Mi-e ciudă când credința ta se rezumă la făcutul unei cruci, dar
te crezi expert în Scripturi și răspunzi la orice cuvânt de îndreptare cu: “Nu
judeca!”
Mi-e ciudă când nu îți înfrânezi
poftele în nicio privință, dar ridici pumnul spre Cer și zici că Dumnezeu e
nedrept când trupul tău cedează sub povara viciilor.
Mi-e ciudă când zici că nu L-ai
găsit pe Dumnezeu și te declari ateu, deși genunchii tăi nu au cunoscut
rugăciunea, iar degetele tale nu au simțit plăcuta atingere a Scripturii.
Mi-e ciudă când zici că nu vrei
să-ți schimbi credința în care te-ai născut deși nu e semn de credință în tine,
ba din contră necinstești zilnic credința pe care zici că o ai.
Mi-e ciudă când zici că nu poți
scăpa de viciile care te distrug, că nu ai putere, când cu inima te ții strâns
legat de ele și doar cu gura le dai afară din viața ta.
Mi-e ciudă că-i construim lui
Dumnezeu cea mai mare Catedrală construită vreodată de acest popor timp în care
îl scoatem afară din viața noastră, mi-e ciudă că în inimi e tot mai mic, dar
sălile de Biserici sunt tot mai mari.
Mi-e ciudă de multe, dar mă pun
să mă rog... îmi va fi mai puțin ciudă și mai mult milă după ce mă voi ruga!
Dacă și ție îți e ciudă pune-te să mijlocești pentru acest popor. Are nevoie de
rugăciune mai mult ca orice!
Oamenii rugăciunii indiferent de
sentimente nu obosesc niciodată!
Tony Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.