Pericolul nu era în putreziciunea corupţiei din cetatea eternă.
Pericolul nu era nici în cuţitul ţinut în mâneca hainei de zeloţii bărboşi.
Pericolul pentru întreaga lume nevăzută şi neagră şi pentru lucrurile aşezate trainic pe temelia păcatului şi a întunericului era într-o iesle, într-un grajd pentru vaci dintr-un obscur oraş din Efrata. Pericolul se numea Isus…
Respins încă înainte de-a se naşte, refuzându-li-se părinţilor găzduirea, căutat de mic să fie ucis, trebuind să emigreze şi-a început lucrarea publică la treizeci de ani.
A făcut numai bine. A iertat păcate, a vindecat bolnavi, a hrănit noroade, a adus speranţă şi bucurie, a înviat morţi, a rostit cuvinte eterne.
Trădat şi părăsit S-a pus din dragoste pe cruce.
A înviat duminica şi după patruzeci de zile a plecat la cer, promiţând că se va întoarce.
Copilul a crescut. E Dumnezeu călare pe un cal alb cu haina muiată în sânge şi cu spada într-o mână.
Cu cealaltă te cheamă la mântuire. Dacă-L asculţi spada nu-i pentru tine. Dacă nu, să-ţi fie frică. Nu mai e în grajdul cu vaci, un copilaş neajutorat. A crescut mare…
V l a d i m i r_P u s t a n
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.