Cred că cea mai mare frică a unui părinte din secolul
21 este de a-și scăpa copilul în patimi distructive, dintre care poate cea mai
de temut (daca există un top al acestora) este patima drogurilor (alții zic că
jocurile de noroc ar fi în top - cert este că ambele te nenorocesc).
Drogurile clar distrug “îngerii”
nostri și-i transformă cât ai vedea cu ochii în “demoni”. De curând m-am rugat
pentru o doamnă a cărei băiat adolescent efectiv
o distrugea cât ai vedea cu ochii, m-am rugat să nu-i cedeze mintea și inima
ei.
Am
auzit o altă mărturie cutremurătoare în care o mamă, pentru a-și salva copilul
de la moarte, se ruga de poliție să-l aresteze, considerând că doar închisoarea
îl mai poate salva. Nu am crezut niciodată că închisoarea poate da speranțe
cuiva, că cineva se poate gândi la ea ca la ceva bun. Hristos este cea mai bună
închisoare pentru viciile noaste. El nu le mai scapă niciodată de acolo.
Drogurile pătrund foarte ușor și ies incredibil de greu. Cum pot
rezista copiii noștri tentației? Singurul mod de a-i ține departe nu este
neapărat printr-un control pătimaș și printr-o posesivitate dusă la extrem, ci
punând lumină în ei. Lumina este o creștere curată, iar o creștere curată
presupune trei factori: credință / model / direcție.
Dacă lipsește una dintre acestea trei e ca și o mașină cu trei
roți care mai are doar două. Undeva va atinge asfaltul și va scoate scântei.
Fără credința în Dumnezeu nu poți fii un model pentru copii tăi, vei urla la ei
cu țigara în mână să nu fumeze. Vei urla cu alcoolemia de 1% să nu bea, vei
veni din cârciumă și vei urla să nu se ducă în cluburi. Lei vei cere să stea
departe de curvie timp în care ei îți aud limbajul spurcat și știu aventurile
tale. Înțelegeți unde e problemă? Vorbe goale fără puterea exemplului.
Fără credință și modele, copiii noștri nu vor avea direcție. Cum
bine spunea cineva, ești permanent pierdut dacă nu știi unde trebuie să ajungi.
Milioane de copii nu au nicio direcție, aleg o facultate că trebuie, o fac din
silă, iar după patru ani au mințile obosite și inimile goale.
Direcția nu e neapărat o facultate, ci este omenia la care am
fost chemați, poți fi matematician, dar să ai inima Maicii Tereza. Poți fi
inginer, dar să fii un George Muller, care a crescut 10.000 de copii orfani.
Poți fi om de afaceri, dar tată și mamă pentru mii de săraci, poți fi
croitoreasă, dar să fii puntea spre cer pentru mii de suflete rătăcite.
Pune lumină în copii tăi prin credință, modele și direcție!
Tony Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.