Haideţi să vedem ce a vrut să spună piesa aceea de la Cluj de la festivalul LGBTQI, cu actorii semiîmbrăcaţi în călugări ortodocşi, care mănâncă ceapă peste o icoană reprezentându-l pe Mântuitorul Hristos.
Ei vor să zică aşa: degeaba poartă călugării haina monahală, că ei sunt „luptaţi” de aceleaşi păcate trupeşti (din acest motiv călugării sunt doar semiîmbrăcaţi, şi goi de la brâu în jos). Şi aceasta pare a fi marea descoperire – dublată de acuzaţia de ipocrizie: pe de o parte propăvăduiesc castitatea monahală, pe de altă parte sunt „războiţi” de aceleaşi pofte carnale ca noi toţi; alegerea personajelor preponderent masculine pare o aluzie la faptul că ispita homosexualităţii şi ispita desfrânării în general nu sunt deloc străine călugărilor. Serios, aceasta este descoperirea? Păi asta e descoperirea creştinismului încă de la începuturile sale. Despre Sfânta Maria Egipteanca, o fostă prostituată convertită la Hristos, se spune că a petrecut 47 de ani în deşert în rugăciune şi pocăinţă, iar la sfârşit încă se lupta cu aceleaşi porniri şi ispite carnale. Patericul Egiptean este plin de exemple despre cum duc călugării din pustie această luptă – mai grea decât lupta cu foamea şi cu setea; aşa cum acelaşi Pateric este plin de exemple despre mari călugări cu viaţă sfinţită care se prăbuşesc de pe scara virtuţilor deoarece cad pradă aceloraşi păcate. „La sfârşitul veacului călugării vor fi ca mirenii, iar mirenii vor fi ca dracii" e o proorocire tot din Patericul Egiptean.
Citeste mai mult: adev.ro/psz7be
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.