Secolul XX rămâne ca secolul celor mai mari crime din istorie, toate făcute în numele pretinsului proiect al stângii de a aduce o viață mai bună celor mai mulți, scăpând lumea de opresori și aducând egalitatea absolută, printre altele. Uciderea la scară industrială a nevinovaților a început în URSS, țară a socialismului absolut, apoi a fost preluată de socialiștii naționali din Germania, apoi a fost continuată tot de socialiștii sovietici, de cei maoiști, de socialiștii khmeri roșii, de cei juche nord-coreeni, până la socialiștii bolivarieni din Venezuela zilelor noastre. Peste tot a fost lichidat interesul individual în locul celui al Leviathanului. Femei, copii, bătrâni, nu au contat pentru mașina roșie de ucis care nu făcea discriminare intre victime, în numele unui bine social. Un număr imens de răpiri executate de autorități, urmate de sclavie în gulag ori în lagăr, de captivitate în locuri unde e aproape imposibil de trăit, de violuri, de execuții, de ucidere prin înfometare, au făcut specificul secolului desprinderii de tradiție și de religie, dar de promovare a omului nou al socialismului. Știm mărturiile Elisabetei Rizea, cum erau torturate fetele și femeile, chiar și gravide, de comuniști. Avem mărturii despre femeile violate sistematic de brutele din Gulag, apoi ucise, dacă nu își luau singure zilele între timp. Știm cum aruncau naziștii copiii și femeile în cuptoare. Știm că un număr imens de fete au fost luate de la casele lor, la Revoluția Culturală a lui Mao, spre a fi „educate” în spirit socialist, în văgăuni pustii, unde erau sistematic violate și înfometate. Avem chipurile fetelor și ale femeilor torturate, mutilate și ucise de khmerii roșii. Câmpiile morții din Cambogia sunt pline de oasele trupurilor lor delicate. Știm că în Africa dictatorii susținuți de Moscova foloseau violurile în masă ca mod obișnuit de a teroriza populația.
Avem mărturii despre viața fantastic de grea a fetelor din Coreea de Nord, care nu au cum să respingă, să refuze activiștii de partid, când vor sa abuzeze de ele.
Toate acestea venite din partea stângii. A socialismului.
Iar acum, oameni care sunt militanți vizibili ai socialismului, cum e Mihaela Miroiu, susținătoare declarată a celor de la Demos, s-au apucat să deplângă soarta grea a femeilor din România actuală. Să nu fi știut datele istoriei și să fi fost doar naivitate, poate că aveau o scuză. Dar doamna Miroiu și ceilalți susținători ai stângii pure știu foarte bine istoria asta îngrozitoare a zecilor de milioane de fete și femei ucise de statul socialist pe care cei susținuți de ei îl doresc revenit înapoi peste noi și copiii noștri.
Să nu uităm că monumentul Holodomorului, al genocidului ucrainenilor înfometați de Stalin până au murit cu milioanele, este statuia unei fetițe. Luptând împotriva stângii luptăm împotriva celor care pot face din nou posibilă o vreme a uciderii copiilor, femeilor, a tot ce e mai pur și frumos, făcut după chipul lui Dumnezeu, în lumea asta.
ACP
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.