S-a dat dezlegare la batjocorirea publică a
creștinilor, dar nu și a islamiștilor radicali (Allahu ferește)! Andrei
Caramitru Jr îl compară pe Adrian Papahagi — un veritabil savant — cu
„materiile fecale.” Discursul urii atinge și credința oamenilor simpli care
citesc Biblia sau participă la pelerinaje, dar menajează grijuliu atât
sexualizarea perversă a copiilor, cât și exhibiționismul cocotelor masculine
coborâte-n stradă..
Când
am vizitat Sicilia în perioada studenției, am remarcat existența unui
formidabil cult în jurul Sfintei Lucia (femeie martirizată sub persecuțiile
împăratului Dioclețian). Când îmi făceam studiile la München, am văzut bancheri
îmbrăcați la patru ace care intrau într-o veche biserică romană, se rugau în
liniște și îngenuncheau, plecând apoi la următoarea întâlnire de business... La
Londra, am văzut mii de oameni cântând imnele lui John Wesley în Catedrala St
Paul. Nu sunt oare toți acești italieni, germani sau britanici confrații noștri
europeni? De ce ar fi un scandal studiul parabolelor lui Iisus ori reculegerea
la mormântul unui sfânt (precum Beda Venerabilul, răposat în 735 la Durham)?
A
fi religios nu înseamnă să refuzi progresul tehnologic. A fi occidental nu
înseamnă să renunți la nostalgia paradisului. O știm de la Eliade: oamenii
caută dintotdeauna orizontul sacru al existenței, așa cum marinarii explorează
oceanele iar tinerii aprind degrabă flacăra iubirii. Un suflet viu e gata să admire,
să laude, să cinstească. O minte întunecată spurcă tot ce-i curat și sfânt.
Odinioară,
milioane de creștini ai Europei cinsteau atleții credinței și studiau prin
Sinaxare viețile celor mai virtuoși dintre ei. Astăzi, nu mai citim nimic, dar
aplaudăm (ori pipăim) vedetele în patru labe...
Mihai Neamțu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.