Și
când este luat de om stă o vreme în gât și apoi coboară la plămâni unde face
ravagii.
Hotărârea
mea este aceea de a nu deveni gazdă pentru virușii pe care îi pot combate.
Ajunge
zilei necazul ei.
Nu
voi lăsa virusul amărciunii să îmi
infecteze sufletul și mintea. Afară este un soare de primăvară blând, iarba din
curte este verde, biblia mă așteaptă să îmi spună cât de frumos e cerul,
telefonul zbârnie cu mesaje de la frații și surorile mele prin care sunt
binecuvântat cu sau fără floricele.
Nu
voi lăsa virusul zadarnicilor ciocniri de vorbe să aprindă un foc al limbii, ci
o să iau o binemeritată vreme de tăcere sfântă ca să moară virusul certurilor
de orice fel.
Nu
voi lăsa virusul îngrijorării să îmi chircească inima, ci voi râde de el prin
post și rugăciune. Ba încă, o să cânt și vreo două trei cântări ca să fugă
departe de mine.
Dar,
mai ales, mă voi păzi de virusul mândriei care nu mai e sezonier, ci circulă în
permanență și nu îi pasă dacă gazda este bogată sau săracă, tănără sau în
vârstă, în biserică sau pe stadion, penticostal, ortodox sau ateu.
Schema
medicamentoasă pentru acest virus e complexă și trebie luată pe viață: coborâre
în sine însuși, cercetare prin Duhul Sfânt, radiografie prin Cuvântul lui
Dumnezeu, cântărirea fiecărei motivații, supunerea gândurilor în ascultarea lui
Dumnezeu.
Este
clar că e pandemie de coronavirus, dar la fel de clar este că virusul acesta a
adus cu el și alți viruși: ai discordei, ai mândriei, ai zadarnicilor ciocniri
de vorbe, ai disprețului, ai amărăciunii de tot felul, ai îngrijorării.
Farmacia
cerului este plină de medicamente sfinte: dulceața părtășiei, tăcerea sfântă,
închinarea plină de recunoștință. bucuria mântuirii, smerenia, ascultarea de
Dumnezeu.
Ferește-ne
Doamne de coronavirus că de ceilalți viruși ne păzim noi.
Nu?
Faceți
loc primăverii.
Înfloriți.
Fiți
verzi și plini de suc.
Răspăndiți
miresmele sfinte.
Sănătate
să ne dea Dumnezeu.
Florin Ianovici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.