Mi-a spus cineva: “Mă Toni, dar chiar pentru cei mai
răi oameni te-ai dus să te rogi!” Atunci mi-am dat seama că nu are dreptate.
Cei mai răi oameni nu sunt cei care nu au discernământ spiritual, care nu sunt
în ograda Tatălui Ceresc și fac răul fără mustrări de conștiniiță, ci cei mai
răi oameni sunt cei care sunt acasă la Tata și nu mai au loc de ei și fiii
risipitori. Cei mai răi oameni sunt cei care predică duminica dragostea,
bunătatea, blândețea aceea cunoscută de toți oameni, dar care de luni până
sâmbăta atacă ca și câinii în haită.
Sigmund Freud, un evreu, părintele psihanalizei, a
fost chemat să îl consilieze pe Adolf Hitler în ultimii săi ani de viață, acest
dictator care omorâse milioane de evrei avea nevoie de Freud. Dar Freud nici nu a vrut să
audă. I-a fost scârbă de această cerere, dar și teama de a nu fi asociat cu
crimele lui Hitler. Însă acest refuz a fost regretul vieții lui Freud, pentru
că și-a zis mai apoi că un doctor mare are cele mai grele cazuri de rezolvat,
iar un doctor care refuză cazurile grele a pierdut șansa dezvoltării și șansa
de a-și demonstra abilitățile.
Isus Cristos care este cel mai mare medic nu a refuzat
niciun caz de salvare sau vindecare, le-a acceptat pe toate și le-a rezolvat pe
toate, El a stat la masă cu un fel de Dragnea al nostru și cu un fel de Bianca
Drăgușanu a noastră. El i-a iubit și salvat pe cei mai mulți dintre ei. Nu a
ținut cont că sunt alegeri, că urmeaza jocuri omenești în care Împărăția
Cerurilor nu este implicată. Spre deosebire de Freud, Isus nu l-ar fi refuzat
nici pe Hitler, dacă acesta ar fi alergat la El și nu la oameni în ultimii săi
ani de disperare, depresie și boală.
Un om al Împărăției va ști să prețuiască mai mult
greutatea unui suflet decât aplauzele lumii sau aprecierile ei, va ști să
iubească chiar de-și atrage hulă și dispreț. Duminică seara când am ieșit din
Biserică o doamnă s-a uitat la mine și mi-a spus: “Toni, să știi că aplauzele
lumii sunt gunoi, fă lucrul Domnului chiar dacă vei pierde mulți aplaudaci!” Am
simțit că-mi vorbește Domnul, El nu a dat doi bani pe vorbele fariseilor
îndrăgostiți de scaune și de faimă. Deși n-am ajuns să votez pentru că am
alergat între două Biserici, aflate la 400 km una de alta, vă spun că rămân un
mijlocitor, fie pentru domnul Iohannis fie pentru doamna Dăncilă. Nu a fost
săptămână să nu mă rog atât pentru Președinte cât și pentru Guvern, indiferent
de culoare.
Doamne ajută!
Cu prețuire,
Toni Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.