Am auzit la radio că tipul cu o mașină mai mare,
care acum ceva vreme a împins un Logan de pe carosabil, așa că era nervos, a
primit cinci ani de închisoare cu executare pentru tentativă de ucidere. Cinci
ani privat de libertate pentru un gest absurd de mânie. Închisorile sunt pline
de oameni care au dat un pumn, un par, o palmă, o sticlă în capul cuiva și uite
așa au ajuns acolo fără să își planifice asta, doar pentru că au reacționat
nebunește, iar azi își regretă fapta.
Oare merită să te mânii? Biblia zice că mânia stă
în sânul nebunului, iar neurochirurgii au descoperit că de fapt prin mânie omul
deconectează lobul frontal (cel responsabil cu logica) de hipotalamus și de
amigdala cerebrala, părțile care acționează emoționalo-instinctiv. Când te mânii e ca și cum
ai scoate logica, rațiunea, gândirea analitică din priză. De aceea omul trebuie
să ia mâna de pe ștecherul numit gândire și să-l lase acolo. Rugăciunea,
calmul, pacea interioară, liniștea din Cristos te ajută să faci lucrul acesta.
Și eu am fost un om foarte mânios. Încă din
adolescență m-am luptat cu o mânie care-mi aprindea pieptul și-mi deconecta
mintea. Îmi aduc aminte că odată am dat cu pumnul în perete atât de tare încât
osul degetului mic mi-a sărit de pe poziție, asta doar pentru că mama și cu
tata nu m-au lăsat afără cu prietenii. Mi-a dat seama că nu pot continua cu o astfel de
mânie, așa că am început să mă rog pentru a scăpa de ea. Treptat Dumnezeu m-a
făcut un om blând. E meritul Duhului Sfânt care m-a modelat. Dar nu mi-am mai permis niciun act de nebunie din
cauza mâniei.
Ai probleme cu mânia? Adu-o la Cristos. El o va
casa și-n schimb îți va da pace și blândețe!
Cu prețuire,
Toni Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.