Cel mai de neexplicat lucru din creștinism este faptul că unii creștini se încăpățânează să susțină că Dumnezeu nu mai poate vorbi. Am avut o discuție cu un tânăr care susținea că Dumnezeu nu mai vorbește nici măcar prin vise. Că Dumnezeu a vorbit odată de mult și azi tace, că Dumnezeu azi vorbește doar prin Biblie.
Da, Biblia este Cuvântul Său, norma fără de care creștinismul nu poate exista, este filtrul prin care trecem orice învățătură. Însă Biblia nu este o scuză pentru cei în dreptul cărora Dumnezeu tace. Logosul (cuvântul scris) a lucrat mereu în perfectă armonie cu Rhema (cuvântul revelat).
Zaharia s-a îndoit că Dumnezeu i-a vorbit, iar pentru asta a fost pedepsit cu muțenie câteva luni de zile până s-a născut Ioan. Azi sunt mulți care cred că Dumnezeu nu mai poate vorbi și primesc cam aceeași pedeapsă o “muțenie spirituală”. Deși pot vorbi totuși nu spun nimic, cuvintele lor sunt moarte, unii vorbesc chiar și de la amvoane, dar ale lor cuvinte nu au puterea de a schimba nimic în bine.
Cea mai mare certitudine pe care o am este că Dumnezeu este viu și că El vorbește în multe feluri omului. Fără acest fapt eu nu aș putea trăi. Tozer spunea să fim îndrăgostiti de Scriptură dar să ajungem să ni se reveleze personal Dumnezeu.
A susține că azi Dumnezeu nu mai vorbește prin revelații este ca și cum ai spune că există undeva o mamă care a făcut vreo 6 copii, cu primii doi a vorbit personal cât și prin scrisori, apoi cu următorii patru vorbește doar prin scrisorile și informațiile pe care le pot obține de la primii doi. Nu, Dumnezeu nu este așa. Dumnezeu vorbește cu noi și prin Scrisoarea numită Biblie, cât și personal prin revelație. Și primii creștini au fost copiii Lui și noi suntem. Ar fi nedpret ca azi să tacă față de noi și tocmai de aceea nu tace.
Caută să-ți vorbească Dumnezeu personal și vei fi de neclintit în credința ta!
Tony Berbece
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.