Un război cu mamele creștine

Politica neomarxistă este focalizată pe educație.
Propaganda, discursul e arma lor vizibilă, dar au și arme invizibile.
Discursul negativ, (vorba rea) este îndreptat înspre subminarea argumentelor învățăturii biblice, divine și spre promovarea agendei diavolului, aceasta este arma fățișă.
Dar există și o conspirație (profețită) împotriva Unsului Domnului și a robilor Lui, un război ascuns.

Agenda diavolului vine sub titluri pompoase, sub filozofii luminoase, sub perspective și planuri pline de argumente.
     (Aceste filozofii sunt prezentate în Scriptură sub imaginea femeii care călărea o fiară.
Fiara este imperiul mondial, în cazul nostru, cel de-al patrulea, imperiul roman, sub diferitele forme și diviziuni (sau picioarele de fier și de lut ale chipului văzut de Daniel).
Atât femeia, cât și fiara sunt active astăzi.
Fiara are dinți de fier (urmează să scriu despre ei) și gheare de aramă, (am scris).)

Urmăresc caracteristicile persecuțiilor nevăzute din țările „civilizate”, cum sunt duse în numele „protecției copilului”. Caz particular, dar foarte clar e Barnevernetul din Norvegia.
 În spatele organizației Barnevernetului este o întreagă filozofie planificată de stat.
Scopul filozofiei este schimbarea treptată a caracterului societății prin educarea „tinerei generații” într-un alt spirit.
Alianța conspirativă are ca obiectiv familia creștină, mama (și bunica) creștină care (încă) își mai țin copilul pe genunchi și-l învață, îl cresc în frică de Dumnezeu.

Pentru a răpi copilul din acest mediu și a fi mai târziu o victimă sigură, educatorii neomarxiști știu că trebuie să distrugă procesul de educare. În vederea acestui scop ei atacă pe mai multe fronturi.

1. Țin mama ocupată. Cât mai repede copilul să ajungă în grija statului. Iar statul numai să-i dea copilului frică și învățătură a Domnului nu va căuta.

2. Controlează bisericile.  Marea majoritate a creștinilor sunt incluși în structuri: biserici, uniuni, culte, asociații. Marea majoritate a acestor structuri sunt controlate din exterior prin măsuri administrative atent aplicate, scopul fiind asigurarea că în poziții cheie să fie permanent oameni obedienți. Direcția pe care acești oameni obedienți (față de dușmanul Stăpânului nostru) o dau oamenilor din structuri este contrară celei dorite de Stăpânul nostru. De obicei bisericile organizează dezastroasele școli duminicale, invenții nenorocite, prin care copilul este dat să-l educe alți copii, dar răul cel mare vine din pasarea responsabilității și angajamentului părinților, de a se ocupa ei de educație. Părintele nătâng, care-și duce odrasla la biserică să fie la școala duminicală, se spală pe cuget cu amăgirea că face bine și că treaba cu educația e rezolvată.

3. Controlează școlile creștine și educația creștină. Am fost o scurtă vreme profesor în școală creștină, am avut copii elevi la școală creștină, așa că vorbesc și din experiență, dar nu numai, am săpat pe temă. Școlile creștine nu contribuie decât în mică măsură la „învățătura care duce la evlavie”. Profesorii de biologie, geografie și istorie din aceste școli cred în evoluție, epoci geologice și omul preistoric. Cât privește creația acum 6000 de ani, Adam, potopul și istoria antică biblică, sunt voit confuzi sau ignoranți. Nu e de mirare că din astfel de școli „creștine” copiii ies la fel de confuzi cum au intrat, în subiecte cruciale, gen creaționism, angajament creștin, implicare creștină. Orbii nu aleargă.

4. Controlează radiourile și massmedia (cât pot).

5. Atacă blogherii și formatorii de opinie necontrolați de ei. Adesea, acest atac are loc din partea celor controlați, din „interior” cum s-ar zice.

De ce am scris că este un război cu mamele creștine, de fapt cu părinții creștini?
Scopul nedeclarat al editorilor de manuale și al formatorilor de educație, (aproape toți atei și așa-ziși progresiști) este „dezrădăcinarea” concepțiilor retrograde din mintea copiilor de creștini (limbaj marxist), a se citi: distrugerea a ceea ce mamele au zidit în cei 7 ani de-acasă.
Ca anii din pildă: după 7 ani de belșug, 7 ani de foamete.
Sau cum zicea Tatiana:
„Se risipesc bogate boabe,
tresare Duhul Sfant mâhnit,
văzând cum niște spice slabe
pe cele grase le înghit….”

O mică completare: de peste 20 de ani de când ne-am mutat la casă, aici în Cluj, observ an de an ceva ce se repetă. E octombrie, au început facultățile. În fiecare octombrie văd studente crescute în familii modeste, venite cu siguranță de undeva de departe, din afara Clujului, cum umblă pe stradă îmbrăcate modest și cuviincios, unele din ele chiar cu batic, chiar când merg la școală. În noiembrie se mai văd câteva, primăvara nu mai este niciuna.
An după an.
Nu că ar sta evlavia în batic, dar în modestie și bună cuviință, stă.
Mall-ul e aproape, moda își are parada chiar în biserică, cele 7 vaci slabe ale „re-educației” spre lume, le mănâncă repede pe cele grase ale anilor de pe genunchii mamei. (trebuie să termin de scanat cartea, știu).
Parcă le aud explicațiile date părinților după: „toate fetele de la biserică sunt „așa”…”, „dar nimeni nu mai e „așa”…”.
An după an e la fel, acum e început de octombrie, locuim într-un cartier plin de studenți, văd des imaginea.
Realitatea tristă este că tonul în standardul educației creștine îl dau (tot mai anemic) în continuare mamele și părinții creștini și aproape deloc conducătorii de biserici, puși acolo de securitate și lăsându-și bisericile fiilor lor, spre folos.
Iar cu aceste mame, cu acești părinți luptă o lume întreagă.
E război.

www.vesteabuna.wordpress.com