Ai
uitat când ai văzut-o cu prietenele ei și ți s-a părut că vezi un înger nu o
femeie, ai uitat când ai văzut-o fericită și plină de zâmbet, crescută bine de
ai ei, ai uitat când te-a făcut să simți fluturi în stomac, ai uitat când ai
pierdut nopți gândindu-te la ea? Ai uitat când te-ai luptat cu alții pentru ea,
alți pețitori care ar fi iubit-o mai mult decât tine?
Ai
uitat ce ai simțit când ți-a zis “da” la cererea ta de a o lua de nevastă? Ai
uitat că ai simțit că L-ai prins pe Dumnezeu de picioare? Ai uitat ziua nunții
în care i-ai jurat iubire chiar până la moarte, că la bine și la greu vei fi
alături de ea? Ai uitat că i-ai dăruit flori și ciocolată și că ai fi dat
ultimii tăi bani sa o vezi fericită?
Da,
ai uitat și dintr-o dată ai devenit din Făt Frumos un monstru care-i cară palme
și pumni, te crezi tare, te vezi stăpân, nu te mai oprești când o cerți și nu
te mai saturi când o plesnești. Cât de ticălos să fii să bați pe cineva mai
slab ca tine care nu se poate apăra? Te înșeli amarnic crezând că ea nu are
apărător. O bați deși știi că pumnii tăi lovesc nu doar în chipul ei, ci și în
inimile părinților care o iubesc ca pe ochii din cap. Ai grijă că rugăciunile
lor te vor ajunge. Ai grijă că toți pumnii tăi vor cântări greu de tot în ziua
judecății.
Nu
o mai bate, om cu chip drăcesc! Nu te obligă nimeni să o ții ca pe o roabă,
elibereaz-o dacă nu știi să o iubești. Nu-i mai fă viața un calvar, nu o
meriți, de aceea ar fi mai bine să te scutești pe tine de o judecată aspră aici
și dincolo, iar pe ea scutește-o de ura ta demonică. Asta
dacă mai ai un dram de umanitate în tine!
Cu
deosebit respect
pentru
cei care vor distribui,
Toni
Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.