi, lăudându-se în public că sunt consumatori sau chiar dealeri și pornind să intimideze influenceri și jurnaliști.
În cazul cannabisului riscul de a consuma cocaină pentru elevi și studenți este de 85 DE ORI MAI MARE la consumatori decât la cei care nu fumează „iarbă”, conform CIADO. Cannabisul/marijuana sunt altfel spus o „poartă de intrare” pentru drogurile de mare risc. România a devenit în ultimii ani un adevărat „paradis stupefiant” (Digi 24) și e, ea însăși, „o poartă de intrare a drogurilor de mare risc în Europa”. În același timp, România este principala sursă a traficanților de persoane din Europa de Est. Conform unor estimări, peste un milion de persoane au fost traficate în ultimii 30 de ani din România, muncind în condiții de sclavie sau semi-sclavie.
Cum am fi dacă am pune imagini din antecamerele spitalelor de psihiatrie, cu tineri care suferă de efectele drogurilor „deloc periculoase”, pe panourile acelea mari din centrul Bucureștiului? Sau cu tineri consumatori de droguri în sevraj, filmați timp de câteva ore? Cu sunetele scoase de acești tineri difuzate la maxim, în acele difuzoare uriașe? Poate ar fi o bună întrebuințare pentru acea instalație, dacă tot este acolo.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.