Cea mai mare risipă este risipa de
iubire. Cum să nu te bucuri la maxim de drăgălășiile ei/lui? Cum să nu
exploatezi la maxim puterea iubirii în tinerețe când ea trece ca floarea? Multe
familii tinere și nu numai își refuză iubirea, pierd clipe prețioase de
apropiere, comunicare și de dezmierdare crezând că relația lor de cuplu aici pe
pământ este veșnică, dar nu este așa. Timpul trece foarte repede.
Nu ai vrea ca regretul de la finele
acestei vieți să fie că nu ai iubit-o mai mult, că nu l-ai iubit mai mult. Că
ai lăsat să trecă pe lângă tine clipe de iubire, că ai trăit cu pasivitate când
ai avut o comoară a binecuvântării din plin la dispoziția ta. Să ți se deschidă
ochii în direcția asta abia la bătrânețe e păcat.
Să spui la bătrânețe când picioarele
nu-ți mai pot face plimbări lungi, când carnea ta nu mai are aceeași vlagă,
când îți dorești mai mult să stai în pat decât să te dai jos din el, când inima
nu mai poate pofti, că ai fi putut să profiți mai mult de dragostea pusă la
dispoziție e chiar trist.
Și mai trist este când ai acasă izvorul
acesta al iubirii, dar îl tulburi, îl strici, te porți mizerabil, iar apoi
cauți apele dulci ale iubirii în altă parte pretinzând că ești vrednic de
iubirea altora, când de fapt ești un distrugător de relații. De aceea ține-ți
curat izvorul iubirii din casa ta, iubirea e aceeași peste tot, învață s-o dai
și s-o primești.
Așadar, iubește-o/iubește-l mult și nu
vei regreta nimic!
Cu prețuire,
Toni Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.