Uneori
lucrurile se termină abrupt și simplu! Enervant de simplu!
2 Împăraţi 13:14 “Elisei
s-a îmbolnăvit de o boală, de care a murit.”
Corona virus este o epidemie! Epidemiile lovesc sezonier
(gripa), unic sau ciclic. Probabilitatea de a fi infectat este destul de
ridicată. Trăim încă în natura umană, vulnerabilă și muritoare.
Și pentru că murim, toți!, trebuie să ne
îmbolnăvim de ceva!
Sunt mângâiat de faptul că ne putem ruga Domnului pentru
protecție și vindecare! Sincer, mă rog în fiecare zi și tot timpul pentru
sănătatea familiei, cea de aproape și cea extinsă! Și pentru mulți, mulți alții!
Îndemn credincioșii să se bazeze pe făgăduințele Domnului!
Am o singură problemă, ce facem cu frații și surorile noastre
care se îmbolnăvesc? De Corona virus!
Oh, deja avem morți și răniți, de-ai noștri, frați și surori în
Domnul, oameni cu o reputație ireproșabilă! Da, cu diagnostic Coronavirus!
Când e vorba de bolile consacrate teologic suntem obișnuiți cu
ele și le acceptăm. Sunt boli… sfinte.
Cancer, infarct, diabet, ciroză etc.
Dar o epidemie ca cea de acum
pare extrem de suspectă! Să mori deodată cu nelegiuiții? De o epidemie apocaliptică?
Uităm că mulți dintre ai noștri sunt zilnic internați în
spitale, pat lângă pat cu oamenii lumii, tratați ca și ei și, când nu se mai
poate face nimic, înmormântați printre ei!
Bolnavi sau sănătoși, cât suntem în viață, toți suntem chemați
la pocăință! Toți avem nevoie de pocăință!
Voi înflăcăra încrederea poporului în făgăduințele Domnului! Îi
voi îndemna pe toți să se roage fierbinte pentru protecție și vindecare!
Însă nu voi stigmatiza credincioșii afectați de acest
diagnostic! Mai ales dacă Domnul îi cheamă acasă!
Diferența dintre noi și oamenii lumii nu este că noi avem belșug
iar ei mor de foame, noi trăim în lux iar ei în sărăcie, noi suntem sănătoși
tun iar ei sunt bolnavi și mor pe capete!
Dimpotrivă, uneori lucrurile stau și invers!
Psalmul 73:2-24 “Totuși
era să mi se îndoaie piciorul și erau să-mi alunece pașii!
Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi când vedeam fericirea celor răi.
Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte și trupul le este încărcat de
grăsime.
N-au parte de suferinţele omenești și nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
De aceea mândria le slujește ca salbă și asuprirea este haina care-i învelește.
Li se bulbucă ochii de grăsime și au mai
mult decât le-ar dori inima.
Râd și vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus, își înalţă gura până la
ceruri și limba le cutreieră pământul.
De aceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin și zice: „Ce ar putea să
știe Dumnezeu și ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
Așa sunt cei răi: totdeauna fericiţi și își măresc bogăţiile.
Degeaba dar mi-am curăţit eu inima și mi-am spălat mâinile în nevinovăţie, căci
în fiecare zi sunt lovit și în toate dimineţile sunt pedepsit.
Dacă aș zice: „Vreau să vorbesc ca ei”, iată că n-aș fi credincios neamului
copiilor Tăi.
M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zadarnică mi-a fost truda,
până ce am intrat în Sfântul Locaș al lui Dumnezeu și am luat seama la soarta
de la urmă a celor răi.
Da,
Tu-i pui în locuri alunecoase și-i arunci în prăpăd.
Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârșit
năprasnic.
Ca un vis la deșteptare, așa le lepezi chipul, Doamne, la deșteptarea Ta!
Când mi se amăra inima și mă simţeam străpuns în măruntaie, eram prost și fără
judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.
Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă; mă vei călăuzi
cu sfatul Tău, apoi
mă vei primi în slavă."
Ați sesizat cuvântul cheie? “…apoi mă vei primi în slavă?” ACEASTA ESTE DIFERENȚA!
Nu mi-e frică de boală! Dacă mă voi
îmbolnăvi cred că mă voi vindeca! Dacă nu mă voi vindeca, cred că voi învia!
Unii îl vor proslăvi pe Domnul prin viața
lor, unii prin vindecarea lor și alții prin moartea lor!
Iar la înviere vom fi una! Aceasta
este adevărata nădejde!
Cristian Ionescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.