Într-o
zi s-a decis ca toți copiii care nu au fost primiți pe pământ de către părinți
să fie adunați și să compună împreună o scrisoare adresată părinților lor. Iată
ce au scris micuții îngerași:
“Dragi părinți, ne-am fi dorit tare mult să nu vă scriem aceste
rânduri. Nu vi le scriem ca să vă spunem că vă urâm, pentru că aici sus unde
noi suntem nimeni nu poate urî, nimeni nu poate purta pică și nici regrete nu
avem. De noi este tare bine. Deși am fi putut să vă scriem de cât de mult am fi
dorit să vă vedem chipurile, să vă auzim glasurile alintându-ne, deși am fi
vrut să vă atingem, să vă strângem tare cu mânuța de degetul întins spre noi,
deși am fi vrut chiar să plângem și să ne fie foame, să ne fie somn, să gustăm
viața cu bune și rele, cu nevoi și împliniri, totuși vrem să vă spunem că ne
gândim la voi și că vă dorim binele.
Știu că voi cei mari nu ascultați de cei mici, dar acum vă rugăm
din inimă să ne ascultați, opriți-vă din ce faceți, nu mai distrugeți trupurile
copilașilor nu mai luați viața copilașilor care vă sunt dați de sus. Înțelegeți
că o viață nu e proprietatea noastră, de aici de unde îl vedem pe Dumnezeu știm
că El ne deține pe toți. Aș vrea să vă pară rău pentru ceea ce ați făcut, să vă
cereți iertare de la Stăpân și să nu mai faceți acest lucru. De ce? Pentru că
dacă nu am putut să ne bucurăm pe pământ împreună, măcar Cerul să-l avem pentru
o veșnicie. Împăcați-vă cu Dumnezeu și veți veni unde suntem și noi. Semnat, ai
voștri copilași.”
Dacă acest mesaj, care este rodul imaginației mele, va opri pe
cineva din a face avort înseamnă că am salvat nu doar o viață ci mai multe, am
salvat viața copilului și a părinților, pentru că un astfel de păcat poate duce
la moarte veșnică dacă omul care-l face nu se căiește sau îl face cu toate că
știe că e crimă.
Cu prețuire,
Toni Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.