Acestea sunt de natură să contrazică versiunea invocată de autoritățile române pentru a-și justifica inacțiunea: pretenția că Justiția Finlandeză s-ar fi pronunțat deja asupra dramei copiilor separați de mamă în Tampere, dând câștig de cauză serviciului social din cadrul Primăriei orașului.
Potrivit Anei Săcrieru, acest lucru este o dezinformare. În realitate, instanțele finlandeze nu s-au pronunțat asupra cererilor mamei de a obține custodia copiilor, din cauză că instituția cu drept de decizie în acest caz este autoritatea locală autonomă - serviciul social al Primăriei Tampere, cel care i-a luat copiii Cameliei Smicală, internându-i în centre de plasament.
Singura hotărâre judecătorească pe fond este cea din 4 ianuarie 2013, când instanța finlandeză a stabilit domiciliul copiilor la casa mamei lor. De unde aceștia au fost luați cu forța de lucrătorii Serviciului Social al Primăriei din Tampere, peste autoritatea căruia Justiția Finlandeză pare a nu avea drept de intervenție.
De atunci, orice demers juridic prin care Camelia Smicală a încercat să își recupereze copiii pare a fi refuzat aprioric. Justiția europeană își declină competența în favoarea justiției finlandeze, care nu poate sau nu vrea să intervină, iar autoritățile române cred orbește în această justiție străină care nu face nimic, abandonându-i pe copiii români la bunul plac al unei primării de oraș finlandez.
„Referitor la dezinformările juridice propagate de autorități în ceea ce privește așa-zisele hotărâri judecăroresti pronunțate de instanțele finlandeze în cazul Cameliei Smicală, instanțe care nu i-ar fi dat dreptate.
Am ascultat uimită aceste dezinformări și mă întreb ce pot avea ele la bază. Părerea MAE că noi nu cunoaștem bine cazul? Speranța că nu am dat o groază de bani să traducem în română acele hotărâri, în condițiile în care, ca cetățean român ce este, măcar atât merita de la MAE Camelia Smicală, traducerea tuturor actelor finlandeze?
În fine, nu mai contează ce au crezut când au emis acele informații eronate. Să fie foarte clar: potrivit Hotărârii din 2017 a Tribunalului P., cererea Cameliei este respinsă ca PREMATURĂ pentru că "instanta a solicitat serviciilor sociale un aviz cu privire la durata probabilă de plasament. Conform avizului, nu există condiții pentru încetarea plasamentului sau schimbarea unității de plasament cu niciunul dintre părinți. Prin urmare, instanța consideră că în acest stadiu nu există un motiv valabil pentru o nouă soluționare a relației de custodie".
Prin urmare, instanțele finlandeze NU s-au pronuntat. Nu au analizat deloc cererea. Au respins-o ca "prematură" pentru că - cităm iar din hotărâre - "problema este dacă instanța are capacitatea de a soluționa cererile părților cu privire la custodia, locuința, drepturile de vizitare și întreținere pentru Maria și Mikhail Jalskoski în timp ce copiii sunt în plasament. În conformitate cu art. 45 alin. 1 din Legea privind protecția copilului, atunci când un copil este în plasament, instituția responsabilă pentru protectia copilului are dreptul de a decide cu privire la locul unde se află și este îngrijit copilul". Serviciul Social, nu instanța.
Iar Serviciul Social nu a dat un aviz instanței, care să îi permită să analizeze cererea pe fondul ei.
Așa a "pierdut" Camelia Jalskoski în instanță. PRIN NESOLUȚIONAREA cererii ei. Practic, din 4 ianuarie 2013, de când instanța a hotărât domiciliul copiilor la mamă, nu mai există nicio hotărâre judecătorească pe fondul stabilirii domiciliului minorilor. În mod absurd însă, se recunoaște atributul de viață și de moarte al autorității Serviciului Social asupra copiilor. Tot la fel le este refuzat și copiilor dreptul de a fi audiați. Cu încălcarea de către Finlanda a tuturor drepturilor din Convenția privind drepturile copiilor!
Ce face M.A.E.? În loc să recurgă la mecanismele internaționale de denunțare a abuzurilor statului finlandez împotriva acestor copii, cetățeni români cu domiciliul legal în Piatra Neamț, preia integral, literal, punctul de vedere al autorității sociale finlandeze. Cu niste cetățeni români ținuți forțat, iar, în prezent, dispăruți.
Dispăruți ca zecile de mii de copii români răpiți, traficați, batjocoriți. Copii al căror stat de cetățenie, prin reprezentanții lui, își urăște poporul”, a scris avocata Ana Corina Săcrieru, sâmbătă, pe pagina ei de Facebook.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.