Istoricul
sarbatorii
Tu-bi-Shvat sau Anul Nou al Arborilor este
o sarbatoare minora in calendarul evreiesc. Nu este mentionata in Biblie si
referiri la aceasta sarbaroare dateaza din perioada celui de al Doilea Templu.
Aceasta sarbatoare este cunoscuta sub mai multe denumiri si anume "Ros
Hasana la Ilanot" (Anul Nou al Copacilor), "Hamisa Asar bi-Svat"
(15 Svat) - denumire care provine de la data calendaristica a acestei sarbatori
care se sarbatoreste la 15 ale lunii Svat ("Hamisusar" - in idis) si
"Tu bi-Svat" - unde cuvantul Tu este echivalentul valorii numerice a
cifrei 15.
Fixarea unei date semnificand Anul Nou al arborilor
este legata de zeciuiala asupra recoltei de fructe. Ziua de "Tu - bi -
Svat usura delimitarea recoltei vechi de cea noua, ea devenind astfel data
limita de fixare a zeciuelii: fructele coapte inainte de Anul Nou al Arborilor
erau incluse in calculul anului precedent, iar tot ceea ce se cocea dupa
aceasta data trebuia taxat in anul urmator.
Dupa
cum am aratat mai sus, "Tu -bi-Svat" nu este mentionata in Biblie.
Discutii privind aceasta sarbatoare apar in timpul perioadei Misnaice. Rabinii
din timpul Misnei sunt de acord ca Anul Nou al copacilor trebuie sa fie in luna
Svat, luna marcand sfarsitul iernii si inceputul primaverii, dar sunt
disensiuni si discutii asupra datei exate: intai ale lunii sau 15 ale lunii
Svat. Misna relateaza o discutie intre scoala lui Hilel -
care fixeaza inceputul la 15 Svat - si scoala lui Samai care fixa Anul Nou al
Arborilor la 1 Svat. Dezacordul reflecta pare-se diferenta de prosperitate
dintre cele doua scoli.
Optand in cele din urma pentru data de 15 Svat
(Tu-bi-Svat), rabinii incadreaza aceasta sarbatoare in randul celorlalte
sarbatori cu caracter agricol - Pesah si Succot - celebrate de asemenea la
mijlocul lunii. Interesant ca, odata cu distrugerea celui de al Doilea Templu,
- care face legile zeciuielii ineficiente si inaplicabile Ierusalimului si
Tarii Sfinte in general - sarbatoarea Anului Nou al Arborilor nu se pierde. Ea
se pastreaza si in exil in conditii climaterice total diferite. Ea reprezinta
totusi legatura cu Eret Israel si cu ritmurile naturale din aceasta tara.
Obiceiuri si ceremonii legate de Tu - bi – Svat
"Tu-bi-Svat" este o sarbatoare a
naturii si nu este legata de nici un serviciu religios special in sinagoga.
Calendarul o marcheaza ca o zi in care nu se posteste. Sunt insa foarte multe
obiceiuri legate de aceasta sarbatoare a naturii in general si a copacilor in
special. In Eret Israel, in timpul celui de-al Doilea Templu era obiceiul de a
planta un copac la nasterea unui copil: un cedru - copac falnic si rezistent -
daca era baiat si un chiparos - copac mai mic si fragil - daca era o fata. Din
lemnul acestui copac era cladit la nunta baldachinul - hupa. In secolul al
15-lea misticii din Safed au introdus ceremonii legate de Anul Nou al
Arborilor. Aceasta sarbatoare se celebra printr-o adunare la care se mananca
fructe anumite, specifice tarii, se canta cantece special compuse pentru aceasta
ocazie si se beau 4 pahare de vin, asemanator sederului de Pesah (masa de Paste
).
Aceasta traditie s-a
raspandit apoi in comunitatile sefarde din Europa si din tarile islamice. In
1753 a fost publicata o culegere de texte anume pentru aceasta sarbatoare, sub
denumirea de Peri et hadar "Fructul arborelui frumos". Alte
comunitati au introdus pe linga aceste cantece si obiceiul de a consuma fructe
specifice Israelului, si alte traditii. Evreii din Grecia de exemplu, din
comunitatea Saloniki obisnuiau sa se costumeze in costume simbolizand
diferitele feluri de copaci, sa cante si sa recite texte care aminteau de
importanta copacilor in viata oamenilor. Aceste
reprezentatii erau tinute in sinagogi sau in alte locuri publice. In Kurdistan evreii obisnuiau sa aseze fructe in jurul
unui copac simbolizind abundenta si fertilitatea pamintului.
Aceasta procesiune era
legata si de intonarea unor cantece si rugaciuni pentru o recolta bogata in
anul care urmeaza si pentru copii. Indiferent de felul in care evreii sarbatoreau
Anul Nou al Copacilor, de obiceiurile diferite, traditia consumarii fructelor
specifice Eretz Israel este comuna tuturor. Locul de onoare printre aceste
fructe il ocupa roscova care creste din abundenta in Israel. De asemenea
smochinele, curmalele si stafidele.
Printre copacii care au
semnificatie deosebita in Israel este migdalul - ghiocelul de pe aceste
meleaguri. El este primul copac care infloreste si anunta inceputul primaverii.
Astazi in Israel se obisnuieste - la gradinite si in scoli - ca fiecare copil
sa planteze cate un pom in aceasta zi. Pomii sunt pusi la dispozitie de catre
Keren Kayemet (Fondul funciar ) si locurile sunt stabilite in functie de
necesitatile tarii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.