marți, 6 noiembrie 2018

Florin Ianovici 🔴 Loialitate


Se mai poate citi: credincioșie. Ce nu prea se mai poate, e să o găsești.
Sentimentul părăsirii e unul dintre cele mai dureroase. Băiatul egiptean părăsit de stăpânul amalecit, a aflat ceea ce și noi am aflat: când nu mai ești folositor intereselor cuiva, ești aruncat ca o piesă defectă.
Sentimentul părăsirii aduce o tristețe care mușcă sufletul. Apostul Pavel scrie cu durere că toți l-au părăsit în Asia. Și menționează și pe Figel și Ermogen. Probabil că cei doi i-au promis prietenie pentru totdeauna...
Loialitatea armonizează sufletul cu mintea și face din om aceea făptură minunată pe care o descrie psalmistul. În absența loialității cuvintele devin paradă, circ ieftin, iar gândurile ghilotină pentru semeni.
Cine scoate ochii cu loialitatea nu o are. Nu poți pune pe tejghea la solduri, ceea ce nu are preț. Cu cât e mai tăcută și nevăzută, cu atât este mai prezentă și auzită.
Hristos spune: Luca 22:28-30 "Voi sunteţi aceia care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele." "De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi-a pregătit-o Mie," "ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.”"
Loialitatea se vede când nimeni nu mai e prin preajmă ca să îți întindă mâna. Ea vorbește doar atunci când sufletul aproapelui amuțește sub greutatea loviturilor.
Cerul e masa lui Hristos, unde mânăncă și beau, unde domnesc doar cei ce au fost loiali, credincioși.
Suntem noi loiali?
Iubește pănă la capăt, pe cei de lângă tine, pe Dumnzeul care nu te părăsește niciodată.

Florin Ianovici

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.