Încep aceste câteva rânduri îndrăznind să-i adresez o întrebare domnului președinte al României, Klaus Iohannis. Sper că această îndrăzneală a mea să nu fie prea mare. Înainte să încep a scrie acest mesaj am luat în calcul câteva aspecte: faptul că scriu într-o celulă, undeva sub pământ, unde lumina este atât de slabă încât scrisul și cititul devin lucruri greu de înfăptuit. Dar nu mă plâng, ci merg în continuare, spunându-vă că am mai luat în calcul și faptul că mă adresez unei personalități și bineînțeles, faptul că eu nu sunt decât un deținut de drept comun, un cetățean care a greșit și care își ispășește pedeapsa pentru greșelile făcute.
De aceea, pentru că există o așa mare diferență, o așa mare distanță, între mine care scriu și domnul președinte (nu voi enumera diferențele și nici ce am vrut să spun prin „o așa mare diferență”, cred că se subînțelege) am rugat pe Dumnezeu, în care îmi pun toată încrederea și nădejdea să umple El acest gol imens dintre noi. Nu știu cum o va face, însă știu că Dumnezeu înaintea căruia „nu se are în vedere fața omului” poate face ca un condamnat (un „nimeni”) să poată adresa câteva cuvinte președintelui unei țări, cu speranța că aceste cuvinte vor ajunge la urechile dumnealui.
Înainte să ajung la întrebarea propriu-zisă, aș dori să dau un pic timpul înapoi, până în toamna anului 2014, atunci când au avut loc alegerile prezidențiale, iar dumneavoastră, domnule Iohannis, ați câștigat într-un mod mai mult decât spectaculos acea competiție electorală.
A fost un eveniment grozav, acea seară în care ați fost declarat învingător a adus multă bucurie în inimile multor români, însă în mod special bucuria a fost deplină pentru creștinii evanghelici din România și de peste hotare. Această categorie a creștinilor evanghelici v-au susținut în unanimitate, toți fiind însuflețiți de același crez, acela că un creștin evanghelic, „unul de-al nostru”, va avea șansa să conducă această țară. În acel moment eram un om întors la Dumnezeu de foarte puțină vreme, țin minte că eram mirat peste măsură de campania de promovare a dumneavoastră, ce avea loc în bisericile evanghelice. Nu vreau să supăr pe nimeni, și cu atât mai puțin pe frați, însă în acele zile aveai impresia că Domnul Iisus Hristos fusese trecut pe al doilea loc, iar amvonul nu mai era un loc de unde se promova persoana și învățăturile Domnului Iisus, ci un loc unde începuse să se facă politică.
Pe cealaltă parte, biserica tradițională îl promova pe contra-candidatul dumneavoastră, la fel de agresiv, până acolo încât aproape că nu se mai găsea loc pentru icoane printre posterele domnului Victor Ponta.
Dacă s-a procedat rău sau dacă s-a procedat bine, din partea conducătorilor bisericilor românești, nu știu, însă știu că dezamăgirea celor care v-au susținut frenetic în urmă cu trei ani de zile, adică a creștinilor evanghelici a fost imensă. În momentul în care întrebat fiind ce poziție adoptați cu privire la tema modificării Constituției României, pentru a defini clar căsătoria ca putând să aibă loc doar între un bărbat și o femeie, ați declarat că nu susțineți fanatismul religios… În concluzie, sunteți împotriva acestei modificări.
În acel moment domnule președinte, doresc să vă spun că „a căzut cerul pe pocăiți”, au fost atât de tulburați, s-au simțit atât de trădați încât unii au vociferat, dar cei mai mulți au tăcut, știind că Dumnezeu a vrut să ne dea o lecție. O lecție dureroasă, dar deosebit de benefică, aceea că întotdeauna încrederea noastră a oamenilor, indiferent de culoarea pielii, limba vorbită, sau de cultul din care facem parte, încrederea noastră TREBUIE să se îndrepte DOAR către DUMNEZEU.
Unii zic că a fost voia lui Dumnezeu că ați ieșit președinte, părere pe care am susținut-o și o susțin și eu din anul 2014, alții spun că nu a fost voia lui Dumnezeu, ci întâmplarea a făcut… nu este important ce zic unii sau alții, importantă este voia lui Dumnezeu, aceea că noi, oamenii, oricine suntem, să nu ne atingem de ceea ce El a făcut să fie și să rămână sfânt. Familia este unul dintre acele lucruri pe care Dumnezeu le-a găsit pentru ca noi să ne putem bucura, să putem procrea și mai important să putem sluji pe El.
Dacă ar fi să transmit un mesaj celor care sunt împotriva acestui referendum, mesajul meu ar suna cam așa: „JOS MÂINILE DE PE FAMILIE”! Cred cu adevărat în ceea ce spun sau scriu și mai cred că Dumnezeu va da biruință în ziua referendumului, iar oamenii vor ieși din case și vor vota pentru modificarea articolului din Constituție, vor vota pentru ca voia lui Dumnezeu să fie înfăptuită în ce privește căsătoria în țara noastră.
Cât privește opinia dumneavoastră, domnule președinte, doresc să vă spun că este una foarte importantă pentru rezultatul acestui referendum. Așadar, văr rog să veniți în sprijinul Coaliției pentru familie și să declarați public susținerea modificării Constituției, nu pentru mine, nici pentru cei 3 milioane, ci pentru Cel care v-a pus în fruntea acestei țări.
Vreau să închei această scrisoare cu întrebarea promisă încă de la început: „de ce domnule Iohannis, de ce n-ați susține un lucru plăcut lui Dumnezeu?”
Dacă nu aș fi pus ștampila pe buletinul de vot în anul 2014 poate că nu aș fi avut „dreptul” să vă adresez această întrebare, dar pentru că am votat și pentru că din toată inima cred în libertatea de exprimare, am îndrăznit să vă scriu aceste câteva rânduri.
Cred că nu doar evanghelicii, ci toți creștinii din România se roagă pentru dumneavoastră, este datoria noastră, a celor care ne interesează ce stă scris în Sfânta Scriptură, să ne rugăm pentru cei care ne conduc, convinși fiind că Dumnezeu v-a așezat pe fiecare acolo unde sunteți.
Dumnezeu să vă binecuvânteze domnule președinte, să binecuvânteze România și pe toți cei care o conduc! Să știți că cei care v-au susținut cu atât patos în anul 2014 încă nădăjduiesc într-o schimbare a discursului dumneavoastră. Sper să nu vă fi supărat pe dumneavoastră sau pe altcineva, nu mi-am dorit asta, iar dacă s-a întâmplat, vă rog să mă iertați, gândurile mele sunt sincere, vin dintr-o inimă iubitoare de Dumnezeu și dintr-o inimă foarte detașată de tot ce înseamnă politic. Lăudat și glorificat să fie Numele Dumnezeului Celui viu!!!
Ghiță Ignat (www.georgeignat.com)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.