Nimeni nu vorbește despre un fenomen care prinde amploare în
București. Problema sinuciderilor la metrou ar putea fi rezolvată cu niște panouri cu uși care să se deschidă doar când
ajunge metroul în stație (ca în țările civilizate). Însă mințile, inimile și
sufletele acestor tineri care sar în fața metroului cine le rezolvă? Este
efectiv al 3-le-a caz de sinucidere despre care aud eu de la începutul anului.
Am vorbit personal
cu mama unui tânăr care s-a aruncat în fața metroului, când am vorbit cu ea
încă avea lacrimi în ochi, de parcă s-ar fi întâmplat ieri, deși trecuse ani.
Durerea lăsată, semnele de întrebare, sunt mari și multe. Cum rezolvăm această
“epidemie”?
Eu am descoperit
forța care te scoate din gândurile morții, am descoperit forța care te smulge
din orice depresie, din gândurile negre chinuitoare de care efectiv simți că nu
poți scăpa. De vocea aceea care devine tot mai clară, vocea care te obsedează
cu ideea că doar omorârea proprie este soluția. Cum scapi de vocea aceasta
demonică?
Credința în Hristos
este soluția. Nu pot să uit când la 12 noaptea am fost chemat să mă rog pentru
o tânără care voia să-și taie venele. A fost o luptă susținută, multă
rugăciune, mută consiliere, multă dragoste arătată de prieteni acelei persoane,
iar în cele din urmă a învins definitiv (azi se face planuri de nuntă). Se
poate scăpa de gândurile de moarte, se poate alunga vocea care te îndeamnă spre
cea mai proastă decizie a vieții tale.
Roagă-te, mustră
gândurile negre, citește Scriptura, caută oameni optimiști și sinceri, nu te
izola, nu lupta singur, implica rudele, prietenii, preotul/pastorul, nu rămâne
singur cu vocile acelea, e nevoie și de alții. Fă cât de multă mișcare, ieși
din zona care-ți aduce stres. Nu lăsa mintea să meargă atât de departe încât să
aleagă variante de autodistrugere. Cât timp ai suflare ești încă stăpân pe
situație.
Cu Hristos vei
reuși!
Tony Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.