După 7 ani de existenţă, cu peste 31 000 de postări, cu peste 50 de milioane de vizualizări (50 025 543 la 29.09.2020), cu peste 55 000 de abonaţi la newsletter-ul zilnic, cu un record de 197.071 accesări într-o singură zi, devenind astfel portalul de ştiri creştine din România cu cea mai rapidă creştere şi cu cele mai multe vizualizări, părăsim platforma Blogger şi:

◉ ̶S̶u̶n̶t̶e̶m̶ ̶î̶n̶ ̶c̶o̶n̶s̶t̶r̶u̶c̶ţ̶i̶a̶ ̶u̶n̶u̶i̶ ̶s̶i̶t̶e̶ ̶p̶r̶o̶f̶e̶s̶i̶o̶n̶a̶l̶,̶ ̶a̶d̶a̶p̶t̶a̶t̶ ̶c̶e̶r̶i̶n̶ţ̶e̶l̶o̶r̶ ̶t̶e̶h̶n̶o̶l̶o̶g̶i̶e̶i̶ ̶m̶o̶d̶e̶r̶n̶e̶

◉ ̶A̶n̶g̶a̶j̶ă̶m̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶d̶̶̶a̶̶̶c̶̶̶t̶̶̶o̶̶̶r̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶c̶o̶r̶e̶s̶p̶o̶n̶d̶e̶n̶ţ̶i̶ ̶̶̶r̶̶̶e̶̶̶g̶̶̶i̶̶̶o̶̶̶n̶̶̶a̶̶̶l̶̶̶i̶̶̶ ̶̶̶ ̶ş̶i̶ ̶d̶i̶n̶ ̶d̶i̶a̶s̶p̶o̶r̶a̶ ̶r̶o̶m̶â̶n̶ă̶

◉ Încheiem parteneriate cu noi publicaţii şi site-uri de media

miercuri, 1 ianuarie 2020

Tony Berbece 🔴 Ferice de copiii aduși la Biserică...


Sunt unul dintre copiii crescuți în Biserică. Ne lua mama pe toți șase la Biserică, mergeam uneori în șir indian ca rățuștele dupa mămica lor. Nu conta că afară sunt plus 40 de grade sau -10, când era slujbă noi eram acolo. Nu am cunoscut ce înseamnă să te duci la Biserică cu mașina, aveam de mers pe jos 15 minute până la trolebuz și alte 10 după câteva stații, iar dacă nu avea mama bani de bilete o luam tot drumul pe jos ceea ce s-a întâmplat foarte des. Nu făceam nazuri, știam când mama nu avea bani nici de bilete când o lua pe “scurtătură”.

Dar când ajungeam la Biserică era ca și cum am fi ajuns în rai. Ne plăceau atât de mult cântările, harfele cu imnuri care nu se învechesc niciodată, bucuria oamenilor de acolo, fețele lor pline de lumină, cuvintele pline de farmec ale predicatorului, toate erau pentru noi semne că acolo nu e orice loc, ci Casa lui Dumnezeu. Am înțeles acest lucru de mic. Am iubit de mic Biserica, am iubit de mic sfinții lui Dumnezeu, m-am înconjurat de atunci cu ei și ard de nerăbdare să fiu la orice spujbă. Mama nu trebuia să ne dea tablete și telefoane ca să stăm cuminți, nu ne promitea că ne cumpără jucării și dulciuri, nu mergeam la Biserică din interes sau ca să stăm pe telefoane, ci am știut de mici că acolo e ceva mai mare și mai important decât toată lumea noastră, este Dumnezeu.

În Biserică am învățat respectul și curăția inimii, când la Școala Duminicală doamna învățătoare ne punea să învățăm cele zece porunci, versete care ne chemau la iubirea părinților, semenilor, a lui Dumnezeu și chiar a dușmanilor. Am învățat ceea ce nicăieri nu se învață ca la Biserică, să stai în tăcere uneori chiar o oră și să asculți o predică, care nu este o formă de tortură cum o vede lumea, ci cea mai gustoasă hrană din câte există pe pământ, hrana pentru suflet, care nu se găsește nicăieri altundeva decât la Dumnezeu.

Dragi părinți, duceti-vă copiii la Biserică, vor pricepe mai mult decât credeți voi și în ei va intra mai multă lumină de sus decât vă imaginați voi. Copiii neduși la Biserică sunt ca un câmp necultivat, cresc pe el numai spini, ciulini și boscheți nefolositori.

Cu prețuire,
Toni Berbece
Publicat de la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)