Iosif
nu le-a spus fraților lui cât a suferit în noaptea aceea printre scorpionii și
alte vietăți ale deșertului, nu le-a spus cât de frică i-a fost și cât de frig,
nu le-a spus cum s-a simțit ca rob, despre toate acestea nu le-a spus nimic, ci
doar i-a îmbrățișat și a plâns mult de dorul lor. Uneori tăcerea e mai scumpă
decât orice declarație de dragoste, iertarea tace și nu poate reproșa nimic.
Iosif
nu i-a spus nimic rău Mariei când a aflat că e însărcinată și nu cu el, nu a
vrut să o umilească, nu i-a făcut un scandal monstru chiar dacă era rănit
profund în suflet. Nu a târât-o înaintea judecătorilor pentru a fi bătută cu
pietre pentru “infidelitate”, ci a vrut să o lase pe ascuns, în liniște și
discreție. Așa lucrează dragostea, cu discreție chiar când e rănită. Motivul
pentru care Dumnezeu nu l-a anunțat pe Iosif înaintea Mariei de acest plan sau
cel puțin pe amândoi deodată, este pentru a ni se arăta cum se trece un test al
tăcerii, cum să taci când iubești cu adevărat.
Tatăl
fiului risipitor nu i-a ținut morală acestuia când s-a întors acasă, nu l-a
întrebat de femeile cu care și-a cheltuit banii, ci a căzut pe grumazul lui și
a plâns potolindu-și dorul. Apoi i-a dat un inel nou și o haină nouă, dând și o
petrecere și gătind și cel mai bun vițel. Tăcerea lui Dumnezeu despre trecutul
păcătos înseamnă distrugerea și aruncarea lui pe veci în Marea Uitării. Tu de
ce nu-l uiți și nu ți-l ierți?
Isus
Hristos, după ce a înviat, nu le-a ținut morală ucenicilor Săi despre urâta lor
trădare, despre lașitate și frică. Ci
i-a salutat cu “Pace vouă!”. Nici pe Petru nu l-a trecut pe bară, devansându-l
din poziția de lider al grupului, ci, fără să-i reproșeze nimic, l-a investit
cu toată autoritatea de a-I conduce Biserica. Ei nu au uitat niciodată acest
gest al tăcerii.
Taci
când ura vrea să iasă și pe nări, uneori nu-i mai mare gest al dragoste decât
tăcerea!
Cu
prețuire,
Toni
Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.