Am primit câteva telefoane de dimineaţă şi oameni de bine mi-au urat „La
mulţi ani!”. Mi-am adus aminte că Biserica Creştină sărbătoreşte azi amintirea
Sfântului Ioan Botezătorul. Întotdeauna când vorbesc despre el sau scriu despre
el o fac cu lacrimi în ochi.
A trăit o viaţă scurtă, dar plină. Născut din părinţi bătrâni ca semn că
Dumnezeu nu uită rugăciunile noastre, nici la bătrâneţe. Îngerul a adus părinţilor un mesaj cutremurător, va fi
heraldul lui Mesia. Cel mai mare născut din femeie, cel mai mic însă în
Împărăţia Cerurilor, aşezat inconfortabil între două testamente, mărturisind că
nu el e lumina, pe când nouă ne-a spus Hristos că suntem lumina lumii, dar cum
oare ar trebui să trăim noi ca să fim mai vrednici de cer decât Ioan
Botezătorul?
A
avut la dispoziţie 6 luni şi a condus sute de oameni la Hristos. Noi trăim o
viaţă de 80 de ani şi vecinul de la bloc nu ştie că suntem creştini.
A
trăit o viaţă de renunţare, postind, mâncând la regim, haine a avut de la
second hand. A trăit o viaţă curajoasă începându-şi predicile cu „pui de
năpârci”, iar pe Irod l-a făcut pacatos pe baza principiului că mai bine să
suferi tu din cauza adevărului, decât să sufere el din cauza ta. A murit pentru
a putea trăi pentru adevăr.
L-a
durut în cot de politică, fie ea şi bisericească. Un lup singuratic, dar
ascultător. Când L-a văzut pe Hristos, L-a recunoscut ca Mesia şi L-a botezat
deşi nu prea a avut chef. Era în momentul acela cel mai sfânt om de pe planetă,
dar în comparaţie cu Hristos era un zero. Un om umil („nu-s vrednic”) şi de
aceea s-a legat cu brâul să nu i se bombeze pieptul. A spus că-i doar o voce
pentru că la voci nu se fac statui.
A
spus că nu e el Hristosul, iar când a auzit că morţii înviaza,surzii aud, orbii
văd, a zâmbit. Ştia că Dumnezeu avea controlul pe tabla de şah.
I
s-a tăiat gâtul pentru că n-a suportat niciodată ideea tipic românească „capul
plecat sabia nu-l taie” ştiind că având capul plecat nu vezi cerul.
România
are nevoie de un Ioan Botezătorul. Să aibă grijă învăţătorii de la şcoala
duminicală de copiii de la grupele lor ştiind că pe acolo se ascunde omul
trezirii…
Vladimir Pustan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.