Ar trebui să fim oameni
care tot ceea ce facem să facem cu pasiune. Lipseşte focul din trăirea creştină
şi e vizibilă lipsa în slujire. Cântăm fără foc, predicăm fără el, văd asta
copiii de la Şcoala Duminicală. Se vede lipsa evanghelizării, se vede în felul
nostru plictisit de a veni la biserică, iar lipsa pasiunii, bucuriei ne-a făcut
să fim nişte murături spirituale, botezate în oţet.
În anul 2020 ar trebui să fim oameni practici în
credinţă. Când Neemia a reclădit zidurile Ierusalimului, Ezra a ţinut o predică
scrută, cu puncte clare pentru noul an. Ne luăm doar după Cuvântul Domnului, nu
ne căsătorim fetele cu şmecherii din lume, nu ne dăm banii cu dobândă, nu
treierăm totul, ci lăsăm şi la săraci, dăm zeciuială să aibă preoţii şi leviţii
ce mânca ca să poată sluji şi nu lipsim de la închinare. Restul e bla-bla.
În anul 2020 ar trebui să fim oameni dependenţi de
Dumnezeu. Avem nevoie să înţelegem că cerul nu suportă ideea slalomului printre
jaloanele revoluţiei franceze. Frumuseţea, banii, diplomele, vilele, conturile sunt
valori trecătoare pe care nu te poţi baza. Toate vin de la Dumnezeu zice Iov şi
când pleacă tot Dumnezeu trebuie binecuvântat. Recunoaşte-L în 2020 în toate
căile tale şi abia atunci îţi va netezi cărările.
În 2020 ar trebui să fim nişte oameni
mulţumitori. Mulţumiţi suntem, mai trebuie să devenim mulţumitori, adică
recunoscători pentru ceea ce-a făcut Dumnezeu cu noi în 2019 şi pentru grija pe
care ne-o va purta în 2020. Pe Dumnezeu nu-L interesează integrarea noastră,
nici preţul pe care trebuie să-l plătim pentru asta. Noi trebuie să plătim
preţul crucii, iar pâinea chiar va fi 100 euro felia, tot o să o avem pe masă.
În 2020 de fapt ar trebui să fim pocăiţi. Ce-am
trăit în 2019 pentru mulţi a fost un infantilism spiritual. Este vremea să
ieşim din depechemode-ul credinţei şi să devenim serioşi.
Vă doresc pocăinţa uşoară, nu uşuratică.
La mulţi ani!
Vladimir Pustan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.