Trecem din nou printr-o perioadă în care Israelul este ținta atacurilor celor ce au un ghimpe împotriva sa, precum și a unei mari părți a presei internaționale, în urma situației cu blocada din Gaza despre care am vorbit aici și, mai nou, la nivel național în urma declarațiilor președintelui Camerei Deputaților cum că România își va muta ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim, lucru care a generat tensiune nu numai la nivel politic, dar și în rândul populației. De ce? Pentru că nu foarte puțini români urăsc Israelul și poporul evreu și cu această ocazie au găsit oportunitatea de a-și exprima această ură și împotrivire, mai ales că declarația în ceea ce privește mutarea ambasadei a venit din partea unei persoane care este considerată a fi un exponent principal al corupției la nivel înalt. De altfel, asocierea repetată a acestei persoane cu Israelul a dat apă la moară dușmanilor poporului evreu. Personal, consider și cred că Ierusalimul nedivizat a fost, este și trebuie să fie capitala statului evreu, dar rămân foarte sceptic cu privire la motivațiile din spatele declarației făcute de președintele Camerei Deputaților a României.
Astfel, consider că este un moment prielnic pentru a vorbi despre importanța faptului de a binecuvânta Israelul și poporul evreu, mai ales ca și creștini. Din păcate, după cum ați putut vedea într-un articol de luna trecută, există foarte mulți așa-numiți creștini care urăsc Israelul, iar printre mai multe motive pentru care fac acest lucru, se află și erezia teologiei înlocuirii care spune că Israelul a fost înlocuit de Biserică în planul lui Dumnezeu și că profețiile biblice cu privire la Israel se referă, de fapt, la Biserică. Această erezie a condus la o lungă perioadă de persecuții pe care așa-zișii creștini le-au realizat asupra evreilor cu toate că Romani 11 vorbește clar despre faptul că Dumnezeu nu și-a lepădat poporul. Un articol larg pe marginea acestui capitol din Epistola către Romani poate fi citit aici.
În Geneza 12:3, Dumnezeu îi promite lui Avraam: ”Îi voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta, dar îl voi blestema pe cel ce te va blestema. În tine vor fi binecuvântate toate familiile pământului!” Dumnezeu nu se schimbă. El este credincios promisiunilor Sale făcut lui Avraam până în ziua de azi. De asemenea, în Geneza 15, Dumnezeu a făcut legământ cu Avraam și aici i-a spus și că țara Canaanului (Israelul de azi) va fi moștenirea urmașilor săi care o vor stăpâni. În Geneza 27:29, Isaac l-a binecuvântat pe Iacov cu cuvinte asemănătoare: ”Blestemați să fie cei care te vor blestema și binecuvântați să fie cei care te vor binecuvânta!” Mai departe, în Numeri 24, atunci când Balaam (cel care fusese pus să blesteme Israelul) a văzut că Domnului îi place să binecuvânteze Israelul, Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, iar în finalul rostirii (v. 9) găsim scris: ”Binecuvântat să fie cel care te binecuvântează și blestemat să fie cel care te blestemă!” Acestea au fost cuvintele rostite de Balaam atunci când Duhul lui Dumnezeu era peste el, ceea ce ne arată că sunt cuvintele lui Dumnezeu, că El Însuși le-a rostit.
În Zaharia 2:8, Dumnezeu spune cu privire la Israel: ”Căci așa vorbește Domnul Oștirilor: după slavă M‑a trimis El la neamurile care v‑au prădat; căci cel ce se atinge de voi, se atinge de lumina ochilor Mei!” În anul 2010, Hugo Chavez, președintele de la acea vreme a Venezuelei, a blestemat Israelul declarând: ”Folosesc această oportunitate pentru a condamna, încă o dată, din adâncul sufletului și măruntaielor mele statul Israel. Blestemat să fii, Israel!” Aproape 3 ani mai târziu, Chavez a murit în urma unui cancer, dar ceea ce s-a descoperit a fost faptul că boala și-a avut originea în zona pelviană a trupului său, cea la care s-a referit când a blestemat Israelul. Deși dictatorul venezuelean a căutat să se asigure că detaliile bolii sunt ținute ascunse chiar până la moartea sa, rapoartele au indicat că într-adevăr acea zonă a trupului său a fost cea afectată. Cei ce au urât Israelul au ajuns o ruină. Edomul a ajuns o ruină, Babilonul a ajuns o ruină, Asiria a ajuns o ruină, Filistia a ajuns o ruină, Imperiul Roman a ajuns o ruină. Toate acestea nu mai există astăzi, dar Israel continuă să existe. În ceea ce privește Germania, ea a fost înfrântă în al Doilea Război Mondial și divizată decenii întregi după Holocaust. Iar dacă vreodată Dumnezeu a judecat Israelul prin vreo altă națiune, era doar pentru că Israelul era pedepsit și disciplinat pentru nelegiuirile sale.
De altfel, Biblia ne vorbește și despre cum Domnul judecă chiar și națiunile care au făcut rău Israelului. În Ioel 3:2 este scris: ”Voi aduna toate neamurile și le voi coborî în Valea lui Iehoșafat (Iehoșafat înseamnă ”Domnul judecă”). Acolo mă voi judeca cu ele pentru poporul Meu, pentru moștenirea Mea, Israel, căci l-au împrăștiat printre neamuri și Mi-au împărțit țara.” Dacă stăm bine să ne uităm, asta încearcă să facă astăzi națiunile pământului și în cazul a ceea ce se numește conflictul israelo-palestinian, adică să împartă țara. Iar pentru cei care nu cred că pământul a ceea ce în trecut se numea Canaan este destinat Israelului, Biblia spune: Geneza 12:7a --> ”Domnul i S-a arătat lui Avram și i-a zis: ”Seminței tale îi voi da această țară!”; Geneza 13:15 --> ”Pentru că toată țara pe care o vezi ți-o voi da ție și seminței tale pentru totdeauna.”; Geneza 17:7-8 --> ”Voi încheia un legământ între Mine și tine și sămânța ta după tine, de‑a lungul generațiilor ei, un legământ veșnic potrivit căruia Eu voi fi Dumnezeul tău și al seminței tale după tine. Îți voi da, ție și seminței tale după tine, țara în care locuiești acum ca străin, toată țara Canaan, ca pe o proprietate veșnică. Iar Eu voi fi Dumnezeul lor.”; Geneza 28:4 --> (Isaac către Iacov) ”El să‑ți dea, ție și seminței tale, binecuvântarea promisă lui Avraam, pentru ca să stăpânești țara în care locuiești ca străin, țara pe care Dumnezeu i‑a dat‑o lui Avraam.”
Întorcându-ne la judecata națiunilor, Derek Prince spunea acum mulți ani: ”Marea Britanie a ieșit victorioasă din cele două războaie mondiale păstrând intact un imperiu care a fost poate cel mai extins din istorie. Dar în 1947-8, ca putere mandatară asupra Palestinei, Marea Britanie s-a opus și a încercat să zădărnicească renașterea Israelului ca națiune suverană având propriul stat. Din chiar acel moment al istoriei, imperiul Marii Britanii a suferit un proces de declin și dezintegrare atât de rapid și total încât nu pot fi luați în considerare doar factorii politici, militari și economici relevanți. Astăzi, mai puțin de o generație mai târziu, Marea Britanie - ca și Spania - este o putere mediocră zbuciumată.”
Psalmul 129:5-8 --> ”Să se rușineze și să dea înapoi toți cei ce urăsc Sionul. Să fie ca iarba de pe acoperișuri, care se usucă înainte de a fi smulsă. Secerătorul nu‑și umple mâna cu ea, și cel ce leagă snopii nu‑și încarcă brațul cu ea. Trecătorii să nu zică: „Fie binecuvântarea Domnului cu voi!“ sau „Vă binecuvântăm în Numele Domnului!“”
Dumnezeu nu protejează Israelul pentru că favorizează pe păcătoșii evrei care îl resping pe Mesia căci judecata lui Dumnezeu este dreaptă și nepărtinitoare. De asemenea, este adevărat că deși există astăzi urmași ai lui Cristos Mesia evrei, marea majoritate continuă să îl respingă. Dar sunt câteva motive detectate pentru care Domnul păzește Israelul. Unul este acela că Israelul este locul unde slava Lui se va odihni. Acolo e Numele Său și reputația Sa. Israel e locul picioarelor Sale. Unii poate ar fi tentați să spună: ”Dumnezeu favorizează Israelul căci îi păzește pe acei păcătoși, dar pe neamuri nu dă doi bani.” Așa ceva nu este adevărat pentru că ar fi nedreptate din partea Lui, iar Dumnezeu nu este nedrept, ci drept. Ce dreptate ar fi aceea dacă Dumnezeu l-ar păzi pe unul doar pentru că e evreu? Nu ar fi. Aici e vorba de planul Lui, de faptul că Mesia se va întoarce în Ierusalim și va domni. Dumnezeu nu poate permite să fie distrus locul unde El va locui. Neamurile vor să îl distrugă, dar Dumnezeu nu permite așa ceva pentru că El va locui în Ierusalim. Cuvântul Domnului spune în Psalmul 132:13-14: ”Căci Domnul a ales Sionul; El l‑a dorit ca locuință a Sa. „Acesta este locul Meu de odihnă pentru totdeauna. Aici voi locui, căci l‑am dorit.””, iar în Psalmul 102:21 spune: ”Numele Domnului va fi vestit în Sion, și lauda Lui – în Ierusalim.” De asemenea, nimeni nu este mântuit decât prin Isus. Unii au făcut din Israel un idol și au ajuns cumva să considere că un evreu e mântuit doar pentru că e evreu. Așa ceva este complet nebiblic. Dacă ar fi așa, ar înseamna că regii răi și idolatri din trecut ai Israelului sau alți oameni răi din acest popor care ne sunt arătați în Biblie sunt acum în rai, ceea ce este neadevărat.
Un alt motiv este acela că Dumnezeu are un plan cu Israel ca națiune. Știm din Biblie că Israel a fost exilat din cauza păcatelor sale și a neascultării față de Dumnezeu. Dar tot Dumnezeu a promis că îi va aduce înapoi în țara lor după cum ne arată Biblia: ”Îi voi aduce înapoi din țara de nord și îi voi aduna de la marginile pământului. Între ei va fi și orbul și șchiopul, și femeia însărcinată și cea în durerile nașterii. O mare mulțime se va întoarce. Vor veni plângând și îi voi duce în mijlocul rugăciunilor lor. Îi voi conduce la râuri de apă și pe o cale netedă, pe care nu se vor împiedica, căci Eu sunt Tatăl lui Israel și Efraim este întâiul Meu născut.»” – Ieremia 31:8-9. Aici este descrisă întoarcerea fizică și restaurarea Israelului. De la sfârșitul secolului al XIX-lea și până azi evreii continuă să se întoarcă în Israel, mai ales de când acesta a renăscut ca stat. Imediat după aceste versete, urmează o adresare către neamuri: ”Ascultați Cuvântul Domnului , neamuri, și vestiți-l în ostroavele de departe! Spuneți: «Cel Ce l-a risipit pe Israel îl va aduna și Își va păzi turma ca un păstor!»” – Ieremia 31:10
Totodată, un alt motiv sunt promisiunile pe care Dumnezeu le-a făcut lui Avraam și știm că El este credincios promisiunilor Sale. Spune Biblia în 2 Timotei 2:13 că dacă noi suntem necredincioși, El rămâne credincios pentru că nu se poate nega pe Sine. Dumnezeu i-a promis lui Avraam că țara va fi dată seminței sale pentru totdeauna ca pe o proprietate veșnică după cum am văzut mai devreme. Ei bine, Dumnezeu se ține de această promisiune. Dacă Dumnezeu ar permite ca neamurile care urăsc Israelul, mai ales arabii musulmani, să-l distrugă din pământul său după cum unii chiar și declară, cum ar mai putea fi ținută promisiunea către Avraam? Dar Dumnezeu este credincios promisiunilor Sale. Israel a fost necredincios, Dumnezeu a adus judecata peste ei și au mers în exil, iar apoi îi va aduna înapoi ceea ce și face și va continua să facă. De asemenea, Scriptura ne arată și că Israelul va avea un rol în evenimentele de dinaintea revenirii lui Isus Mesia.
Deci, de ce să binecuvântăm Israelul?
Pentru că asta ne arată Scriptura și asta observăm în Ea. Dumnezeu nu l-a lepădat așa cum susțin mulți așa-ziși creștini (vezi Romani 11), iar legământul făcut de Dumnezeu cu Avraam nu a încetat nicio clipă, ci e veșnic. Cel care a încetat fiind înlocuit de Noul Legământ este legământul sinaitic (vezi detalii aici). În planul de mântuire noi, neamurile (ramurile de măslin sălbatic), am fost altoiți la rădăcina bogată a măslinului (Israel): ”Dar dacă unele ramuri au fost rupte și tu, care ești o ramură de măslin sălbatic, ai fost altoită printre ele și ai devenit părtașă la rădăcina și rodnicia măslinului, nu te lăuda față de ramuri! Dacă te lauzi, amintește‑ți că nu tu susții rădăcina, ci rădăcina te susține pe tine! Vei spune: „Ramurile au fost rupte ca să fiu altoit eu!“ Așa este. Ele au fost rupte prin necredință, iar tu stai în picioare prin credință! Așadar, nu te îngâmfa, ci teme‑te! Căci, dacă n‑a cruțat Dumnezeu ramurile naturale, nu te va cruța nici pe tine! Uită‑te deci la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime față de cei care au căzut și bunătate față de tine, dacă rămâi în bunătatea Lui. Altfel, și tu vei fi tăiat. Chiar și ei, dacă nu persistă în necredință, vor fi altoiți, pentru că Dumnezeu este în stare să‑i altoiască din nou. Căci dacă tu ai fost tăiat din ceea ce, prin natura sa, este un măslin sălbatic și ai fost altoit, împotriva naturii tale, într‑un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiți aceștia, care sunt ramuri naturale, în propriul lor măslin!?” (Romani 11:17-24)
Amin!
Alexandru Munteanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.