Dimineața mea de
duminică era deja ciudată. In loc să stau în fața bisericii aducându-le un
mesaj, stăteam în fața televizorului privind buletinul de știri.
Din câte îmi amintesc aceasta
era prima data când anulasem toate serviciile în toate campusurile. Și nu a
fost o decizie ușoară. Având însă în vedere că oficialitățile orașului
îndemnaseră populația să stea acasă și să evite să iasă pe străzi din cauza uraganului
Harvey cred totuși că acesta a fost decizia corectă. Așa că m-am trezit în
mijlocul unei dimineți de duminică liberă. (O, pot spune că a fost frumos să
dorm în plus.)
Dar apoi au început să transmit
buletinele de știri actualizate. Imagine după imagine din Rockport. Poveste
după poveste din Houston. Dezastrul lăsa fără grai și nu se opera. Ca mulți
dintre voi am stat lipit de ecranul televizorului navigând între CNN, FOX și
Canalul meteo. Am auzit fraza: „un potop care se întâmplă odată la 1000 de ani”.
Am primit SMS-uri ca: „noi suntem în siguranță dar vecinii noștri nu sunt.” Și
care dintre noi va putea uita vreodată imaginile acelea cu cetățenii care
răspunzând apelului umanitar și-au folosit bărcile inadecvate pentru asta în
misiuni de salvare prin cartiere.
Uimitor. Dacă ar fi fost doar o
peliculă! Dar nu este. Aceasta este istorie.
Deci, ce trebuie să facem?
În primul rând, înainte de
toate, ne rugăm. Ne rugăm ca Dumnezeu să dea o
direcție diferită furtunii și să ușureze suferința celor afectați.
După aceea, ajutăm.
În faza incipientă după un asemenea dezastru, cea mai acută nevoie, după
rugăciune, este aceea de sprijin financiar sub formă de donații în contul
organizațiilor care oferă primul ajutor în caz de dezastru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.