Fostul fotbalist Mihai Neşu a oferit un interviu pentru jurnaliştii de la gsp.ro. Întrebat fiind cum poate fi aşa senin şi zâmbitor, Mihai Neşu a explicat că „totul pornește din interiorul omului, din relația lui cu Dumnezeu”.
„Dacă omul nu reușește să se întoarcă la Dumnezeu, în lumea aceasta plină de probleme, îi va fi greu. La mine se vede că sunt paralizat, dar alții au probleme mai mari care nu se văd”.
Fostul fundaş şi-a exprimat regretul că până la 30 de ani nu s-a apropiat suficient de Dumnezeu care ne oferă viaţă. „Ce facem cu ea?”, s-a întrebat retoric Mihai Neşu.
„Viața e ca o facultate în care învățăm cât mai multe lucruri pentru ca la finalul vieții să fim pregătiți de ceea ce urmează. Fiindcă viața nu se oprește aici, la ceea ce trăim pe pământ, sufletul este veșnic”.
„Mie îmi pare rău şi de mine că am pierdut multă vreme până la 30 de ani, trebuia să mă apropii de Dumnezeu de mai multă vreme”, a spus Neşu.
La întrebarea dacă îi lipseşte ceva ce a avut mai înainte de accidentul suferit care l-a adus la paralizie, Mihai Neşu a răspuns categoric:
„Nu! Trăiesc cel mai bun moment al vieţii mele, acum, la 35 de ani. Şi m-ajută Dumnezeu, de multe ori nici să nu simt că sunt paralizat! Au fost clipe teribile, în care nu-mi trecea cu toate pastilele din lume. Nici nu aveam cum, fiindcă durerea mare era în suflet”.
[...] Pe parcursul interviului i-a fost adresată întrebarea dacă ştie care e menirea lui în viaţă.
„Nu pot fi toţi brutari… Eu încerc să ajut. Menirea… E una singură: toţi oamenii luptă să ajungă sfinţi! Când eşti cu Dumnezeu, ai ajutor de la Creator, poţi oferi ceva celor din jurul tău”.
„Trebuie să acceptăm ceea ce ni se întâmplă şi să încercăm să învăţăm cât mai multe, ca să-i ajutăm pe oameni”, a spus Mihai Neşu.
Fostul sportiv a admis că oamenii care s-au rugat pentru el l-au ajutat foarte mult.
„E ca şi cum ai o gaşcă de prieteni. Dacă amicii sunt răi, te vor duce la rău. Dacă sunt buni, atunci vei ajunge să faci lucruri bune. Eu vreau să fac parte din echipa lui Hristos. Să fac lucruri bune, să aduc lucruri bune în viaţa mea şi a celorlalţi”.
Intervievat cu privire la cea mai mare împlinire personală, Neşu a menţionat fundaţia care îi poartă numele, faptul că a jucat la Steaua şi Utrecht, punctând apoi următoarele aspecte:
„Astea se duc, totul este efemer, până la urmă tot la Dumnezeu ajungi. El poate să-ţi dea o stare, să nu ai nimic material, dar să fii fericit. Poate că tu arăţi ca un nebun, însă eşti împlinit pe dinăuntru, iar acest lucru îţi dă forţă să trăieşti”.
„Doar credinţa îţi poate oferi împlinirea deplină. Dar e chestie de antrenament! Credinţa se antrenează! Scopul este să fii sportiv pentru Hristos”, a mărturisit Mihai Neşu.
În ultima parte a interviului Neșu a fost întrebat dacă îi este teamă de moarte.
Răspunsul lui este emoționant: „Nu, deloc! Frica de Dumnezeu trebuie să fie singura frică în viaţă. Fotbalul e un sport care ajută mult lumea, dacă L-am primi pe Dumnezeu mai mult în acest sport, prin modelele de jucători pe care le promovăm, am ajuta şi mai mult”, a punctat Neşu.
Fostul sportiv a înfiinţat în 2015 Centrul de recuperare pentru copiii cu dizabilităţi neuromotorii Sfântul Nectarie, în Oradea, susţinut financiar prin fundaţia sa prin intermediul căreia se ocupă de multe acte caritabile.
Accidentarea lui Mihai Neşu, în urma căreia a rămas paralizat, a survenit în antrenamentul din dimineața zilei de 10 mai 2011 la Utrecht.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.